ICCJ. Decizia nr. 670/2007. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 670/2007
Dosar nr. 8373/2/2006
Şedinţa publică din 6 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 339 din 9 august 2006, Tribunalul Ialomiţa a dispus condamnarea inculpatului B.I., la o pedeapsă de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de tentativă la infracţiunea de omor, prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 20 raportat la art. 174 C. pen., fiind înlăturată aplicarea dispoziţiilor art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi dedusă prevenţia de la 28 noiembrie 2005 la zi.
S-a luat act că partea vătămată OG nu s-a constituit parte civilă, inculpatul fiind obligat la plata sumei de 2.486,48 RON despăgubiri civile şi dobânzile legale aferente de la rămânerea definitivă a hotărârii până la achitarea integrală a sumei, către C.A.S. Ialomiţa.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţa a reţinut că inculpatul trăieşte în concubinaj cu martora G.A., de aproximativ 21 ani, având împreună 4 copii, iar până în primăvara anului 2004 aceştia au locuit în judeţul Bacău, după care s-au mutat în locuinţa părţii vătămate şi a concubinei sale, B.F., sora mamei concubinei inculpatului, în comuna Sudiţi, jud. Ialomiţa.
Între părţi a existat înţelegerea ca inculpatului şi familiei sale să-i rămână locuinţa, cu obligaţia pentru aceştia de a-i îngriji pe proprietari până la moartea acestora.
În după amiaza zilei de 21 septembrie 2005, aflându-se în stare de ebrietate, inculpatul i-a adresat expresii indecente părţii vătămate, intrând în camera acestuia cu intenţia de a-l bate. Partea vătămată s-a apărat, lovindu-l pe inculpat cu un briceag în zona bărbiei şi a frunţii, cu consecinţe minore.
La data de 30 octombrie 2005, martora B.F. s-a deplasat la martora B.A., cu mai multe persoane, pentru a ajuta la culesul porumbului, iar în jurul orelor 16.00, în timp ce se afla în remorca cu ştiuleţi, a observat că martora G.A. este în uşa locuinţei, agitând braţele, în semn de disperare.
Deplasându-se acasă, a fost întâmpinată de martora G.A., care s-a arătat îngrijorată că mătuşii sale i-ar fi frig, motiv pentru care a invitat-o în camera în care locuia cu inculpatul, pentru a se încălzi.
B.F. a mers însă în camera sa, unde l-a găsit pe partea vătămată OG întins pe pat, acoperit cu o plapumă şi spunând că a fost înjunghiat cu un cuţit în cursul dimineţii de către inculpat, în zona inimii, lucru pe care martora l-a constatat îndepărtând plapuma de pe corpul părţii vătămate.
Martora a început să strige, moment în care în cameră au intrat martora G.A. şi fiica sa A., cărora partea vătămată le-a spus despre înjunghierea sa de către inculpat. Cele două i-au reproşat părţii vătămate că nu inculpatul ar fi produs agresiunea asupra acestuia ci că, dimpotrivă, partea vătămată şi-a produs singur leziunile.
B.F. s-a deplasat la martora B.A., pe care a rugat-o să anunţe poliţia şi salvarea, lucru pe care B.A. nu l-a făcut, dar împreună cu R.C., care participase la cules, au mers în locuinţa martorei B.F., unde au constatat cele relatate de aceasta, partea vătămată spunându-le şi lor că a fost înjunghiat de inculpatul B.I.
Vătămarea suferită de partea vătămată a necesitat pentru vindecare 22-25 zile îngrijiri medicale cu punerea vieţii în primejdie.
Împotriva hotărârii a declarat apel inculpatul, care a criticat-o ca fiind nelegală şi netemeinică, în sensul că este nevinovat, partea vătămată producându-şi singură leziunile, motiv pentru care se solicită achitarea pe temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Prin Decizia penală nr. 749 din 31 octombrie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins apelul, ca nefondat, apreciind că apărarea inculpatului este inconsecventă, acesta declarând iniţial, în faţa organelor de urmărire penală că în ziua incidentului ar fi fost plecat la martorul U.I., la prânz s-a întors acasă cu concubina sa, pentru a mânca, după care au continuat activitatea de strângere a porumbului la martorul U.T., pentru ca în faţa instanţei de judecată să declare că, în ziua de 30 octombrie 2005, nu a mai venit acasă până în jurul orelor 16.00.
Această inconsecvenţă a inculpatului a fost apreciată de instanţa de apel ca fiind o dovadă de netăgăduit a vinovăţiei acestuia, coroborat cu raportul de expertiză medico-legală, care exclude ştiinţific o acţiune proprie a părţii vătămate şi cu raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 36313 din 3 aprilie 2006 întocmit la laboratorul poligraf din cadrul I.P.J. Constanţa, care evidenţiază indici ai comportamentului simulat al inculpatului.
Împotriva hotărârii a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în sensul celor susţinute şi în apel, respectiv a nevinovăţiei sale şi a unei răzbunări personale a părţii vătămate, care l-a indicat ca fiind autorul faptei.
Examinând hotărârea prin prisma criticilor recurentului, care se circumscriu cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., ca şi din oficiu, pentru cazurile enunţate de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Inculpatul şi concubina sa, G.A. împreună cu cei 4 copii ai lor s-au mutat în locuinţa părţii vătămate, OG şi a concubinei sale, B.F. în primăvara anului 2004, după ce anterior locuiseră în judeţul Bacău.
La data de 30 octombrie 2005, martora B.F., împreună cu vecina sa, B.A. s-au întors de la culesul porumbului cu o remorcă plină cu ştiuleţi pe care i-au transportat la domiciliul martorei B.A.
Din remorcă, a observat-o pe martora G.A. gesticulând prin ridicarea braţelor în uşa locuinţei sale şi s-a deplasat către aceasta.
Martora B.F., concubina victimei a intrat în camera în care locuia cu partea vătămată şi l-a găsit întins pe pat, învelit cu plapuma. Partea vătămată i-a spus că în cursul dimineţii a fost înjunghiat cu un cuţit în zona inimii de către inculpatul B.I.
Înlăturând plapuma, martora a constatat că puloverele şi cămaşa părţii vătămate erau pline de sânge spre zona gâtului, iar după ce le-a ridicat, a observat că partea vătămată prezenta mai multe plăgi în zona inimii.
La strigătele disperate ale martorei, au intrat în cameră şi martorele G.A. şi fiica sa, A., cărora partea vătămată le-a spus că a fost înjunghiat de inculpat.
Anunţaţi de martora B.F., în locuinţă au apărut şi martorii B.A. şi R.C., cărora partea vătămată le-a relatat acelaşi lucru.
Inculpatul a susţinut constant că nu este autorul vătămării suferite de victimă şi că acesta şi-a produs singur leziunile pentru a-l obliga să părăsească locuinţa împreună cu concubina şi copiii săi. A susţinut, de asemenea, că a fost plecat de acasă.
Apărările inculpatului au fost înlăturate în mod justificat de instanţele anterioare.
Incidentul dintre părţi s-a produs în contextul în care partea vătămată şi concubina sa, în vârstă de 69, respectiv 57 ani, promiseseră verbal că vor lăsa inculpatului şi concubinei sale ca moştenire, imobilul în care locuiau, dar după un timp, între părţi au apărut neînţelegeri, proprietarii cerând inculpatului şi concubinei sale să părăsească locuinţa.
Între inculpat şi partea vătămată a mai avut loc un incident la data de 21 septembrie 2005, când inculpatul l-a insultat pe partea vătămată şi a intenţionat să-l bată, iar acesta s-a apărat cu un briceag cu care l-a lovit în zona bărbiei şi a frunţii.
Între inculpat şi partea vătămată este o diferenţă de vârstă apreciabilă, inculpatul fiind mai tânăr cu 31 ani.
Din cuprinsul raportului de expertiză medico-legală, efectuat de S.M.L. Ialomiţa rezultă că leziunile părţii vătămate nu puteau fi produse de propria persoană, iar la testul poligraf s-au evidenţiat indici ai comportamentului simulat al inculpatului în momentul răspunsului la întrebări decisive în legătură cu cauza.
Inculpatul şi concubina sa au încercat să construiască o apărare care să-l exonereze de răspundere, arătând că nu a fost acasă pe parcursul zilei şi că partea vătămată şi-a provocat singură leziunile.
În ciuda acestor afirmaţii, aflat în arestul I.P.J. Ialomiţa, inculpatul a expediat o scrisoare părţii vătămate şi concubinei acestuia prin care îi ruga să revină asupra declaraţiilor.
În încercarea de a denatura adevărul, inculpatul a declarat la urmărirea penală că, în ziua de 30 octombrie 2005, până la prânz a fost la martorul U.I. pentru a-l ajuta să introducă porumbul în porumbar, după care a mers acasă împreună cu concubina şi fiul lor şi au servit masa, continuând apoi activitatea la martorul U.T., pentru ca în faţa instanţei să declare că nu a mai revenit în locuinţă până la orele 16,30, când de faţă se aflau concubina părţii vătămate, concubina şi copiii săi.
Declaraţia părţii vătămate privind săvârşirea faptei în dimineaţa zilei de 30 octombrie 2005 este confirmată şi de declaraţia martorei B.A., care arată că sângele de pe îmbrăcămintea părţii vătămate era uscat.
În faţa tuturor martorilor care s-au perindat în locuinţă la strigătele martorei B.F., partea vătămată a precizat fără echivoc că inculpatul este cel care l-a înjunghiat de mai multe ori în dimineaţa zilei când toţi ceilalţi plecaseră din domiciliu.
Gravitatea leziunilor care puteau determina decesul înlătură orice suspiciune privind provocarea lor chiar de partea vătămată şi se adaugă ca un fapt probator concluziilor raportului de expertiză medico-legală ce exclud această posibilitate.
Pentru toate considerentele de mai sus, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul inculpatului ca nefondat.
În baza art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va computa din pedeapsă durata arestării preventive de la 28 noiembrie 2005 la zi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C.pr.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva deciziei penale nr. 749 din 31 octombrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 28 noiembrie 2005la6 februarie 2007.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 619/2007. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 689/2007. Penal → |
|---|
