ICCJ. Decizia nr. 1904/2007. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1904/2007
Dosar nr. 29005/3/2005
Şedinţa publică din 4 aprilie 2007
Asupra recursului de faţă:
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 546 din 4 mai 2006 , pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia l penală, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a infracţiunii din art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) în infracţiunea prevăzuta de art. 211 alin. (2) lit. a), b) şi c) şi alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen.
În baza art. 211 alin. (2) lit. a), b) şi c) şi alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul A.R. zis R., la pedeapsa de 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen. şi 2 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus prevenţia de la 15 mai 2005 la 4 octombrie 2005.
A luat act că partea vătămată M.D. nu a formulat pretenţii civile în cauză.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., a confiscat de la inculpat suma de 30.000.000 lei.
În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat pe inculpat la 300 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, că la data de 13 mai 2005, partea vătămată M.D. împreună cu martorii M.C. (fratele părţii vătămate) şi C.A. (vărul celor doi) au colectat fier vechi pe care l-au valorificat la un centru de colectare, obţinând o sumă de aproximativ 19 milioane lei.
În jurul orei 17,30, partea vătămată şi cei doi martori amintiţi mai sus s-au deplasat la „Târgul Castani" din zona Big Berceni unde l-au întâlnit pe martorul M.A. Pentru rezolvarea unor probleme personale (stingerea unei datorii) martorul M.A. a invitat partea vătămată şi pe cei doi care-l însoţeau, la locuinţa sa din str. Obolului, unde M.A. i-a propus părţii vătămate să joace barbut. întrucât martorul M.A. a pierdut suma de bani pusă în joc l-a rugat pe inculpatul A.R. să-i împrumute bani, pentru a putea continua jocul. Inculpatul i-a împrumutat martorului M.A. mai multe sume de bani (aproximativ 8-10 milioane lei), pe care Ie-a pierdut în favoarea părţii vătămate M.D.
În această situaţie, inculpatul a telefonat unei persoane necunoscute şi, în momentul în care partea vătămată şi cei doi martori care-l însoţeau iniţial se pregăteau să părăsească imobilul (târziu după ora 23,30), în care locuia M.A., au apărut 6 persoane necunoscute, având feţele acoperite cu cagule, înarmate cu bastoane, cuţite, arme cu aer comprimat. Inculpatul A.R. l-a imobilizat pe M.D., iar persoanele mascate i-au aplicat mai multe lovituri peste cap şi corp, deposedându-l de suma de 30 milioanei lei pe care o avea asupra sa. Martorul M.C. a fost lovit de persoanele neidentificate şi cu un pistol cu aer comprimat a fost rănit în zona cefei, din actele medicale rezultând că acesta a fost internat la spital cu diagnosticul „contuzie toraco-abdominală produsă prin agresiune, plagă prin împuşcare, latero-cervicală stângă cu retenţie de corp străin metalic". Martorul C.A. s-a ascuns în locuinţa lui M.A. şi nu a suferit leziuni corporale.
Cu ocazia cercetărilor, la data de 15 mai 2005 a fost făcută o percheziţie domiciliară la locuinţa inculpatului din str. Măria Lătăreţu (unde locuia şi fratele său A.F.), iar într-o cameră folosită de A.F., sub salteaua patului s-au găsit două cagule din material textil, de culoare neagră, după şifonier s-a găsit o tomfă cu mâner, din material plastic, de culoare neagră, iar pe noptiera de lângă fotoliu s-a găsit un box din fier de culoare argintie, despre care întrebat fiind, martorul A.F. a declarat că nu-i aparţin.
În motivarea hotărârii, instanţa de fond a reţinut că inculpatul a avut o activitate infracţională laborioasă, că în mod constant, partea vătămată M.D. a afirmat că inculpatul a participat la infracţiune.
Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat apel inculpatul A.R., arătând că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, solicitând achitarea, iar în subsidiar redozarea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 510 din 29 iunie 2006 a Curţii de Apel Bucureţti, secţia I penală, s-a admis apelul declarat de inculpatul A.R. împotriva sentinţei penale nr. 546 din 4 mai 2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia l penală, s-a desfiinţează parţial sentinţa şi în fond:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a achitat pe inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b) şi c) şi alin. (21) lit. a), b) şi c) C. proc. pen.
S-a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv în perioada 15 mai 2005 – 4 octombrie 2005.
S-au înlăturat menţiunile sentinţei privind aplicarea art. 71 - 64 lit. a) şi b) C. pen., art. 118 lit. d) C. pen. şi art.191 C. proc. pen.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut că nici parchetul şi nici instanţa fondului nu au încercat să afle autorul faptei în baza rolului lor activ , mulţumindu-se fiecare în principal cu probele efectuate de organele de poliţie, ulterior parchetul dispunând disjungerea cauza cu privire la partea vătămată M.C.
Simpla recunoaştere a inculpatului astfel cum se susţine în motivarea sentinţei penale, fără a se corobora cu celelalte declaraţii date în cauză, nu are valoare probantă şi nu demonstrează fără echivoc acţiunea ori vinovăţia faptei astfel cum se susţine că a fost săvârşită. Mai mult, asupra inculpatului nu s-a găsit nicio sumă de bani, obiectele ridicate cu ocazia percheziţiei nu s-au găsit în imobilul proprietatea inculpatului.
Declaraţiile date în faţa notarului public la data de 30 mai 2005 atestă poziţia procesul constantă a fiecăruia susţinând că nu A.R. ar fi autorul infracţiunii ce i s-a reţinut în cauză, prin schimbarea încadrării juridice.
Faptul că partea vătămată şi martorii şi-au schimbat declaraţiile date la poliţie înainte de întocmirea catului de sesizare al instanţei cu judecarea în fond a cauzei, îl îndrituia pe procuror să respecte prevederile art. 200 C. proc. pen. şi nu să disjungă respectiva cauză întrucât aceasta privea cazul de individualizare prev.de art. 33 lit. a) şi b) C. proc. pen., pe de o parte, iar pe de altă parte potrivit art. 202 C. proc. pen., în baza rolului său activ trebuia să strângă probele necesare aflării adevărului şi lămuririi cauzei sub toate aspectele, în vederea justei soluţionări a acesteia adunând probe în favoarea cât şi în defavoarea sa, chiar şi, în situaţia în care acesta ar recunoaşte-o.
Declaraţiile notariale sunt date toate la 30 mai 2005, într-adevăr la acelaşi notar public, în cursul urmării penale, la aproximativ 2 săptămâni de la data (13 mai 2005) presupusei săvârşiri a infracţiunii de către inculpatul A.R. zis R.
În rechizitorul întocmit, ca şi în considerentele sentinţei penale sunt examinate şi apreciate conform art. 63 C. proc. pen., numai acelea în care inculpatul este acuzat că ar fi avut o anumită activitate infracţională cu privire la partea vătămată M.D.
Însă, potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen., probele nu au o valoare mai dinainte stabilită, aşa încât aprecierea fiecărei probe se face în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.
Şi instanţa de fond ca şi parchetul înlătură din materialul probator o parte a declaraţiilor fără însă a motiva obiectiv în ce constă această înlăturare, dacă au fost făcute pro cauza sau nu şi, mai mult, deşi procurorul avea la îndemână şi posibilitatea încriminării celor care au declarat la notar că inculpatul A.R. nu i-a agresat, nu i-a ţinut şi, deci, nu a exercitat nici o acţiune de agresiune, lovire, ori de sustragere a vreunei sume de bani, nimeni nu s-a înscris în fals.
Mai mult, nu au fost identificate persoanele mascate şi nici inculpatul nu i-a luat lui M.D. (parte vătămată) 30 milioane din buzunar şi nici cine I-a agresat pe M.C. (parte vătămată).
Ambele părţi vătămate au declarat în faţa notarului public că A.R. nu a efectuat nici o acţiune de lovire, agresare a lor şi nici că acesta ar fi chemat telefonic 6 persoane mascate.
Pe tot parcursul procesului penal, inculpatul a avut o atitudine procesuală constantă în sensul că nu el este cel care a chemat persoanele mascate, nu el este cel mare a sustras suma de 30 milioane lei.
Toate părţile din proces au declarat că nu-şi menţin declaraţiile date la poliţie şi recunosc că cele consemnate în faţa notarului corespund adevărului, acestea conduc la concluzia că inculpatul A.R. nu este autorul faptei.
În cauză nu sunt probe doveditoare concludente şi pertinente care să conducă la concluzia că inculpatul din prezenta cauză este autorul infracţiunii.
Împotriva hotărârii instanţei de apel a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie cu privire la greşita achitare a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
Oral, reprezentantul parchetului a susţinut un alt motiv de recurs ce vizează împrejurarea că judecătorii care au pronunţat Decizia atacată s-au aflat în situaţia de incompatibilitate prevăzută de art. 47 alin. (2) C. proc. pen. Aceştia au făcut parte din completul de judecată care a pronunţat Decizia penală nr. 1599 din 4 octombrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin care s-a dispus revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate şi prevederile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul parchetului este fondat.
Potrivit art. 47 alin. (2) C. proc. pen., nu mai poate participa la judecarea cauzei judecătorul care şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţia care ar putea fi dată în acea cauză.
Examinând Decizia penală nr. 1599 din 4 octombrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin care s-a dispus revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului A.R., ataşată în copie la dosar, se constată că din completul de judecată care a pronunţat această hotărâre au făcut parte şi judecătorii care au pronunţat Decizia penală nr. 510 din 29 iunie 2006 a aceleiaşi instanţe, prin care s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie pentru care a fost condamnat de instanţa de fond.
Din motivarea amplă a acestei hotărâri reiese în mod evident convingerea instanţei nu numai cu privire la judecarea în stare de libertate a inculpatului, dar şi cu privire la vinovăţia acestuia, parte din expunerea de motive din Decizia penală nr. 1599 din 4 octombrie 2005 regăsindu-se în Decizia penală nr. 510 din 29 iunie 2006.
Faţă de împrejurarea că cei doi judecători care au participat la pronunţarea deciziei penale nr. 1599 din 4 octombrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, şi-au exprimat opinia cu privire la nevinăvăţia inculpatului, ceea ce rezultă în mod evident din motivarea hotărârii, aveau obligaţia de a se abţind de la judecata apelului, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 50 C. proc. pen.
Faţă de aceste considerente, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti este fondat şi urmează a fi admis în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen.
Se va casa Decizia atacată şi se va trimite cauza pentru rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti.
Având în vedere împrejurarea că acest motiv de recurs atrage casarea cu trimitere spre rejudecare, celălalt motiv ce vizează fondul cauzei nu va mai fi analizat.
PENTRU AESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 510 din 29 iunie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează Decizia şi dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 4 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1542/2007. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2027/2007. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
