ICCJ. Decizia nr. 931/2007. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 931/2007
Dosar nr. 552/64/2006
Şedinţa publică din 20 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 55/ F din 8 noiembrie 2006, Curtea de Apel Braşov a respins plângerea formulată de petenta S.V. împotriva rezoluţiei dată la data de 3 mai 2006 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. 206/P/2005, confirmată prin ordonanţa procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău nr. 337/II/2/2006, din data de 12 iunie 2006.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că, prin plângerea formulată la instanţă, la data de 26 iunie 2006, petenta a solicitat desfiinţarea rezoluţiilor nr. 206/P/2005 şi nr. 337/II/2/2006 din 3 mai 2006 şi 12 iunie 2006., trimiterea în judecată a învinuiţilor F.G., G.D. şi G.V., anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat la data de 13 februarie 2003, obligarea numitului G.V. la plata sumei de 100.000.000 lei vechi pentru rebranşarea apartamentului, obligarea în solidar a învinuiţilor la plata daunelor morale în cuantum de 500.000.000 lei vechi.
Petenta arată că notarul nu a întocmit un act autentic complet, nerespectând Legea nr. 17/2000 şi nesolicitând conform dispoziţiilor acestei legi un certificat medico-legal care să ateste problemele de sănătate ale petentei, că nu s-a plătit preţul înscris în cuprinsul actului, că în aceeaşi zi, acelaşi notar a întocmit două acte autentice de transmitere a proprietăţii, că nu se putea transmite prin testament dreptul asupra aceluiaşi imobil care a fost vândut prin contract, că semnătura din act nu îi aparţine, că făptuitorii nu au fost audiaţi cu privire la aspectele invocate în plângere.
La 5 octombrie 2006 cauza a fost scoasă de pe rolul Curţii de Apel Bacău şi înaintată Curţii de Apel Braşov, conform încheierii nr. 5443 din 21 septembrie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Instanţa de judecată a constatat că prin rezoluţia dată la 3 mai 2006, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva făptuitorilor F.G., notar public, G.V. şi G.D. pentru infracţiunile prevăzute de art. 246, 289, 291 şi 215 alin. (1) şi (2) C. pen., întrucât faptele nu există.
A fost conexat dosarul nr. 206/P/2006 la dosarul nr. 11/P/2005 care fusese soluţionat cu soluţie de neîncepere a urmăririi penale la 8 februarie 2005.
Se reţine că petenta a încheiat la 13 februarie 2003 la biroul notarului public F.G. actul autentic de vânzare-cumpărare nr. 454/13 februarie 2003 şi testamentul autentic nr. 448 din 13 februarie 2003 prin care a transmis proprietatea bunurilor sale soţilor G.V. şi G.D.
Ulterior încheierii actelor, petenta a formulat o serie de plângeri în mod repetat, în faţa organelor de urmărire penală şi a instanţelor de judecată, invocând diverse motive prin care arăta că a fost înşelată de cumpărătorii bunurilor, şi că notarul public a întocmit în fals actul de vânzare-cumpărare.
Se pretinde de petentă că în actul de vânzare-cumpărare se menţionează că vinde fără „cu rezerva uzufructului viager", aspect ce a denaturat voinţa părţilor contractante.
În realitate, în act se menţionează că dobânditorii vor intra în stăpânirea de fapt a imobilului la decesul vânzătoarei, de unde şi concluzia respectării uzufructului viager.
Petenta a formulat şi acţiune civilă pentru constatarea nulităţii absolute a contractului, acţiune respinsă însă de instanţa civilă.
În rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale atacată se reţine că petenta a scris personal că a primit preţul consemnat în act, iar cumpărătorii că au predat acest preţ, organul de urmărire penală concluzionând că nu există indicii ale săvârşirii unei fapte penale cu ocazia încheierii actului autentic.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, prin rezoluţia dată la 12 iunie 2006, a respins, cu aceeaşi motivaţie, plângerea petentei împotriva rezoluţiei date de procuror la 3 mai 2006.
Instanţa de fond reţine că, la 13 februarie 2003, petenta a încheiat cu făptuitorii G. un act autentic de vânzare-cumpărare în care s-a stipulat că a primit preţul stabilit, de 250.000.000 lei vechi, primit integral de la vânzători înainte de autentificarea actului, cei din urmă intrând în stăpânirea de fapt a imobilului vândut doar la decesul petentei.
La aceeaşi dată s-a autentificat de notarul public şi un testament prin care petenta lăsa întreaga sa avere, mobilă şi imobilă, numiţilor G.V. şi G.D., pe care îi instituia legatari universali.
Se constată că notarul public a întocmit actul autentic de vânzare-cumpărare cu respectarea Legii nr. 36/1995, fiind înscrise în cuprinsul actului toate menţiunile cerute de lege.
Se reţine de instanţa de fond că nu există vreo interdicţie legală pentru notar de a încheia într-o zi atâtea acte autentice câte solicită persoana interesată.
Petenta a reclamat şi faptul că nu se putea transmite dreptul de proprietate asupra imobilului şi prin contract, şi prin testament, dar din cuprinsul acestui din urmă act nu rezultă că testamentul se referă în mod expres la imobilul înstrăinat.
Petenta nu a putut dovedi faptul că nu a citit actul înainte de a-l semna; de altfel, această situaţie este contrazisă de recunoaşterea din chiar cuprinsul actului contestat.
Faţă de aceste împrejurări, instanţa de fond a apreciat că notarul public şi-a îndeplinit toate atribuţiile care-i reveneau, el nefiind o persoană abilitată să solicite asistenţă socială pentru o persoană vârstnică, în baza Legii nr. 17/2000, acest lucru făcându-se numai la cererea persoanei interesate, a reprezentantului său legal, a instanţei de judecată, a personalului de specialitate din cadrul consiliului local, a poliţiei, a organizaţiilor pensionarilor, a unităţilor de cult recunoscute în România sau a organizaţiilor neguvernamentale care au ca obiect de activitate asistenţa socială a persoanelor vârstnice.
Instanţa de fond reţine că în ceea ce priveşte semnătura petentei din cuprinsul actului, aceasta s-a adresat cu plângere distinctă, iar cu privire la modul în care făptuitorii au instalat în apartament centrala termică, la fel, ea este o problemă ce nu se poate discuta în cadrul procesual stabilit de petentă.
Împotriva sentinţei a formulat recurs petenta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, fără a preciza în scris vreun motiv şi fără a fi prezentă în instanţă cu ocazia judecării în fond a recursului formulat.
Examinând hotărârea sub toate aspectele de fapt şi de drept conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Potrivit art. 45 din Legea nr. 36/1995, notarul public are obligaţia să stabilească raporturile reale dintre părţi cu privire la actul autentic pe care vor să-l încheie, să verifice legalitatea scopului urmărit şi să lămurească părţile asupra efectelor juridice ale actului ce se va încheia.
În cazul în care actul este contrar legii şi bunelor moravuri, notarul public are obligaţia refuzului întocmirii, iar atunci când actul are un conţinut îndoielnic, notarul trebuie să atragă atenţia părţilor asupra consecinţelor juridice la care se expun, făcându-se menţiune expresă în act.
Dacă vreuna din părţi se opune la inserarea acestei menţiuni, notarul trebuie să refuze întocmirea actului.
Petenta s-a prezentat în faţa notarului public F.G. la data de 13 februarie 2003 pentru a încheia un contract de vânzare-cumpărare a imobilului situat în Bacău împreună cu cumpărătorii G.V. şi G.D., act autentificat de notar sub nr. 454/2003, în care se menţiona ca preţ al vânzării suma de 250.000.000 lei şi primirea integrală de către vânzătoare a sumei înainte de autentificarea actului.
La aceeaşi dată, s-a încheiat şi testamentul autentificat sub nr. 448/2003 în faţa aceluiaşi notar, prin care petenta testa întreaga sa avere mobilă şi imobilă în favoarea aceloraşi persoane.
Din cuprinsul dispoziţiilor legale prezentate mai sus, nu rezultă vreo interdicţie legală de încheiere şi autentificare de către notarul public a mai multor acte între aceleaşi persoane. Testamentul încheiat nu mai poate produce consecinţe juridice în legătură cu imobilul ce a reprezentat obiectul contractului de vânzare-cumpărare, astfel că nu se poate spune că s-au încheiat două acte juridice referitoare la acelaşi bun.
Petenta nu a dovedit faptul că nu a citit actul înainte de a-l semna, pentru a se aprecia ca falsă menţiunea din chiar cuprinsul actului privind citirea înainte de semnare.
În ceea ce priveşte asistenţa socială acordată persoanelor vârstnice sau cu probleme de sănătate, petenta avea posibilitatea să se adreseze instituţiilor cu atribuţii în domeniul asistenţei sociale, astfel cum ele sunt prevăzute în art. 27 din Legea nr. 17/2000.
Cu privire la contestarea semnăturii de pe ambele înscrisuri, se poate constata că această solicitare constituie obiectul unei alte plângeri penale, într-o altă cauză.
Cele de mai sus relevă că în mod justificat prima instanţă a respins plângerea petentei împotriva rezoluţiei de netrimitere în judecată a intimaţilor, astfel că în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentă.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara S.V. împotriva sentinţei penale nr. 55/ F din 8 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală.
Obligă recurenta petiţionară să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 952/2007. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 486/2007. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
