ICCJ. Decizia nr. 1469/2007. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1469/2007
Dosar nr. 3003/57/2006
Şedinţa publică din 16 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Petiţionarul K.E. a formulat plângere împotriva numitei P.O., directorul M.C.D.R. Deva, pentru comiterea infracţiunii de uzurpare de calităţi oficiale prevăzută de art. 240 C. pen., prin aceea că deşi nu avea calitatea legală de expert şi-a arogat această calitate şi a întocmit expertiza muzeografică a obiectelor ridicate de la el de organele de urmărire penală, catalogându-le drept obiecte de tezaur şi ca urmare obiectele au fost confiscate.
Prin rezoluţia din 14 august 2006, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimată, motivând în esenţă că lucrarea efectuată de intimată nu poate fi considerată ca expertiză în sensul codului de procedură penală ci poate fi încadrată în categoria constatărilor tehnico-ştiinţifice, pe care intimata datorită pregătirilor sale în domeniul respectiv avea dreptul să le efectueze.
Că în această situaţie nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii reclamate.
Plângerea petiţionarului împotriva rezoluţiei din 14 august 2006 a fost respinsă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia care a constatat că rezoluţia este legală şi temeinică şi dată cu respectarea prevederilor legale.
Apoi, petiţionarul s-a adresat Curţii de Apel Alba lulia în temeiul art. 279 C. proc. pen., solicitând casarea rezoluţiilor şi trimiterea cauzei la procuror pentru începerea urmăririi penale.
Curtea de Apel Alba lulia, prin sentinţa penală nr. 14 din 9 noiembrie 2006, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionar şi l-a obligat pe acesta să plătească statului 40 lei RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Împotriva sentinţei petiţionarul a declarat recurs, reiterând cele arătate anterior în plângerile sale, solicitând admiterea recursului şi trimiterea cauzei la procuror pentru efectuarea urmăririi penale.
Potrivit art. 2781 C. proc. pen., judecarea plângerii împotriva rezoluţiilor de netrimitere în judecată revine instanţei competente să judece cauza în prima instanţă.
În cauză, competenţa de judecare în primă instanţă a cauzelor privind infracţiunea prevăzută de art. 240 C. pen., revine potrivit art. 25 C. proc. pen., judecătoriei, în cauză, în raport de locul faptei, Judecătoriei Deva.
Calitatea intimatei, de director al M.C.D.R. Deva nu este de natură a atrage competenţa de judecată în primă instanţă a altei instanţe superioară în grad.
Contrar celor arătate, Curtea de Apel Alba lulia, considerându-se competentă cu judecarea plângerii şi soluţionând-o prin sentinţă a încălcat dispoziţiile privind competenţa după materie şi după calitatea instanţei, ceea ce constituie motivul de recurs prevăzut de art. 3859 pct. 1 C. proc. pen., sentinţa atacată fiind supusă casării.
Motivul analizat se ia în considerare totdeauna din oficiu.
În consecinţă, urmează ca în baza art. 38515pct. 2 lit. c) C. proc. pen., a admite recursul declarat de petiţionar, a se casa sentinţa atacată şi trimite cauza la Judecătoria Deva, competentă cu soluţionarea plângerii petiţionarului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de petiţionarul K.E. împotriva sentinţei penale nr. 114 din 9 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Alba lulia.
Casează sentinţa penală atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Judecătoria Deva.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1315/2007. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2119/2007. Penal → |
|---|
