ICCJ. Decizia nr. 518/2007. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 518/2007
Dosar nr. 7948/1/2006
Şedinţa publică din 30 ianuarie 2007
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea penală adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, înregistrată sub nr. 38/ P din 16 ianuarie 2006, petiţionarii I.M.M., I.L.A., P.I., C.P., M.A.C., I.C., C.S.I., I.A., Z.E., G.G. şi B.I. au chemat în judecată pe P.D., procuror în cadrul D.I.I.C.O.T. – Biroul teritorial Hunedoara, B.G., procuror şef birou în cadrul aceleiaşi direcţii, precum şi pe B.T., subcomisar în cadrul C.Z.C.C.O. - Biroul teritorial Hunedoara, pentru săvârşirea infracţiunilor:
- abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută în art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP);
- abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută în art. 248 C. pen.;
- abuz în serviciu în forma calificată prevăzută în art. 2481 C. pen.;
- neglijenţă în serviciu prevăzută în art. 249 alin. (2) C. pen.;
- denunţare calomnioasă prevăzută în art. 259 alin. (2) C. pen.;
- încercare de a determina mărturia mincinoasă prevăzută în art. 261 alin. (1) şi (2) C. pen.;
- arestare nelegală şi cercetare abuzivă prevăzută în art. 266 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.;
- represiune nedreaptă prevăzută în art. 268 C. pen.;
- fals material în înscrisuri oficiale prevăzută în art. 268 C. pen.;
- fals intelectual prevăzută în art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP);
- uz de fals prevăzută în art. 290 C. pen.;
- lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută în art. 189 alin. (2) şi (5) C. pen.;
- violare de domiciliu prevăzută în art. 192 alin. (2) C. pen.
S-a susţinut în cuprinsul plângerii că, în dimineaţa zilei de 15 iulie 2005, procurorii P.D. şi B.I., precum şi subcomisarul B.T., însoţiţi de un număr de 10-12 persoane mascate, fără acordul petiţionarilor şi fără a le aduce la cunoştinţă calitatea ce o aveau sau a le prezenta înscrisuri în acest sens, au intrat în locuinţele lor, speriindu-i şi timorându-le familiile formate şi din minori.
S-a relevat în continuare de către petiţionari că, după ce au fost arestaţi, cei doi procurori şi subcomisarul de poliţie au ticluit probe, profitând de faptul că numitul C.E. nu cunoştea limba română, în care sens au învederat că, în lipsa unui interpret, l-au obligat pe acesta să semneze declaraţii în calitate de parte vătămată.
S-a mai susţinut, de către petiţionari, că aceiaşi procurori şi subcomisarul de poliţie au încercat să influenţeze martorii ascultaţi, în scopul de a obţine probe cu conţinut acuzator, invocând, pentru dovedirea acestei susţineri, împrejurarea că atât pe declaraţia dată ca parte vătămată, cât şi pe aceea dată ca martor de C.E., nu este făcută menţiune cu privire la prezenţa interpretului. S-a mai arătat că în declaraţiile ulterioare, date în faţa instanţei, în prezenţa interpretului, C.E. a precizat că nu se constituie parte civilă, a negat că vreunul dintre petiţionari ar fi comis fapte de natura celor care li s-au imputat şi a făcut aprecieri favorabile referitor la conduita fiecăruia dintre cei despre care a fost întrebat. Mai mult, s-a relevat că, prin declaraţiile sale ulterioare, C.E. a menţionat că, în calitate de patron de local, a apelat în repetate rânduri la unii dintre petiţionari, solicitându-le să-l ajute la evacuarea unor consumatori recalcitranţi.
Procurorul căruia i s-a repartizat plângerea, prin rezoluţia din 2 februarie 2006, dată în dosarul nr. 38/P/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii B.I., P.D. şi de subcomisarul B.T., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute în art. 246, art. 2481, art. 249, art. 259, art. 261, art. 289, art. 266, art. 268, art. 290, art. 189 şi art. 192 alin. (2) C. pen.
S-a motivat că, din verificările efectuate pe baza probelor ce s-au administrat în dosar, a reieşit că percheziţia domiciliară şi celelalte măsuri la care s-au referit petiţionarii au fost dispuse de către instanţa competenţă, cu respectarea dispoziţiilor legii, iar ascultarea martorului C.E. fără interpret s-a făcut la cererea acestuia, care a precizat că ar cunoaşte limba română.
S-a relevat că, în urma examinării comparative a declaraţiilor faţă de C.E. în cele două faze procesuale, nu s-au constatat diferenţe esenţiale între relatările acestuia, ci doar de nuanţă, nesemnificative.
S-a subliniat, totodată, că a fost respectată şi competenţa de soluţionare a plângerii, ajungându-se la concluzia că, în raport cu funcţiile concrete ale celor doi procurori vizaţi de petiţionari, o astfel de plângere nu poate fi rezolvată decât de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
Împotriva rezoluţiei menţionate, petiţionarii I.M.M., P.I., C.P., C.S.I., I.A., Z.E. şi G.G. s-au adresat cu plângere procurorului ierarhic superior, fiind indicaţi şi I.L.A., M.A.C., I.C. şi B.I. între cei care au formulat-o, aceştia din urmă, însă, nesemnând-o.
Prin rezoluţia din 27 februarie 2006, dată în dosarul nr. 217/II/2/2006, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petiţionarii I.M.M., I.L.A., P.I., C.P., M.A.C., I.C., C.S.I., I.A., Z.E., G.G. şi B.I. împotriva rezoluţiei emise în dosarul nr. 38/P/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
S-a relevat, prin considerentele acestei rezoluţii, că din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că faptele ce fac obiectul plângerii nu întrunesc elementele constitutive ale vreunei infracţiuni. În acest sens, s-a subliniat că actele de urmărire penală au fost întocmite de cei doi procurori şi ofiţerul de poliţie cu respectarea dispoziţiilor legale ce reglementează desfăşurarea procesului penal, iar cauza în care petiţionarii au fost cercetaţi se află pe rolul instanţei de judecată, unde au posibilitate să-şi exercite dreptul la apărare prin supunerea cenzurii judecătorului orice încălcare a drepturilor lor procesuale.
Printr-o plângere, în care sunt menţionaţi, ca petiţionari, I.M.M., I.L.A., P.I., C.P., M.A.C., I.C., C.S.I., I.A., Z.E., G.G. şi B.I., adresată Curţii de Apel Alba Iulia, a fost contestată ultima rezoluţie, cerându-se începerea urmăririi penale faţă de procurorul P.D. şi subcomisarul B.T. pentru infracţiunile prevăzute în art. 246, art. 2481, art. 249, art. 259, art. 261, art. 289, art. 266, art. 268, art. 290, art. 189 şi art. 192 C. pen., săvârşite în legătură cu modul cum a fost întocmit dosarul nr. 115/D/P/2005 al D.I.I.C.O.T. – Biroul teritorial Hunedoara, plângerea fiind semnată doar de 6 dintre petiţionarii menţionaţi iniţial, respectiv de: I.M.M., C.P., C.S.I., I.A., Z.E. şi G.G.
S-a arătat, în esenţă, în cuprinsul acestei plângeri, că prin ultima rezoluţie s-a omis să se aibă în vedere că procurorul şi ofiţerul de poliţie pe care i-au vizat au încălcat prevederile legale referitoare la desfăşurarea procesului penal în care au instrumentat, prin aceea că nu au administrat probe şi în favoarea persoanelor cercetate, iar martorii pe care i-au ascultat au fost influenţaţi, prin sugestii, presiune şi şantaj, să facă relatări neconforme adevărului.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, prin sentinţa penală nr. 48 din 20 aprilie 2006, a respins plângerea formulată de petiţionarii I.M.M., P.I., C.P., C.S.I., I.A., Z.E., G.G., B.I., I.L.A. şi M.A.C. împotriva rezoluţiei de neînceperea urmăririi penale faţă de P.D., B.I. şi B.T., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute în art. 246, art. 2481, art. 249, art. 259, art. 261, art. 289, art. 266, art. 268, art. 290, art. 189 şi art. 192 alin. (2) C. pen., dispusă în dosarul nr. 55/P/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia la data de 2 februarie 2006, menţinându-se rezoluţia atacată.
S-a motivat că soluţia ce s-a dat prin rezoluţia atacată este temeinică şi legală deoarece din materialul probator administrat rezultă că procurorii şi ofiţerul de poliţie vizaţi în cuprinsul plângerii au avut autorizarea necesară, din partea instanţei de judecată, pentru a pătrunde în locuinţele petiţionarilor, iar prin ascultarea martorului C.E., fără a fi asistat de interpret de limbă italiană, nu s-au încălcat dispoziţiile legii întrucât acest martor cunoaşte îndeajuns de bine limba română.
Conchizându-se, s-a relevat că nu se poate reţine că procurorii B.I., P.D. şi subcomisarul de poliţie B.T. ar fi acţionat cu vinovăţie, cu ocazia efectuării urmăririi penale faţă de petiţionari, astfel că faptele lor nu întrunesc trăsăturile constitutive ale infracţiunilor pentru care s-a cerut să fie cercetaţi.
Împotriva sentinţei, au declarat recurs, prin mandatar cu împuternicire avocaţială din oficiu, petiţionarii Z.E., G.G., B.I., I.L.A., I.A., M.A.C., I.M.M., P.I., C.P. şi C.S.I.
În sprijinul acestor recursuri, fără să se formuleze motive întemeiate pe cazurile de casare prevăzute în art. 3859 C. proc. pen., s-a făcut referire la susţinerile din plângerile petiţionarilor, cerându-se casarea sentinţei, desfiinţarea rezoluţiei procurorului şi începerea urmăririi penale faţă de procurorii B.I., P.D. şi faţă de subcomisarul de poliţie B.T.
Examinându-se cauza, în raport cu susţinerile formulate în sprijinul recursurilor, precum şi dispoziţiile legale aplicabile, se constată următoarele:
1. Din verificarea plângerii împotriva rezoluţiilor de neîncepere a urmăririi penale, adresată în temeiul art. 2781 C. proc. pen., Curţii de Apel Alba Iulia, reiese că această plângere este semnată doar de 6 petiţionari dintre cei menţionaţi în cuprinsul ei, respectiv numai de către I.M.M., C.P., C.S.I., I.A., Z.E. şi G.G.
Ca urmare, se impune să se constate că petiţionarii P.I., B.I., I.L.A. şi M.A.C., pentru care s-a declarat recurs de către apărătorul desemnat din oficiu, nu au calitate procesuală.
Aşa fiind, din moment ce aceşti patru petiţionari nu au calitate de părţi în proces şi nici de persoane interesate în sensul dispoziţiilor art. 3852, cu referire la art. 362 C. proc. pen., prin care se reglementează cine poate face recurs, astfel că sunt lipsiţi de atributul de a exercita o atare cale de atac, urmează ca recursurile declarate pentru ei să fie respinse ca inadmisibile.
2. În ceea ce priveşte criticile formulate în sprijinul recursurilor declarate de petiţionarii I.M.M., C.P., C.S.I., I.A., Z.E. şi G.G., este de observat că acestea constau doar în referiri la susţinerile formulate prin plângerile adresate Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi Curţii de Apel Alba Iulia.
Or, aşa cum s-a arătat, toate aspectele relevate în cadrul acestor susţineri au fost examinate în cuprinsul sentinţei, ajungându-se la concluzia întemeiată că procurorii şi subcomisarul de poliţie vizaţi de petiţionari nu au încălcat nici o dispoziţie legală prin măsurile ce le-au luat şi prin actele procedurale îndeplinite în cauza pe care au fost abilitaţi s-o instrumenteze.
Mai mult, examinarea comparativă a declaraţiilor date de cetăţeanul italian C.E. nu relevă diferenţe semnificative între relatările pe care le-a făcut, succesiv, la procuror şi în faţa instanţei, iar prin ultima declaraţie, din 2 noiembrie 2005, a precizat că înţelege îndeajuns de bine limba română.
Pe de altă parte, este de reţinut că situaţiile pe care petiţionarii le vizează prin plângerile îndreptate împotriva celor doi procurori şi a subcomisarului de poliţie privesc aspecte având legătură cu faptele pentru care ei au fost cercetaţi şi judecaţi în cauza ce face obiectul dosarului nr. 55/97/2005 (4806/2005) în care au fost condamnaţi prin sentinţa penală nr. 402 din 14 noiembrie 2006 a Tribunalului Hunedoara, secţia penală.
Or, în aceste condiţii, plângerile petiţionarilor menţionaţi, prin care cer efectuarea de acte de urmărire penală faţă de procurorii şi ofiţerul de poliţie implicaţi în instrumentarea cauzei finalizată cu condamnarea lor, depăşesc cadrul firesc de exercitare a drepturilor lor cetăţeneşti, inclusiv a celui de apărare în procesul respectiv, pentru atari drepturi existând reglementare specifică în normele de drept procesual penal, potrivit cărora puteau prezenta nemulţumirile lor privind urmărirea penală în plângeri formulate cu privire la actele de urmărire penală, precum şi în căile de atac împotriva măsurilor luate sau a hotărârilor pronunţate.
De aceea, recurgând fără temei justificat la calea plângerii prin care impută un număr impresionant de fapte penale procurorilor şi ofiţerului de poliţie implicaţi în instrumentarea cauzei penale în care au fost trimişi în judecată, petiţionarii au depăşit limitele unei folosiri normale a posibilităţilor reglementate în cuprinsul art. 2781 C. proc. pen., astfel că în mod corect s-a dispus respingerea, de către prima instanţă, a plângerii adresate în baza acestui text de lege.
În consecinţă, după verificarea cauzei şi în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., urmează ca recursurile declarate de petiţionarii I.M.M., C.P., C.S.I., I.A., Z.E. şi G.G. să fie respinse, ca nefondate, şi, ca inadmisibile, recursurile declarate de petiţionarii P.I., B.I., I.L.A. şi M.A.C., cu obligarea petiţionarilor să plătească statului cheltuielile judiciare efectuate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiţionarii I.M.M., C.P., C.S.I., I.A., Z.E. şi G.G. împotriva sentinţei penale nr. 48 din 20 aprilie 2006 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de petiţionarii P.I., B.I., I.L.A. şi M.A.C. împotriva sentinţei penale nr. 48 din 20 aprilie 2006 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Obligă recurenţii petiţionari P.I. şi C.P. la plata sumei de câte 140 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă pe recurenţii petiţionari I.M.M., C.S.I., I.A., Z.E., G.G., B.I., I.L.A. şi M.A.C. la plata sumei de câte 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 514/2007. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 578/2007. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
