ICCJ. Decizia nr. 1315/2007. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1315/2007
Dosar nr. 54/45/2006
Şedinţa publică din 9 martie 2007
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rezoluţia nr. 118/P/2006 din 4 august 2006, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de judecătorul C.B.M., pentru infracţiunea de abuz în serviciu în formă calificată prevăzută de art. 2481 C. pen., în baza art. 228 şi art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
În motivarea rezoluţiei se reţine că judecătorul nu avea obligaţia de a verifica, în momentul investirii cambiei, dacă, trăgătorul G.S.M.S.M.L.T.D. era sau nu persoană juridică, ci a procedat doar la o verificare a elementelor formale ce privesc existenţa condiţiilor de valabilitate conform art. 1 şi 2 din Legea nr. 58/1934.
S-a mai reţinut că, legea nu prevede că în înscrisul cambial, să se regăsească în mod expres denumirea de trăgător şi cea de tras, deoarece cele două denumiri rezultă din menţiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă cambia. Apoi se mai constată că acest aspect nu conduce la nevalabilitatea cambiei atâta timp cât înscrisul respectă cerinţele prevăzute de art. 1-8 din aceeaşi lege.
Ministerul Finanţelor Publice, nemulţumit de această soluţie, s-a plâns la procurorul ierarhic superior şi anume procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi care prin rezoluţia nr. 842/II/2 din 12 septembrie 2006 a respins plângerea şi a reţinut că, neînceperea urmăririi penale faţă de judecător este temeinică şi legală, deoarece potrivit legii, el verifică valabilitatea actului numai sub aspectul formal, în această fază, judecătorul nu are competenţa să dispună anularea actului juridic pentru incapacitatea părţilor, sau vicierea consimţământului sau pentru caracterul fictiv al respectivului act.
După comunicarea acestei rezoluţii, în termenul legal, Ministerul Finanţelor Publice, a depus plângere la Curtea de Apel Iaşi, potrivit art. 2781 C. proc. pen., solicitând admiterea acesteia, desfiinţarea rezoluţiilor parchetului şi trimiterea cauzei la procuror, în vederea începerii urmăriri penale împotriva judecătorului pentru abuz în serviciu.
Curtea de Apel Iaşi, prin sentinţa penală nr. 2 din 11 ianuarie 2007, a respins, ca nefondată, plângerea Ministerului Finanţelor Publice împotriva rezoluţiei nr. 118/P/2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, pe care a menţinut-o.
Petenta nemulţumită şi de această hotărâre, în termenul legal, a declarat recursul de faţă, solicitând a se desfiinţa sentinţa penală nr. 2 din 11 ianuarie 2007 ca netemeinică şi nelegală şi trimiterea dosarului la parchet pentru a se începe urmărirea penală, faţă de judecătorul chemat în judecată, pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu.
Recursul este nefondat.
Examinându-se actele premergătoare, rezoluţia parchetului precum şi sentinţa atacată, în raport de critica adusă şi de cerinţele art. 1 şi 2 din Legea nr. 58/1934, Curtea reţine că, judecătorul intimat, a procedat la acele verificări precizate de lege, numai a elementelor formale de valabilitate, deoarece nu avea competenţa, examinării condiţiilor de fond, ale înscrisului cambial.
Petenta în situaţia în care, a observat că, anumite condiţii de fond ale înscrisului cambial nu sunt corecte, avea deschisă calea legală, a opoziţiei la executare, prevăzută de art. 62 din Legea nr. 58/1934 şi care se soluţionează, potrivit Codului de procedură civilă şi nu după Codul de procedură penală.
În consecinţă, numai astfel petenta în mod legal, ar fi evitat declanşarea executării sale silite, pentru suma de 12.000.000 Euro, reţinând că de altfel, chiar în motivarea plângerii, tot petenta recunoaşte că, într-adevăr judecătorul intimat, avea doar obligaţia de serviciu, de examinarea îndeplinirii, doar a condiţiilor de formă asupra valabilităţii cambiei.
Aşa fiind, temeinic şi legal atât rezoluţia parchetului precum şi sentinţa curţii de apel, au constatat că nu se dovedeşte a fi săvârşită vreo faptă penală de către judecătorul intimat şi nici de natura, abuzului în serviciu şi ca atare, vor fi menţinute.
Ca atare, recursul va fi respins, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se vor aplica şi prevederile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiţionar Ministerul Finanţelor Publice împotriva sentinţei penale nr. 2 din 11 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6177/2007. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1469/2007. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
