ICCJ. Decizia nr. 1338/2007. Penal. Cerere de transfer de procedură în materie penală (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1338/2007
Dosar nr.2224/1/2007
Şedinţa publică din 12 martie 2007
Asupra recursului de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din data de 5 martie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, în dosarul nr. 367/44/2007 s-a dispus, în temeiul art. 89 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, modificată şi completată prin Legea nr. 224/2006 şi art. 12 din Decizia cadru nr. 2002/584/JHA din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene, privind mandatul de arestare european şi procedurile de predare între statele membre, arestarea provizorie a persoanei solicitate HG, persoană menţionată în mandatul european de arestare nr. 1 din 23 noiembrie 2006, emis de autorităţile germane pe o durată de 30 de zile cu începere de la data de 5 martie 2007 până la data de 3 aprilie 2007 în temeiul art. 151 C. proc. pen., s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare.
Pentru a da posibilitatea persoanei solicitate să-şi pregătească apărarea, instanţa a dispus amânarea judecării cauzei, la data de 7 martie 2007, dispunând totodată citarea persoanei solicitate pentru acest termen de judecată
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel a reţinut în esenţă următoarele:
La data de 23 februarie 2007 Ministerul Administraţiei şi Internelor - B.N.I. a înaintat Curţii de la data de 23 februarie 2007, Ministerul Administraţiei şi Internelor – B.N.I. a înaintat Curţii de Apel Galaţi mandatul european de arestare nr. 1 din 23 noiembrie 2006 privind pe recurentul inculpat HG
După traducerea mandatului de arestare sus menţionat, în conformitate cu art. 88 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, s-a solicitat Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi să ia măsurile necesare pentru identificarea persoanei solicitate, reţinerea şi prezentarea acesteia în faţa instanţei de judecată.
Curtea de Apel Galaţi, verificând mandatul de arestare emis de autorităţile germane, a constatat că sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 8 din decretul Cadru nr. 2002/584/AHA din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene şi condiţiile impuse de art. 79 din Legea nr. 304/2002, astfel cum a fost modificată prin Lgea 224/2006, fiind menţionate informaţii cu privire la identitatea şi cetăţenia persoanei solicitate, denumirea autorităţilor judiciare emitente ale mandatului european de arestare, faptul că pe rolul Judecătoriei Bremen se află, în curs de judecare dosarul nr. 91 Gs 2177/2006,precum şi informaţii cu privire la fapta pentru care persoana solicitată este cercetată, la încadrarea juridică a acestei fapte şi la pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune.
S-a apreciat astfel că măsura arestării preventive se impune a fi luată, în cauză fiind îndeplinite condiţiile de formă ale mandatului de arestare provizorie, în vederea efectuării procedurilor de extrădare măsura fiind necesară pentru a preveni orice impediment de natură a aduce atingere acestor proceduri.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal a declarat recurs persoana solicitată HG, care a criticat hotărârea pentru nelegalitate şi ne temeinicie, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate, şi în rejudecare respingerea cererii de arestare provizorie şi punerea sa de îndată în libertate.
Concluziile apărătorului recurentului persoanei solicitate, ale reprezentantului Ministerului Public, precum şi ulltimul cuvânt al recurentului au fost consemnate în detaliu în încheierea de şedinţă din data de 9 martie 2007, când, înalta Curte având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunţarea la data de 12 martie 2007.
Verificând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate, conform dispoziţiilor art. 3856 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele care urmează.
Astfel, potrivit art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004, nu pot fi extrădaţi din România cetăţenii români dacă nu sunt întrunite condiţiile prevăzute la art. 24 din aceeaşi lege.
Conform art. 24 lit. c) din aceeaşi lege, cetăţenii români pot fi extrădaţi din România în baza convenţiilor internaţionale multilaterale la care acesta este parte şi pe bază de reciprocitate, dacă sunt îndeplinite cel puţin una din următoarele condiţii:
- persoana extrădabilă domiciliază pe teritoriul statului solicitând la data formulării cererii de extrădare;
- persoana extrădabilă are şi cetăţenia statului soşocitant
- persoana extrădabilă a comis fapta pe teritoriul sau împotriva unui cetăţean al unui stat membru al Uniunii Europene, dacă statul solicitant este membru al Uniunii Europene.
Totodată, Înalta Curte reţine că, în conformitate cu art. 1 al Deciziei Cadru nr. 2002/584/AHA din 13 iunie 2002, «mandatul de arestare european este o hotarire judecătoreasca emisa de un Stat Membru in vederea arestării si predării de către un alt Stat Membru a persoanei solicitate, in scopul efectuării urmăririi penale sau executării unei sentinţe privative de libertate sau a unei dispoziţii de detenţie ».
Examinând cauza, Înalta Curte constată că instanţa de fond a procedat în mod corect dispunând arestarea provizorie în vederea extrădării persoanei solicitate HG, reţinând că din documentele anexate dosarului cauzei rezultă că persoana solicitată urmează a fî cercetată în dosarul nr. 91 Gs 2177/06 al Judecătoriei Bremen.
În fapt s-a reţinut că, la data de 16 noiembrie 2006, persoana solicitată HG acţionând împreună cu numiţii P.F. şi E.R. au montat pe un automat de bani al P.A.G., aflat în Centrul Comercial J.R.E. un dispozitiv pentru a prelua date de pe cârdurile introduse în bancomat, urmând ca ulterior aceste informaţii preluate astfel să fie folosite în scopul de a sustrage sumele de bani aflate pe cadruri.
Fapta pentru care persoana solicitată este cercetat constituie infracţiunea prevăzută de art. 149 alin. (1), art. 152a alin. (1), (3), (5), art. 25 alin. (2) C. proc. pen. german, sancţionată cu pedeapsă privativă de libertate mai mare de 3 ani închisoare.
Prin urmare reţinând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 astfel cum a fost modificată, văzând că în cauză nu au fost identificate motive de refuz a executării mandatului european de arestare, Înalta Curte constată că instanţa de fond a respectat în întregime condiţiile prevăzute de lege privitoare la arestarea provizorie în vederea extrădării, în cauză neexistând nici un motiv de casare a hotărârii atacate, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul persoanei solicitate HG împotriva hotărârii atacate şi-l va obliga pe acesta la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul persoană solicitată HG
Împotriva încheierii de şedinţă din data de 5 martie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, în dosarul nr. 367/44/2007.
Obligă recurentul persoană solicitată la plata sumei de 140 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1233/2007. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1542/2007. Penal → |
|---|
