ICCJ. Decizia nr. 2139/2007. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2139/2007
Dosar nr. 7208/105/2006
Şedinţa publică din 23 aprilie 2007
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 571 din 6 decembrie 2006 a Tribunalului Prahova s-a dispus condamnarea inculpatului S.V., pentru tentativă la infracţiunea de omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 cu aplicarea art. 73 lit. b) şi art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 4 ani închisoare.
Conform art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului iar potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată reţinerea şi arestarea preventivă a acestuia cu începere de la 2 august 2006, la zi.
Pe latură civilă, inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor în sumă de 1070,5 lei către partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti, precum şi în sumă de 2500 lei, daune morale către partea civilă A.C.
Acţiunea civilă formulată de Spitalul Judeţean de Urgenţă Vaslui a fost respinsă, ca neîntemeiată.
Totodată, conform art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea în folosul statului a unui cuţit de bucătărie, corp delict, folosit la săvârşirea infracţiunii şi ridicat de organele de poliţie.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Partea vătămată A.C. şi inculpatul S.V. au fost colegi de serviciu, lucrând în cadrul SC B. SRL Ploieşti, având ca obiect de activitate construcţiile de orice fel.
Întrucât domiciliau în judeţul Vaslui, aceştia au fost cazaţi în dormitoarele puse la dispoziţie de societate, în incinta şantierului în care-şi desfăşurau activitatea, şantier situat în apropierea pădurii Crângul lui Bot. Cei doi locuiau împreună cu martorii P.C.I. şi C.C., în camere separate, despărţite printr-un hol de trecere.
La data de 29 iulie 2006, inculpatul, partea vătămată şi cei doi martoris-au deplasat în municipiul Ploieşti, unde au făcut unele cumpărături şi au consumat bere.
Reîntorcându-se la dormitoarele respective, în jurul orelor 22,00, partea vătămată A.C. a intrat în camera inculpatului unde, în glumă, a fost stropită cu apă de martorul C.C., colocatarul acestuia.
Acceptând jocul şi folosindu-se de un bidon, partea vătămată l-a stropit la rândul său pe martor, situaţie în care a udat şi aşternutul de pe patul inculpatului S.V., care nu se afla de faţă la acel moment.
La revenirea în cameră, găsind aşternutul ud şi aflând cine este autorul, inculpatul s-a supărat pe partea vătămată, altercaţia degenerând în îmbrâncire reciprocă, impunându-se intervenţia martorilor prezenţi, pentru a-i despărţi.
În final, partea vătămată a părăsit camera, întinzându-se pe o saltea aflată în holul comun, de unde a continuat să adreseze injurii inculpatului, îndemnându-l să iasă afară „dacă are curaj", provocarea rămânând însă fără răspuns, întrucât inculpatul se aşezase să servească cina împreună cu martorii T.V. şi C.C.
În momentul în care inculpatul a mers să ia parte din alimentele cumpărate, depuse în frigiderul aflat pe holul comun, partea vătămată a sărit asupra acestuia, aplicându-i mai multe lovituri.
În această situaţie, reluându-se conflictul şi pentru a opri agresiunea părţii vătămate, inculpatul, folosindu-se de cuţitul necesar porţionării alimentelor, l-a înţepat de câteva ori în zona abdominală pe A.C., provocându-i plăgi sângerânde.
Zgomotele produse au fost percepute de martorii C.C., T.V. şi P.C.I., care ieşind pe hol şi constatând starea părţii vătămate, precum şi multiplele pete de sânge de pe jos, au procedat la acordarea primului ajutor şi sesizarea serviciului medical ambulatoriu.
Partea vătămată a fost internată la Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti, fiindu-i salvată viaţa prin intervenţia chirurgicală de specialitate, imediată.
Din raportul medico-legal întocmit de S.M.L. Ploieşti a rezultat că, în condiţiile descrise, partea vătămată A.C. a suferit 4 plăgi tăiate înţepate, din care una la baza hipocondrului stâng, antebraţului stâng, zonei fesiere dreapta şi cea antecrural dreapta, produse prin înjunghiere, prima pe linia axială anterioară, spaţiul VIII splenic intercostal, cu interesarea colonului transvers în vecinătatea unghiului splinic, cu abces adiacent, producându-se ocluzie mecano-inflamatorie.
Faţă de concluziile medico-legale s-a stabilit că leziunile au fost produse prin înjunghierea cu cuţitul, posibil în urma unei hetero-agresiuni, care poate data din 29 iulie 2006; leziunile au necesitat pentru vindecare 30 - 35 zile de îngrijiri medicale de la data producerii şi splenectomie, punându-se în pericol viaţa victimei.
În raport de împrejurările concrete ale comiterii agresiunii, dovedite cu declaraţiile martorilor prezenţi la locul faptei, s-a reţinut că inculpatul a acţionat în stare de provocare, sub o puternică tulburare, determinată de atingerea gravă a demnităţii, prin injuriile ce i-au fost adresate de partea vătămată, urmate de agresiunea fizică frontală, cuţitul corp delict aflându-se asupra sa accidental, respectiv în scopul porţionării alimentelor necesare servirii mesei.
Urmare acestui fapt, inculpatului i-a fost recunoscută circumstanţa atenuantă legală a scuzei provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen..
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel inculpatul S.V. care a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 C. pen., cu consecinţa reindividualizării pedepsei, precum şi înlăturarea obligării sale la plata daunelor morale către partea civilă A.C., deoarece aceasta a avut o culpă concurentă majoră în comiterea faptei prejudiciabile.
Prin Decizia penală nr. 33 din 14 februarie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost admis apelul declarat de inculpatul S.V.
A fost desfiinţată în parte şi numai în ceea ce priveşte latura penală a cauzei, sentinţa penală nr. 571 din 6 decembrie 2006 a Tribunalului Prahova, în sensul că pedeapsa principală aplicată inculpatului a fost redusă de la 4 (patru) ani închisoare, la 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi a fost dedusă din pedeapsă, durata reţinerii şi arestării preventive de la 2 august 2006 la zi.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea de Apel Ploieşti a apreciat că nu se impune reîncadrarea juridică a faptei în dispoziţiile art. 182 C. pen., întrucât probele administrate au dovedit că inculpatul a acţionat cu intenţia indirectă de a ucide, specifică laturii subiective a infracţiunii de omor. Considerând însă că pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată de instanţa de fond nu corespunde cerinţelor prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), faţă de conduita bună a inculpatului, de faptul că asigură întreţinerea pentru 6 copii şi de faptul că a fost provocat de partea vătămată, care timp de o jumătate de oră i-a adresat injurii şi ameninţări, Curtea de Apel Ploieşti a redus pedeapsa de la 4 ani închisoare, la 2 ani şi 6 luni închisoare.
Totodată, instanţa de apel a reţinut că, raportat la gravitatea leziunilor produse părţii vătămate şi la infirmitatea permanentă cu care aceasta a rămas, obligarea inculpatului la plata sumei de 2500 lei, cu titlul de daune morale, nu este exagerată, chiar şi în condiţiile existenţei unei culpe concurente majore a părţii vătămate.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul S.V. care prin apărătorul desemnat din oficiu, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la infracţiunea de omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., în infracţiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen., deoarece nu a avut nici un moment intenţia de a suprima viaţa victimei.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 C. proc. pen., constată că prima instanţă, a reţinut, în mod corect, situaţia de fapt şi a stabilit vinovăţia inculpatului pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptei comise de către acesta, încadrarea juridică corespunzătoare.
De asemenea, instanţa de fond a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, atât sub aspectul naturii şi al cuantumului acesteia, cât şi ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Este de necontestat că, în seara zilei de 29 iulie 2006, în jurul orelor 22,00, între partea vătămată A.C. şi inculpat s-a declanşat o altercaţie, finalizată cu îmbrâncirea reciprocă, pentru despărţirea acestora fiind necesară intervenţia martorilor C.C. şi T.V.
Conflictul s-a derulat în camera unde era cazat inculpatul, amplasată într-unul din dormitoarele şantierului SC B. SRL Ploieşti, punct de lucru Ploieşti-Vest, în contextul unui joc, „stropitul cu apă", având ca urmare udarea aşternutului de pe patul inculpatului, de către partea vătămată.
Din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză a rezultat că după acest prim incident, partea vătămată a ieşit în holul comun şi întinzându-se pe o canapea, prin uşa întredeschisă a continuat să adreseze inculpatului injurii şi ameninţări, cerându-i repetat să-l urmeze pentru a se bate, dacă are curajul să-l înfrunte fizic.
Dată fiind starea de beţie evidentă în care se afla colegul său, inculpatul nu a dat curs invitaţiei, pregătindu-se pentru a servi masa împreună cu martorii C.C. şi T.V.
La un moment dat, întrucât inculpatul a dorit să consume parte din alimentele depozitate în frigiderul comun, amplasat pe hol, a ieşit din cameră, având asupra sa cuţitul necesar porţionării acestora.
Trecând pe lângă partea vătămată, aceasta l-a acostat, lovindu-l cu pumnii, situaţie în care pentru a opri agresiunea, inculpatul a reacţionat, înţepându-l pe A.C. de câteva ori cu acel cuţit, în şoldul şi piciorul drept.
Din coroborarea declaraţiilor martorilor C.C., T.V. şi P.C.I. a rezultat că, în timpul agresiunii, părţile s-au aflat singure, în hol, iar în momentul intervenţiei, martorii au găsit-o numai pe partea vătămată prezentând sângerare masivă în zona abdomenului şi multiple pete de sânge pe jos.
Expertiza medico-legală a constatat că, în condiţiile descrise, partea vătămată a suferit patru plăgi tăiat-înţepate, una dintre acestea fiind situată în regiunea hipocondrului stâng, penetrantă şi perforantă, cu interesarea colonului transvers în vecinătatea unghiului splenic, cu abces adiacent, impunându-se intervenţie chirurgicală pentru extirparea splinei.
S-a concluzionat că leziunile traumatice prezentate au putut fi produse prin înjunghiere cu un cuţit, posibil în contextul hetero-agresiunii datelor de anchetă penală, că pot data din 29 iulie 2006, iar datorită complicaţiilor survenite ulterior, prin dilacerarea altor traume interne nedepistate iniţial, au necesitat pentru vindecare 30 - 35 zile de îngrijiri medicale, punând viaţa victimei în primejdie şi soldându-se cu pierderea organului vital (splină).
Cererea inculpatului recurent privind schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la infracţiunea de omor, în infracţiunea de vătămare corporală este nefondată.
Diferenţa dintre încadrarea juridică dată faptei, ca fiind tentativă la infracţiunea de omor şi infracţiunea de vătămare corporală este dată de poziţia subiectivă a făptuitorului, în raport de valoarea ocrotită de lege şi nicidecum de rezultatul material, concretizat în numărul de zile de îngrijiri medicale necesar vindecării victimei infracţiunii.
Poziţia psihică a făptuitorului trebuie stabilită în fiecare caz, în raport de împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, de instrumentul folosit de făptuitor (apt sau nude a produce moartea), în raport cu regiunea corpului spre care a fost îndreptată lovitura (o zonă vitală sau nu), intensitatea loviturii, consecinţele cauzate, inclusiv intervenţia rezultatului letal, în lipsa acordării unei asistenţe medicale de specialitate, calificate şi în regim de urgenţă.
Leziunile descrise în actul de constatare medico-legală au confirmat, prin intensitatea lor şi zonele vizate, intenţia suprimării vieţii victimei.
Instrumentul folosit în agresarea părţii vătămate (un cuţit de dimensiuni mari, apt de a suprima viaţa), repetarea actelor materiale, intensitatea loviturilor aplicate în zone vitale ale organismului şi faptul că numai intervenţia operatorie a salvat viaţa victimei demonstrează că inculpatul nu a urmărit numai vătămarea corporală a părţii vătămate, ci uciderea ei.
Infracţiunea de omor, chiar şi în forma tentativei, poate fi săvârşită atât cu intenţie directă, situaţie negată de inculpatul recurent, cât şi cu intenţie indirectă, respectiv prin acceptarea unor consecinţe letale nedorite, situaţie ce se circumscrie speţei şi care rezultă din ansamblul probelor administrate.
Faţă de cele menţionate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.V. împotriva deciziei penale nr. 33 din 14 februarie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Potrivit art. 38517 alin. (4), raportat la art. 383 alin. (2) şi art. 381 alin. (1) C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 2 august 2006, la23 aprilie 2007.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.V. împotriva deciziei penale nr. 33 din 14 februarie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 2 august 2006, la 23 aprilie 2007.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2027/2007. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 2493/2007. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
