ICCJ. Decizia nr. 1023/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 1023/2008
Dosar nr. 9613/1/2007
Şedinţa publică din 28 mai 2008
Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:
Prin rezoluţia nr. 210/P/2007 din 20 iulie 2007, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, în temeiul art. 228 C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de C.A.I., G.B.N., R.O., M.L., O.A. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), cu referire la art. 24 – art. 26 din Legea nr. 50/1991 şi Legea nr. 422/2001; I.D.N., C.R.C., G.I., C.D., B.O. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP); I.A., N.V.Şt., M.M., U.M.R., sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 246 – art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)
În esenţă, în motivarea rezoluţiei s-a reţinut că, în raport de actele premergătoare efectuate în cauză, nu se poate reţine în sarcina persoanelor cercetate infracţiunile reclamate, întrucât nu sunt întrunite sub aspectul laturii obiective şi subiective, elementele constitutive ale acestora.
Împotriva acestei rezoluţii, în temeiul art. 278 C. proc. pen., a formulat plângere la procurorul şef de secţie, petenta A.R.C.
Prin rezoluţia 11531/4537/2007 din 24 septembrie 2007, procurorul şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins, în temeiul art. 278 alin. (1) C. proc. pen., ca neîntemeiată, plângerea formulată împotriva rezoluţiei nr. 217/P/2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, reţinându-se, în esenţă, că soluţia de neurmărire penală este legală şi temeinică, neexistând motive care să impună infirmarea acesteia şi reluarea cercetărilor.
Împotriva acestor rezoluţii, în termen legal, în temeiul art. 2781 C. proc. pen., a formulat plângere petenta A.R.C. Bucureşti, solicitând desfiinţarea acestora şi trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale faţă de intimaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunilor reclamate.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine următoarele:
La data de 28 septembrie 2006, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 a fost înregistrată plângerea penală formulată de reprezentantul A.R.C. Bucureşti împotriva numiţilor A.I.C., Primarul Sectorului 1 Bucureşti, B.N.G., secretar al Primăriei Sectorului 1 Bucureşti, O.R., arhitect şef, L.M., şef serviciu, şi A.O., inginer în cadrul aceleiaşi instituţii, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
S-a susţinut că, la data de 24 februarie 2006, Primăria Sectorului 1 a eliberat, sub semnătura persoanelor sus-menţionate, autorizaţia de construcţie nr. 179/18/B/43074, în vederea edificării unei construcţii în Bucureşti, str. General Bethelot (proiect intitulat C.P.), deşi solicitantul SC M.B.D. SRL nu îndeplinise condiţiile impuse prin certificatul de urbanism nr. 1973/83/2005, fiind astfel încălcate prevederile Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii şi ale Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice.
Se susţine, astfel, că SC M.B.D. SRL nu obţinuse acordul notarial al A.R.C. privind executarea lucrărilor de construcţie şi nu îndeplinise nici cerinţa referitoare la efectuarea unei expertize tehnice, având ca obiect gradul de afectare a construcţiilor învecinate, una dintre acestea fiind Catedrala Sf. Iosif.
Plângerea a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 sub nr. 12434/P/2006.
La data de 10 octombrie 2006, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 a fost înregistrată plângerea formulată de A.R.C. Bucureşti, prin reprezentant M.C.D., împotriva numiţilor D.N.I., R.C.C., precum şi a „membrilor Comisiei constituite în vederea controlului calităţii lucrărilor ce se desfăşoară la şantierul din str. General Berthelot, Bucureşti" pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 şi 46 C. pen.
În cuprinsul plângerii s-a precizat că, la data de 21 august 2006, prin adresa nr. 876/2006, a fost sesizat I.S.C. al Municipiului Bucureşti cu privire la faptul că pe şantierul aflat în vecinătatea Catedralei Sf. Iosif, SC M.B.D. SRL desfăşoară lucrări de construcţie fără respectarea dispoziţiilor legale, deoarece s-a procedat la amplasarea a două macarale, fără acordul persoanei vătămate, iar una dintre acestea are un braţ situat deasupra catedralei.
În urma verificării aspectelor sesizate de A.R.C. Bucureşti, membrii comisiei special constituită în cadrul I.S.C. al Municipiului Bucureşti au luat măsura organizării lucrărilor de şantier prin repoziţionarea în incinta acestuia a celor două macarale şi prin limitarea cursei în sarcină a cărucioarelor pentru a nu se trece cu greutăţi în cârlig peste clădirile din imediata vecinătate.
Ulterior, la data de 14 septembrie 2006, a fost eliberată o nouă autorizaţie de construcţie, cu nr. 1398/28/L/28603/2006.
Persoana vătămată susţine că, în perioada 21 - 25 august 2006 şi până la data de 14 septembrie 2006, lucrările pe şantierul respectiv s-au desfăşurat în mod nelegal, fără ca reprezentanţii I.S.C. al Municipiului Bucureşti să dispună suspendarea activităţii.
Plângerea a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 sub nr. 12849/P/2006.
La data de 10 octombrie 2006, reprezentantul A.R.C. Bucureşti a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 în vederea efectuării de cercetări faţă de numitul R.C.C. şi inspectorii care au semnat procesele verbale nr. 1216/2006 şi nr. 1217/2006 pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzută de art. 246, 289 şi 291 C. pen.
Persoana vătămată a precizat în plângerea formulată că, la data de 15 martie 2006, a solicitat I.S.C. al Municipiului Bucureşti verificarea legalităţii emiterii autorizaţiei de construcţie nr. 179/18/B/43074/2006 de către Primăria Sectorului 1 Bucureşti.
Răspunsul primit de persoana vătămată a fost formulat, în sensul că documentaţia pentru obţinerea autorizaţiei de construcţie conţine toate avizele, acordurile şi studiile de specialitate solicitate prin certificatul de urbanism nr. 1973/88/B/5701/2005, aspect necorespunzător adevărului.
Plângerea a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 sub nr. l2850/P/2006.
La data de 08 noiembrie 2006, Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost sesizat de reprezentantul A.R.C. Bucureşti cu privire la aspectele sesizate prin plângerile anterioare, solicitându-se, totodată, şi cercetarea numiţilor A.I., Ministrul Culturii şi cultelor, V.Şt.N., secretar de stat, M.M., Prefectul Municipiului Bucureşti, M.R.U., Ministrul de Externe, în legătură cu lipsa de reacţie sau poziţia adoptată de aceste persoane în legătură cu lucrările efectuate în vecinătatea Catedralei Sf. Iosif.
Dosarele nr. l2849/P/2006 şi nr. l2850/P/2006 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 au fost conexate la dosarul nr. 12434/P/2006 al aceluiaşi parchet, cauza fiind preluată de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin rezoluţia nr. 65/C3/2007, din 07 februarie 2007, a Procurorului General.
Dosarul a fost înregistrat sub nr. 210/P/2007 la Secţia de urmărire penală şi criminalistică şi conexat cu dosarul nr. 1270/P/2006, ce a avut ca obiect plângerea sus-menţionată.
În temeiul dispoziţiilor art. 228 C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., prin rezoluţia nr. 210/P/2007, din 20 iulie 2007, a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii C.A.I., B.N.G., O.R., L.M., A.O., D.N.I., R.C.C., I.S., D.C., O.B., A.I., V.Şt.N., M.M. şi M.R.U.
În motivarea rezoluţiei s-a reţinut că, în raport de actele premergătoare efectuate în cauză, nu se pot reţine în sarcina persoanelor cercetate infracţiunile prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 323 C. pen., întrucât nu sunt întrunite, sub aspectul laturii obiective şi subiective, elementele constitutive ale acestora.
Soluţia a fost contestată de reprezentantul A.R.C. Bucureşti conform dispoziţiilor art. 278 C. proc. pen.
În urma examinării actelor premergătoare începerii urmării penale, s-a apreciat de procurorul şef că soluţia de neurmărire penală adoptată în cauză este legală şi temeinică, neexistând motive care să impună infirmarea acesteia şi reluarea cercetărilor.
Prin plângerea formulată în temeiul art. 2781 C. proc. pen., petenta a criticat cele două rezoluţii pentru nelegalitate şi netemeinicie cele două rezoluţii.
În esenţă, petenta susţine că intimaţii, semnatari ai autorizaţiei de construcţie a imobilului C.P., prin încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 422/2001 şi Legii nr. 50/1991, au comis infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), emiţând în mod nelegal autorizaţia în absenţa actului notarial al proprietarului limitrof şi a expertizei tehnice privind neafectarea imobilelor construcţii în caz de seism.
De asemenea, petenta susţine că cercetările în cauză s-au derulat superficial, iar în pofida probelor, s-a constatat că membrii comisiei de control al calităţii lucrărilor de construcţie şi semnatarii proceselor-verbale nr. 1216/2006 şi 1217/2006 nu au săvârşit infracţiunile prevăzute de art. 246, 289 şi 291 C. pen., în condiţiile în care, în acele acte s-au făcut constatări fără suport real.
S-a mai arătat că organul de urmărire penală nu a sancţionat posibilitatea manifestată de către autorităţile competente în ceea ce priveşte construcţia în curs de edificare în imediata apropiere de C.R.C., prejudiciind grav petenta prin încălcarea dispoziţiilor legale.
Se mai susţine că în cauză nu au fost audiaţi toţi intimaţii, organul de urmărire penală nu s-a pronunţat asupra unor aspecte esenţiale din plângere şi nu a înlăturat contradicţiile existente între declaraţiile intimaţilor audiaţi.
Înalta Curte constată că soluţia de neurmărire penală dată de parchet faţă de intimaţi este legală şi temeinică, întrucât din actele premergătoare efectuate nu a rezultat nici o împrejurare care să conducă la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunilor pe care petenta le-a indicat în plângerea sa.
Pentru a se putea începere urmărirea penală sunt necesare două condiţii.
Prima condiţie constă din existenţa acelui minim de date care permit organului de urmărire penală să considere că s-a săvârşit în mod cert o infracţiune, caz în care organul de urmărire penală poate deţine informaţiile fie direct din sesizarea făcută, fie din actele premergătoare desfăşurate ulterior sesizării.
Cea de a doua condiţie necesară începerii urmăririi penale rezultă din art. 228 C. proc. pen. şi constă în inexistenţa cazurilor de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzută în art. 10 C. proc. pen., cu excepţia celuiprevăzut la art. b1. Intervenţia unui astfel de caz, rezultând fie din actele prin care a fost sesizat organul de urmărire penală, fie din actele premergătoare efectuate în urma sesizării, pot determina ca în locul începerii urmăririi penale să funcţioneze instituţia neînceperii urmării penale.
Ori în cauză, constatându-se pe baza actelor premergătoare efectuate care au fost pe larg analizate în rezoluţia atacată (motiv pentru care nu au fost preluate în prezenta sentinţă) că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor reclamate de petentă, corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale, reţinându-se incidenţa art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Astfel, din actele premergătoare efectuate în cauză s-a stabilit faptul că, în imediata vecinătate a Catedralei Sf. Iosif şi P.M.R.C., a început la data de 09 martie 2006, construirea unui imobil cu funcţiunea mixtă: birouri-comerţ, regimul de înălţime 4 A + P + 18 E + etaj tehnic în limita parametrilor urbanistici POT = 45,5 % şi CUT = 8,1.
S-a constatat din cercetările efectuate că, edificiile Catedrala Sf. Iosif şi palatul M.R.C. sunt monumente istorice de arhitectură, fiind construite între anii 1875 - 1880, catedrala şi în 1925, palatul, regăsindu-se pe lista monumentelor istorice de arhitectură; la poziţiile 402 B-II-m-A-18132 şi respectiv, 404 B-II-m-B-18134, conform Ordinului nr. 2682/2003, privind aprobarea Normelor metodologice de clasare şi evidenţă a monumentelor istorice a Fişei minimale M.C.C. (M. Of. nr. 448/24.06.2003).
La data de 6 februarie 2006, M.C.C. – D.C.C.P.C.N. a Municipiului Bucureşti a emis la solicitarea SC M.B.D. SRL, avizul favorabil a unui imobil cu funcţiunea mixtă: birouri-comerţ, regimul de înălţime 4 A + P + 18 E + etaj tehnic în limita parametrilor urbanistici POT = 45,5 % şi CUT = 8,1.
În urma depunerii plângerii, s-a procedat la audierea funcţionarilor publici din cadrul Primăriei Sectorului 1 Bucureşti, implicaţi în activitatea de eliberare a autorizaţiei de construcţie, contestată de petentă.
De asemenea, în condiţiile în care reprezentanţii A.R.C. Bucureşti au refuzat accesul în incinta catedralei în vederea efectuării expertizei tehnice, existând chiar un litigiu în acest sens, s-a procedat la realizarea unui studiu intitulat „Expertiză tehnică - Studiu privind impactul construirii clădirii de birouri C.P.B. în str. General Berthelot asupra rezistenţei şi stabilităţii construcţiilor învecinate".
Studiul a avut drept obiectiv evidenţierea influenţei probabile a realizării şi a exploatării clădirii proiectate asupra construcţiilor din vecinătate, concluzionându-se că:
- soluţia de fundare a construcţiei noi, corelată cu procedeul de realizare a evoluţiei şi infrastructurii asigură o perturbare minimă a stării de eforturi şi de deformaţii în terenul adiacent lucrării;
- tasările antecalculate ale construcţiilor învecinate de află sub limitele admise în normele tehnice în vigoare şi în recomandările literaturii de specialitate;
- prin proiect s-au prevăzut măsuri suplimentare de protecţie pe laturile spre construcţiile sensibile şi posibilitatea intervenţiei prompte (prin injecţii în terenul adiacent) în cazul apariţiei unor situaţii neprevăzute;
- execuţia subsolului etanş al noii clădiri va modifica foarte puţin regimul hidrodinamic din zonă.
În legătură cu amplasarea celor două macarale fixe în zona de construcţie, se reţine că, în urma sesizărilor adresate instituţiilor de specialitate de către A.R.C. Bucureşti, intimata D.N.I., inspector general al I.S.C., a dispus examinarea aspectelor sesizate şi luarea măsurilor corespunzătoare.
Verificările efectuate pe teren de inspectorii desemnaţi au fost finalizate prin luarea de măsuri în vederea repartizării macaralelor în incinta şantierului şi limitării cursei în sarcină a cărucioarelor pentru a nu se trece cu greutăţi în cârlig peste clădirile din imediata vecinătate.
Intimaţii S.I., D.C. şi O.B., ingineri în cadrul I.C.M.B., au procedat la întocmirea proceselor-verbale nr. 1216/2006 şi, respectiv, nr. 217/2006, care conţin constatările acestora în urma controlului efectuat, fără a fi relevate abateri care, să impună oprirea lucrărilor.
Intimaţii M.M., A.I. şi V.Şt.N. nu au dispus măsuri pentru oprirea lucrărilor respective, având în vedere existenţa unor litigii deduse judecăţii instanţei competente.
Din aceleaşi considerente, M.R.U., prin intermediul notei adresate primului ministru, a recomandat a se evita adoptarea unei poziţii în problema sistării lucrărilor la obiectivul C.P., singura în măsură a aprecia cu privire la legalitatea autorizaţiei de construcţie, fiind instanţa de judecată.
De altfel, se constată că pe rolul instanţelor de contencios administrativ s-au aflat procese având ca obiect anularea autorizaţiei de construire nr. 179/18/B/43074 emisă de Primăria sectorului 1 Bucureşti.
Se constată astfel că, prin încheierea de şedinţă din 10 iulie 2007, pronunţată în dosarul nr. 10747/63/2007, Tribunalul Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea reclamantei A.R.C. Bucureşti şi a dispus suspendarea autorizaţiei de construire nr. 179/18/B/43074 emisă de Primăria sectorului 1 Bucureşti, precum şi oprirea executării lucrărilor până la soluţionarea pe fond a cauzei.
De asemenea, se constată că nici cauza având ca obiect obligarea Ministerului Culturii şi Cultelor să emită un act administrativ prin care să dispună întreruperea lucrărilor de construcţie care se execută la imobilul din str. Gral Berthelot, conform art. 23 alin. (3) din Legea nr. 422/2001, acţiune introdusă de petentă, nu a fost soluţionată irevocabil până în prezent.
În raport de existenţa proceselor pe rolul instanţelor de contencios-administrativ în care nu s-au pronunţat hotărâri irevocabile până în prezent, Înalta Curte apreciază că petenta încearcă să obţină o rezolvare a stării conflictuale pe această cale, încercând obţinerea unei eventuale hotărâri penale de condamnare definitivă, care să aibă autoritate de lucru judecat în faţa instanţelor civile.
Potrivit art. 224 C. proc. pen., actele premergătoare se efectuează în vederea urmăririi penale.
Actele premergătoare pot realiza următoarele obiective:
- completează informaţiile organului de cercetare pentru a le aduce la nivelul unor constatări care să determine începerea urmăririi penale;
- verifică informaţiile deţinute, confirmând sau infirmând concordanţa acestora cu realităţile faptice ale cauzei;
- fundamentează convingerea organului de urmărire penală referitoare la soluţia de neurmărire penală, potrivit art. 228 C. proc. pen.
În cauză, se constată că ne aflăm în această ultimă variantă, când din actele premergătoare efectuate a rezultat soluţia neînceperii urmăririi penale.
Actele premergătoare fiind facultative, ele pot fi şi limitate de către organul de urmărire penală.
În cauză împrejurarea că în această fază premergătoare nu au fost audiaţi toţi intimaţii, nu constituie o încălcare a vreunei dispoziţii legale.
Din interpretarea textelor legale citate rezultă că actele premergătoare sunt limitate cantitativ şi calitativ la îndeplinirea activităţilor necesare atingerii scopului lor legal.
Întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză s-a constatat că nu rezultă existenţa acelui minim de date în baza cărora să se poată dispune începerea urmăririi penale, corect s-a dispus soluţia de neurmărire penală.
În consecinţă, având în vedere că din lucrările dosarului rezultă că intimaţii şi-au îndeplinit atribuţiile de serviciu cu respectarea dispoziţiilor legale, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor reclamate care să atragă răspunderea penală a acestora, Înalta Curte, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, plângerea petentei formulată împotriva rezoluţiei procurorului de neîncepere a urmăririi penale.
De altfel, chiar şi în ipoteza în care instanţele civile ar constata că autorizaţia de construire şi celelalte acte administrative emise de intimaţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu ar fi nule, nu ar atrage automat şi răspunderea penală a acestora, dacă nu se constată şi o încălcare a legii penale.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionara A.R.C. Bucureşti împotriva rezoluţiei din 20 iulie 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, dispusă în dosarul nr. 210/P/2007, pe care o menţine.
Obligă petiţionara să plătească suma de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4226/2008. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 1105/2008. Penal. Furtul calificat (art. 209... → |
|---|
