ICCJ. Decizia nr. 1105/2008. Penal. Furtul calificat (art. 209 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2008

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1105/2008

Dosar nr. 7261/104/2005

Şedinţa publică din 26 martie 2008

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A. Prin sentinţa penală nr. 59 din 19 martie 2007, în dosarul cu nr. 7261/104/2005, Tribunalul Olt a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor prevăzută de art. 208, 209 alin. (3) lit. b) C. pen., în art. 208 şi 209 alin. (1) lit. a) C. pen., privind pe inculpaţii Ţ.C., J.G., P.C. şi P.M., ca nefondată.

1. În baza art. 208 şi 209 lit. a) şi alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicabilă art. 41 alin. (2) şi art. 74 lit. a), b) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpatul Ţ.C., la 2 ani închisoare.

În baza art. 31 alin. (2) raportat la art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicabilă art. 74 lit. a), b) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. e) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 300 lei amendă penală, cu aplicabilă art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. d) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.

În baza art. 86¹ C. pen. şi art. 86² C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe timp de 6 ani şi respectarea măsurilor de supraveghere prevăzută de art. 86³ C. pen., punându-se în vedere dispoziţiile art. 86⁴ şi 86⁵ C. pen.

2. În baza art. 208 şi 209 lit. a) şi alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicabilă art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 lit. a), b) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul J.G., la 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. d) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.

3. În baza art. 208 şi 209 lit. a) şi alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicabilă art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 lit. a), b) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.C., la 2 ani închisoare, cu aplicabilă art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)

În baza art. 31 alin. (2) raportat la art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicabilă art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 74 lit. a), b) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. e) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 300 lei amendă penală, cu aplicabilă art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. d) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

4. În baza art. 208 şi 209 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicabilă art. 74 lit. a), b) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.M., la 2 ani închisoare, cu aplicabilă art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. d) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.

În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării executării pedepsei cu privire la pedeapsa de un an şi 6 luni aplicată prin sentinţa penală nr. 1173 din 23 octombrie 2001 a Judecătoriei Caracal, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 184 din 3 aprilie 2002 a Tribunalului Olt.

În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 s-a revocat beneficiul graţierii cu privire la aceeaşi pedeapsă de un an şi 6 luni închisoare aplicată prin Decizia penală nr. 184 din 3 aprilie 2002 a Tribunalului Olt.

Inculpatul va executa pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare prin cumul aritmetic cu pedeapsa aplicată de 2 ani închisoare, în total pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

Au fost obligaţi inculpaţii Ţ.C., J.G., P.C. şi P.M., în solidar, la 2.435,58 lei despăgubiri civile către partea civilă A.N.I.F. RA, Sucursala Teritorială Dunăre Olt – U.A. Olt, plus dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii penale şi până la data achitării efective a prejudiciului.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:

În luna ianuarie 2005, organele de cercetare penală din cadrul Postului de Poliţie Osica, judeţul Olt, s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că, în perioada 12 - 14 ianuarie 2005, inculpaţii Ţ.C. şi J.G. au sustras mai multe conducte metalice, aparţinând sistemului de irigaţii Caracal, de pe raza comunei Osica de Jos, în zona Pădurii Mândra.

În aceste condiţii, s-au efectuat cercetări şi s-a stabilit că, la 11 ianuarie 2005, cei doi inculpaţi împreună şi cu inculpatul P.C., au luat legătura cu numitul M.L., domiciliat într-o comună învecinată, de profesie sudor, căruia i-au relatat că deţin o anumită cantitate de fier vechi achiziţionată pe raza localităţii Şopîrliţa, judeţul Olt, pe care intenţionează să o taie.

După ce M.L. a acceptat propunerea inculpaţilor, în schimbul sumei de 300.000 lei, pe data de 12 ianuarie 2005 s-a deplasat împreună cu inculpatul P.C., cu ustensilele necesare, cei doi întâlnindu-se cu coinculpaţii Ţ.C., J.G. şi P.M. la canalul colector din zona pădurii Mândra, unde se aflau conductele ce urmau să fie tăiate, martorul M.L. primind asigurări în sensul că bunurile respective au o provenienţă licită.

În aceste condiţii, în perioada 12 - 14 ianuarie 2005, martorul a tăiat cu aparatul de sudură circa 21 metri de conductă, având diametrul de 80 - 100 cm, rezultând o cantitate de 7,5 tone material feros.

Întreaga cantitate a fost încărcată în două căruţe, fiind transportată la o fermă proprietatea inculpatului Ţ.C., iar ulterior a fost valorificată la o societate de colectare a materialului feros cu sediul în municipiul Slatina, care nu a putut fi identificată pe parcursul cercetărilor.

După câteva zile, respectiv la 19 ianuarie 2005, organele de cercetare penală au fost sesizate de către martorul P.G. că, în seara zilei respective, a observat un autoturism, condus de inculpatul Ţ.C., care se deplasa dinspre câmp încărcat cu ţevi metalice.

Cercetările au evidenţiat că aceste bunuri proveneau de la Staţia de irigaţii nr. 8 amplasată pe raza comunei Dobrun, judeţul Olt, fiind sustrase în acelaşi mod, respectiv prin tăiere cu aparatul de sudură de către martorul M.L., la solicitarea inculpaţilor Ţ.C., J.G., P.C. şi P.M., care i-au relatat că ţeava a fost achiziţionată în condiţii legale.

Martorul a acceptat să taie conductele aflate în canalul de refulare al staţiei de irigare, acestea fiind transportate de inculpaţii Ţ.C. şi P.C., fiind observaţi la intrarea în satul Roşienii Mici de mai mulţi consăteni care au încercat să-i oprească. Întrucât inculpaţii nu au oprit autoturismul încărcat cu ţeava sustrasă, martorul P.G. a sesizat organele de cercetare penală.

Cu privire la prejudiciul infracţional rezultat în urma actelor de sustragere, s-a constatat că, pe parcursul urmăririi penale, A.N.I.F. - RA, sucursala Teritorială Dunăre - Olt, U.A. Olt, a comunicat cu adresa nr. 181 din 31 ianuarie 2005, că prejudiciul produs prin tăierea conductei de refulare de la Staţia S.R.P. 4/CD2 este de 2.231.246.478 lei, la care s-a aplicat gradul de uzură de 20 %, valoarea propriu-zisă a prejudiciului fiind de 1.570.536.000 lei, diferenţa fiind reprezentată de readucerea instalaţiei la parametrii funcţionali anteriori, conform devizului întocmit de aceeaşi unitate.

Referitor la acţiunea de distrugere şi de sustragere a conductei din 19 ianuarie 2005, de la Staţia de irigat nr. 8 de pe raza comunei Dobrun, aceeaşi unitate a comunicat cu adresa nr. 412 din 8 martie 2005, că valoarea bunurilor sustrase este de 276.764.400 lei, iar cheltuielile necesare pentru readucerea instalaţiei în starea anterioară distrugerii şi sustragerii sunt de 396.421.593 lei.

În total, prin actul de trimitere în judecată s-a reţinut că prin cele două acţiuni de distrugere şi sustragere a ţevilor metalice din perioada 12 - 14 ianuarie şi respectiv, 19 ianuarie 2005, prejudiciul este de 2.627.667.071 lei şi respectiv, 1.747.300.400 lei.

Pe parcursul cercetării judecătoreşti, cu adresa nr. 668 din 17 martie 2006, A.N.I.F. RA, sucursala Dunăre - Olt, s-a constituit parte civilă cu suma de 223.124,65 RON, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat prin distrugerea conductei de refulare aparţinând staţiei S.R.P. 4/CD2 şi sustragerea componentelor metalice (conductă Dn 1400 x 10), avându-se în vedere gradul de uzură de 20 % calculat de comisia de specialitate.

Cu privire la acest prejudiciu, partea civilă a menţionat că la data săvârşirii infracţiunilor, sistemul se afla în stare de conservare, deci era menţinut în stare funcţională, respectiv pregătit să fie pus în funcţiune în acel moment. Mai mult, s-a făcut precizarea că pentru repunerea în funcţiune a tronsonului respectiv, se impune achiziţionarea la preţuri superioare a componentelor distruse şi sustrase.

B. Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel inculpaţii Ţ.C., J.G., P.C. şi P.M., precum şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, sentinţa a fost criticată pentru nelegalitate, cu privire la stabilirea prejudiciului infracţional, sub aspectul cuantumului şi al aplicării dispoziţiei art. 118 lit. e) C. pen., precum şi referitor la omisiunea instanţei de fond de a se pronunţa asupra sechestrului asigurător aplicat pe bunurile inculpaţilor J.G. şi Ţ.C. Totodată, sentinţa a fost criticată pentru netemeinicie, referitor la pedepsele aplicate inculpaţilor atât în ceea ce priveşte cuantumul, cât şi modalităţile de executare.

În legătură cu latura civilă, sentinţa a fost criticată întrucât, fără a se avea în vedere materialul probator administrat pe parcursul urmăririi penale, s-a reţinut un prejudiciu sensibil inferior, chiar mai mic decât sumele obţinute de inculpaţi în urma valorificării ţevilor sustrase. Astfel, s-a susţinut că deşi prejudiciul infracţional cauzat prin cele două acte de sustragere este de 1.747.300.400 lei, iar prin distrugere este de 2.627.667.071 lei, în condiţiile în care bunurile au fost valorificate în schimbul sumei de 27.500.000 lei, instanţa de fond a reţinut un prejudiciu absolut modic, de numai 24.355.800 lei, aşa cum a stabilit expertiza contabilă efectuată în cauză. Chiar şi aşa sentinţa este nelegală, pentru că instanţa a omis să dispună confiscarea diferenţei de 215 lei (2.750 - 2.435,58 iei), conform art. 118 lit. c) C. pen.

Cel de-al doilea motiv de nelegalitate invocat de parchet a vizat încălcarea prevederilor art. 343 alin. (3) C. proc. pen., referitor la omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra măsurilor asigurătorii dispuse pe parcursul urmăririi penale.

Cu privire la netemeinicia sentinţei, s-a susţinut că pedepsele aplicate inculpaţilor nu au fost just individualizate, nici în ceea ce priveşte cuantumul şi nici modalitatea de executare.

În apelurile declarate de inculpaţi, sentinţa a fost criticată pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor, iar inculpatul P.C. a avut o critică suplimentară şi pentru nelegalitate, referitor la greşita aplicare a dispoziţiilor art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)

Prin Decizia penală nr. 179 din 3 octombrie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală, s-au admis apelurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGÂ TRIBUNALUL OLT şi inculpatul P.C., împotriva sentinţei apelate, s-au descontopit pedepsele aplicate inculpaţilor T.G., P.C. şi P.M., s-au înlăturat dispoziţiile art. 86¹ C. pen., privind pe inculpaţii P.C., T.G. şi P.M. şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), privind pe inculpatul P.C. şi s-au majorat pedepsele aplicate acestora, în baza art. 208 – art. 209 lit. a) şi alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 – art. 76 C. pen., de la câte 2 ani închisoare, la câte 3 ani şi 6 luni închisoare, urmând ca urmare recontopirii, inculpaţii T.G. şi P.C. să execute câte 3 ani şi 6 luni închisoare, cu aplicarea dispoziţiilor art. 71 C. pen. şi art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

Totodată, s-au descontopit pedepsele aplicate inculpatului P.M., menţinând revocarea suspendării condiţionate a pedepsei de un an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1173/2001 a Judecătoriei Caracal, judeţul Olt, precum şi revocarea beneficiului graţierii privind aceeaşi pedeapsă, acest inculpat urmând să execute o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare, cu aplicarea dispoziţiilor art. 71 C. pen. şi art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la fiecare inculpat a sumei de 44 lei, în favoarea statului.

S-au menţinut sechestrele asigurătorii aplicate pe bunurile inculpaţilor J.G. şi T.C., precum şi celelalte dispoziţii ale sentinţei.

S-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii T.C., J.G. şi P.M., împotriva aceleiaşi sentinţe penale, fiind obligaţi aceşti inculpaţi la plata a câte 150 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a apreciat că prejudiciul reţinut de instanţa de fond pe baza celor două expertize este stabilit necorespunzător, dar având în vedere împrejurarea că partea vătămată, constituită parte civilă, A.N.I.F. RA, Sucursala Teritorială Dunăre - Olt, U.A. Olt, nu a declarat apel împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond, s-au avut în vedere prejudiciile reţinute de prima instanţă.

Totuşi, având în vedere modul organizat în care au acţionat inculpaţii, caracterul repetat şi continuat al infracţiunilor, precum şi valorificarea bunurilor sustrase, s-a apreciat că şi motivul de apel privind greşita individualizare a pedepselor este întemeiat, atât în ceea ce priveşte cuantumul, cât şi modalităţile de executare, astfel că, reţinând prejudiciile infracţionale menţionate anterior, s-a dispus majorarea pedepselor aplicate inculpaţilor P.C., Ţ.G. şi P.M., pentru infracţiunile de furt prevăzută de art. 208 şi 209 lit. a) şi alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicabilă art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

De asemenea, s-a dispus înlocuirea modalităţii de executare a pedepselor cu motivarea că prevederile art. 86¹ C. pen., nu sunt incidente în cauză, raportat la caracterul continuat al infracţiunilor şi la prejudiciul deosebit produs prin faptele inculpaţilor, instanţa de apel apreciind că scopul pedepselor poate fi atins numai prin executarea lor în regim de detenţie, în condiţiile art. 71 şi 64 C. pen., cu reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzută de art. 74 şi 76 C. pen.

Totodată, instanţa de apel a făcut aplicarea dispoziţiei art. 118 lit. e) C. pen., cu privire la confiscarea de la fiecare inculpat a sumelor obţinute din valorificarea produselor sustrase, ce depăşesc pe cele la care au fost obligaţi cu titlu de despăgubiri civile.

În altă ordine de idei, s-a apreciat că şi ultimul motiv de apel este întemeiat, întrucât instanţa de fond a omis a se pronunţa cu privire la măsurile asigurătorii, astfel că a menţinut sechestrele asigurătorii aplicate pe bunurile mobile şi imobile ale inculpaţilor Ţ.C., J.G. şi P.C.

În ceea ce priveşte apelurile declarate de inculpaţi, s-a apreciat că sunt neîntemeiate, instanţa de apel constatând că inculpaţii au acţionat în baza unei înţelegeri prealabile, în mod organizat, determinând participarea martorului M.L. la tăierea ţevilor, pe care ulterior le-au transportat la domiciliile lor şi le-au valorificat.

Referitor la motivul de nelegalitate invocat de inculpatul P.C., s-a apreciat că în mod greşit a fost reţinută starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) Astfel, prin sentinţa penală nr. 2387 din 6 iulie 1994 a Judecătoriei Timişoara, inculpatul a fost condamnat la 2 ani închisoare, în baza art. 208 alin. (1) şi (4) şi art. 209 lit. e) şi g) C. pen. şi, la un an închisoare, în baza art. 293 alin. (1) C. pen., în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., urmând să execute o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, în total 2 ani şi 6 luni închisoare. În baza art. 36 C. pen., a fost descontopită pedeapsa, a fost înlăturat sporul de 6 luni închisoare, descontopită pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1671/1993 a Judecătoriei Arad, în pedepsele componente de 4 ani şi, respectiv, 2 ani închisoare, un an închisoare în baza art. 36 alin. (1) din Decret nr. 328/1966, 6 luni închisoare în baza art. 291 C. pen., 8 luni închisoare în baza art. 289 alin. (1) C. pen. şi 7 luni închisoare în baza art. 293 alin. (1) C. pen. A fost înlăturat sporul de 6 luni închisoare, pedepsele au fost contopite prin sentinţa penală nr. 1671/1993, s-a înlăturat sporul de un an şi 6 luni închisoare şi, după contopire, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, sporită cu 2 ani închisoare, în total 6 ani închisoare, din care s-a dedus arestul preventiv de la 14 septembrie 1990 până la 29 decembrie 1993 şi de la 8 martie 1994 la 6 iulie 1994.

În aceste condiţii, la emiterea mandatului de executare în baza sentinţei penale nr. 2387/1994, apelantul executase perioada cuprinsă între 14 septembrie 1990 şi 29 decembrie 1993 şi perioada de la 8 martie 1994 la 6 iulie 1994. Din nota de relaţii emisă de Judecătoria Timişoara, rezultă că apelantul a fost reîncarcerat la 10 august 1994, pedeapsa urmând să expire la 20 noiembrie 1996, cu deducerea perioadei executate anterior.

Având în vedere data săvârşirii celor două infracţiuni instanţa de apel a constatat că s-a împlinit termenul de reabilitare prevăzută de art. 135 C. pen., situaţie în care reţinerea stării de recidivă este nelegală.

C. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul greşitei înlăturări a stării de recidivă prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), pentru inculpatul P.C., a greşitei înlăturări a dispoziţiilor art. 86¹ C. pen., pentru inculpaţii P.C. şi P.M., deşi instanţa de fond îi condamnase la pedepse privative de libertate, precum şi pentru netemeinicie, cu motivarea că pedepsele aplicate de instanţa de apel sunt prea mici şi nu se justifică o diferenţiere de tratament penal între inculpatul J.G. şi ceilalţi trei inculpaţi, existând totodată contradicţii între considerente şi dispozitiv, iar acesta din urmă nu se înţelege.

Împotriva aceleiaşi decizii au declarat recurs şi inculpaţii, cu motivarea că există contradicţie între dispozitiv şi considerente, în sensul că deşi s-a reţinut un prejudiciu de 24 milioane ROL, s-au aplicat pedepse ca pentru un prejudiciu de depăşeşte 2 miliarde ROL; că există contradicţii între certificatul de cazier judiciar şi adresa A.N.P. pentru inculpatul P.C., situaţie în care nu se poate reţine stare de recidivă; că pedepsele sunt prea aspre, în condiţiile în care prejudiciul stabilit de instanţa de fond pe baza unor expertize este modic şi a fost recuperat.

Examinând Decizia recurată în raport de criticile formulate, prin prisma cazurilor de casare prevăzută de art. 385⁹ pct. 9, 17 şi 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Sub un prim aspect, susţinerile din motivele de recurs ale parchetului şi inculpaţilor referitoare la contradicţiile dintre considerentele şi dispozitivul deciziei instanţei de apel, precum şi la faptul că acesta din urmă nu se înţelege, sunt întemeiate. Astfel, în prima parte a dispozitivului, instanţa de apel înlătură dispoziţiile art. 86¹ C. pen., pentru inculpaţii P.C., Ţ.G. şi P.M. şi majorează pedepsele aplicate acestor inculpaţi, deşi din examinarea actelor dosarului nu rezultă că, în prezenta cauză, ar există un inculpat cu numele Ţ.G., ci numai J.G. şi Ţ.C., instanţa de apel făcând, se pare, un mixaj între numele unui inculpat şi prenumele celuilalt, fără a se înţelege însă la care dintre aceştia se referă. Distincţia este importanţă pentru că instanţa de fond a aplicat ambilor inculpaţi pedepse neprivative de libertate (pentru ceilalţi doi aplicând pedepse privative de libertate), iar cum prin dispozitivul deciziei recurate s-a înlăturat suspendarea sub supraveghere pentru trei dintre cei patru inculpaţi, s-ar înţelege că unul dintre inculpaţi este în continuare beneficiarul unei asemenea modalităţi, neprivative de libertate. Totodată, dispozitivul nu se înţelege, pentru că instanţa de apel a înlăturat dispoziţiile art. 86¹ C. pen., pentru inculpaţii P.C. şi P.M., deşi aceştia aveau aplicate pedepse privative de libertate.

Pe de altă parte, din considerente reiese că, la majorarea pedepselor, instanţa de apel avut în vedere „modul organizat în care au acţionat inculpaţii, caracterul repetat şi continuat al infracţiunilor, precum şi valorificarea bunurilor sustrase", fără a distinge între activitatea infracţională desfăşurată de fiecare dintre inculpaţi, astfel că s-ar înţelege că a vrut să majoreze pedepsele aplicate pentru toţi patru inculpaţi, iar nu doar pentru trei dintre aceştia.

Nu în ultimul rând, trebuie menţionată o altă contradicţie între considerentele şi dispozitivul deciziei instanţei de apel, în sensul că în dispozitiv se menţin sechestrele asigurătorii aplicate pe bunurile inculpaţilor J.G. şi T.C. iar în considerente se face referire la menţinerea „sechestrele asigurătorii aplicate pe bunurile mobile şi imobile ale inculpaţilor Ţ.C., J.G. şi P.C."

Cum admiterea recursurilor în ipoteza la care face referire cazul de casare prevăzută de art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen., are drept consecinţă casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, cercetarea celorlalte motive de recurs este inutilă, urmând a fi avute în vedere cu ocazia rejudecării.

În consecinţă, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, conform art. 385¹⁵ pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursurile declarate în cauză, va casa Decizia recurată şi va dispune trimiterea la aceeaşi instanţă, în vederea rejudecării apelurilor, ocazie cu care vor fi avute în vedere şi înscrisurile depuse în recurs privitor la starea de recidivă a inculpatului P.C., precum şi adresa părţii civile A.N.I.F. RA, sucursala Teritorială Dunăre Olt – U.A. Olt,

Conform dispoziţiilor. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi intimaţii - inculpaţi Ţ.C., J.G., P.C. şi P.M. împotriva deciziei penale nr. 179 din 3 octombrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecarea apelurilor la aceeaşi instanţă.

Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul P.M., în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 martie 2008.

← ICCJ. Decizia nr. 1023/2008. Penal. Plângere împotriva...		ICCJ. Decizia nr. 1133/2008. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 1105/2008. Penal. Furtul calificat (art. 209 C.p.). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1105/2008. Penal. Furtul calificat (art. 209 C.p.). Recurs