ICCJ. Decizia nr. 759/2007. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 759/2007
Dosar nr. 1899/57/2006
Şedinţa publică din 9 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 116 din 21 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Alba Iulia, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta SC U.S.A. SA Braşov împotriva rezoluţiei din 3 iunie 2006 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. 174/P/2006.
În motivarea acestei sentinţe se reţin următoarele:
Societatea Comercială, petentă, a reclamat faptul că magistraţii judecători au respins în 14 dosare execuţionale recursurile sale formulate împotriva unor încheieri prin care s-a dispus autorizarea executării silite, magistraţii dând o interpretare greşită prevederilor art. 3731 C. proc. civ. şi prejudiciind astfel petenta care, urmare a respingerii recursurilor a suferit un prejudiciu de peste 300.000.000 lei ROL, fiind obligată la plata acestei sume cu titlu de pretenţii.
Examinând actele de cercetare penală efectuate în cauză, prin prisma motivelor invocate de societatea petentă, precum şi din oficiu, Curtea constată că plângerea petentei este nefondată, pentru următoarele considerente:
Prin rezoluţia din 3 iunie 2006, dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul nr. 174/P/2006, în temeiul art. 228 alin. (4), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii judecători S.I., G.D., L.H. şi V.L., cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu şi neglijenţă în serviciu, prevăzute de art. 246 şi 249 C. pen.
S-a reţinut că în emiterea soluţiilor în cauzele deduse judecăţii, judecătorii sunt independenţi, iar soluţiile sunt supuse numai căilor de atac prevăzute de lege. Interpretarea aplicabilităţii sau nu, a unei dispoziţii legale unei situaţii de fapt, este supusă numai acestui control al căilor de atac, atâta timp cât nu există elemente care să conducă la concluzia că magistratul judecător a acţionat cu rea credinţă sau a săvârşit o gravă neglijenţă.
Normele procedurale invocate de petentă sunt de strictă interpretare şi aplicare, astfel încât sub aspectul soluţiei pronunţate, nu au rezultat elemente care să determine suspiciunea săvârşirii de către intimaţi a unor fapte prevăzute de legea penală.
Prin rezoluţia din 30 iunie 2006 dispusă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. 567/II/2/2006 în temeiul art. 278 C. proc. pen., s-a respins plângerea petentei împotriva rezoluţiei din dosarul nr. 174/P/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
Curtea constată că în cauză nu au fost evidenţiate indicii care să ateste că intimaţii judecători ar fi acţionat cu rea credinţă sau din gravă neglijenţă atunci când au pronunţat hotărârile judecătoreşti contestate, astfel că acestea pot fi supuse controlului doar exercitându-se căile de atac recunoscute de lege.
Petenta nemulţumită de această sentinţă, în termenul legal, a declarat recursul de faţă, nemotivat în scris iar în susţinerea orală au fost reluate motivele pentru care s-a formulat plângerea de faţă şi având ca temei de drept, prevederile art. 2781 C. proc. pen.
Recursul este nefondat.
Curtea, verificând actele premergătoare şi potrivit cărora parchetul, a emis rezoluţia din 3 iunie 2006 în dosarul nr. 174/P/2006 precum şi sentinţa penală atacată, în raport de motivele invocate de petentă în plângerea sa şi întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., precum şi din oficiu reţine că, intimaţii, ca magistraţi judecători repartizaţi legal în zilele de 7 şi 14 iulie 2005 pentru soluţionarea a 14 căi de atac (în 14 dosare execuţionale privind un număr de 14 litigii de muncă de pretenţii) prin deciziile pronunţate, nu au comis nicio faptă penală, de natura celor reclamate de petentă şi nici de altă natură, nedând dovadă de rea credinţă.
Ca atare, în mod justificat s-a pronunţat sentinţa penală nr. 116 din 21 noiembrie 2006 de către Curtea de Apel Alba Iulia, care menţine rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale împotriva intimaţilor, din 3 iunie 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, ştiut fiind că, legea prevede doar posibilitatea de reformare, a unei hotărâri judecătoreşti, doar prin intermediul căilor de atac legale, după care, respectiva soluţie, intră în puterea lucrului judecat.
În consecinţă, nedovedindu-se elemente de rea-credinţă din partea intimaţilor, sentinţa atacată va fi menţinută, ca legală şi temeinică, iar recursul de faţă va fi respins, ca nefondat, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se vor aplica şi prevederile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta petiţionară SC U.S.A. SA Braşov împotriva sentinţei penale nr. 116 din 21 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 689/2007. Penal | ICCJ. Decizia nr. 795/2007. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
