ICCJ. Decizia nr. 1127/2008. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1127/2008
Dosar nr. 4304/2/2007
Şedinţa publică din 27 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 552 din 4 mai 2006, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală:
1) În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice, privind pe inculpatul B.M., din două infracţiuni prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. a), b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), şi art. 33 lit. a) C. pen., în două infracţiuni prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. a), b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicabilă art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În baza art. 211 alin. (2) lit. a), b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) (fapta din 13 octombrie 2004), a fost condamnat inculpatul B.M., la 12 ani închisoare.
În baza art. 211 alin. (2) lit. a), b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) (fapta din 21 octombrie 2004), a mai fost condamnat acelaşi inculpat, la 14 ani închisoare.
În baza art. 189 alin. (l) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a mai condamnat pe acelaşi inculpat la 13 ani închisoare (fapta din 13 octombrie 2004)
În baza art. 189 alin. (l) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) (fapta din 21 octombrie 2004), l-a mai condamnat la 6 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 33 – art. 34 C. pen. şi s-a aplicat inculpatului B.M. pedeapsa cea mai grea de 14 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 alin. (2) – art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat la zi, din durata pedepsei aplicate, durata arestării preventive, începând cu 3 noiembrie 2004 şi s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului.
A fost respinsă cererea inculpatului privind reţinerea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682 din 19 decembrie 2002, ca nefondată.
2) În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice privind pe inculpatul I.P., din două infracţiuni prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. a), b) şi c) şi alin. (21) lit. a), b şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în două infracţiuni prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 211 alin. (2), lit. a), b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 211 alin. (2), lit. a), b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a condamnat pe inculpatul I.P. la 10 ani închisoare.
În baza art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) (fapta din 21 octombrie 2004), a mai fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 12 ani închisoare.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului I.P. pentru două infracţiuni prevăzute de art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. şi s-a dispus ca inculpatul I.P. să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 12 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 alin. (2) şi art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a computat la zi, din durata pedepsei aplicate, durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 29 noiembrie 2004 şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
S-a respins, ca nefondată, cererea formulată de inculpatul I.P., cu privire la schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen.
3) În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice privind pe inculpatul R.A.M. din două infracţiuni prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. a), b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în două infracţiuni prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. a), b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 211 alin. (2) lit. a), b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul R.A.M. la 10 ani închisoare.
În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002, s-a revocat beneficiul graţierii condiţionate a pedepsei de un an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2452 din 27 noiembrie 2003 a Judecătoriei Buftea, pedeapsă pe care a adăugat-o la pedeapsa stabilită şi a aplicat inculpatului pedeapsa de 11 (unsprezece) ani închisoare.
În baza art. 211 alin. (2) lit. a), b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a mai fost condamnat acelaşi inculpat la 11 ani închisoare.
În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002, s-a revocat beneficiul graţierii condiţionate a pedepsei de un an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2452 din 27 noiembrie 2003 a Judecătoriei Buftea, pedeapsă pe care a adăugat-o la pedeapsa stabilită şi a aplicat inculpatului pedeapsa de 12 ani închisoare.
În baza art. 189 alin. (l) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a mai fost condamnat acelaşi inculpat la 5 ani închisoare.
În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002, s-a revocat beneficiul graţierii condiţionate a pedepsei de un an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2452 din 27 noiembrie 2003 a Judecătoriei Buftea, pedeapsă pe care a adăugat-o la pedeapsa stabilită şi a aplicat inculpatului pedeapsa de 6 ani închisoare.
În baza art. 189 alin. (l) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a mai condamnat pe inculpat la 5 ani închisoare.
În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002, s-a revocat beneficiul graţierii condiţionate a pedepsei de un an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2452 din 27 noiembrie 2003 a Judecătoriei Buftea, pedeapsă pe care a adăugat-o la pedeapsa stabilită şi a aplicat inculpatului pedeapsa de 6 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. şi s-a dispus ca inculpatul R.A.M. să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 12 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 alin. (2) şi art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a dedus prevenţia de la 27 ianuarie 2005 la zi şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor comise de inculpaţii T.A. şi S.V. din câte două infracţiuni prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. a), b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b) şi alin. (3) C. pen., în câte două infracţiuni prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. a), b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen.
4) În baza art. 211 alin. (2) lit. a), b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., a fost condamnat inculpatul T.A. la 10 ani închisoare.
În baza art. 211 alin. (2) lit. a), b) şi c) şi alin. (21) C. pen., a mai condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 12 ani închisoare.
În baza art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., a mai condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 5 ani închisoare.
În baza art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., a mai fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. şi s-a dispus ca inculpatul T.A. să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 12 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 alin. (2) şi art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
5) În baza art. 211 alin. (2) Iit. a), b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.V. la 11 ani închisoare.
În baza art. 211 alin. (2) lit. a), b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., a mai condamnat pe inculpatul S.V. la pedeapsa de 13 închisoare.
În baza art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., a mai condamnat pe acelaşi inculpat la 6 ani închisoare.
În baza art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., a mai fost condamnat inculpatul S.V. la 6 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. şi s-a dispus ca inculpatul S.V. să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 13 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 alin. (2) şi art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a constatat că inculpatul S.V. este arestat în altă cauză.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatelor B.I.A. şi B.A., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 264 C. pen.
În baza art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 14 C. proc. pen., şi art. 998 – art. 999 C. civ., au fost admise, în parte, acţiunile civile exercitate de partea civilă A.B.N.T. Turcia, prin mandatar E.Ş. şi s-a dispus:
Restituirea către partea civilă a 12 televizoare color marca O., aflate la C.C.D. a Poliţiei Oraş Buftea, în baza dovezilor seria nr. 0007256 din 16 decembrie 2004 şi AT nr. 0007257 din 16 decembrie 2004, în valoare de 3.36S Euro.
Au fost obligaţi inculpaţii B.M., I.P., R.A.M., S.V. şi T.A. la plata sumei de 49.245 Euro, reprezentând contravaloarea a 148 de televizoare marca O.
S-a constat că suma de 127.021,56 dolari S.U.A. nu intră în cuantumul prejudiciului (contravaloarea autocamionului).
S-a constat că sumele de 3.000 Euro şi 5.000 Euro reprezintă cheltuieli de judecată şi nu intră în cuantumul prejudiciului.
Au fost respinse, ca nedovedite, pretenţiile civile în sumă de 75.000 Euro, reprezentând beneficiu nerealizat (50.000 Euro) şi 25.000 Euro contravaloarea actelor de transport.
Au fost obligaţi aceeaşi inculpaţi, în solidar, la plata sumei de 20.000.000 lei (ROL), către partea civilă E.K.
S-a dispus restituirea către partea civilă SC I.A.T. SRL a bunurilor ridicate de la inculpatul R.M.A. şi aflate la C.C.D. a I.P.J. Ilfov:
- 20 baxuri a câte 12 cutii cu săpun marca D. Baby soap;
- 4 baxuri a câte 6 flacoane cu pudră marca D.;
- 20 bucăţi truse cosmetice;
- 27 bucăţi săpunuri marca D.;
- 21 bucăţi pachete şerveţele marca D..
- 7 bucăţi flacoatve cu pudra marca D..
- 3 săculeţe cu inscripţia A.A..
Au fost obligaţi aceeaşi inculpaţi, în solidar, la plata sumei de 13.245 Euro, în echivalent în lei la data plăţii, reprezentând contravaloarea produselor A.A. şi D. sustrase.
S-a constatat că suma de 84.000 dolari S.U.A. nu intra în cuantumul prejudiciului (contravaloarea autotrenului).
Au fost respinse, ca neîntemeiate, celelalte pretenţii civile.
A obligat, în solidar, pe aceeaşi inculpaţi la plata sumei de 1.500 Euro, către partea civilă M.K.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul R.A.M. a pistolului marca V.
În baza art. 191 C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii I.P., B.M., R.A.M., T.A. şi S.V. la plata a câte 13.000.000 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
A fost respinsă cererea SC A., de obligare a inculpatelor la plata sumei de 8.000 Euro, reprezentând cheltuieli de judecată, ca nedovedite.
Onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 1.500.000 lei (ROL) pentru inculpaţii S.V. şi T.A., s-a dispus a fi avansate din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut următoarele:
Inculpaţii B.M., I.P., R.A.M., T.A. şi S.V. se cunosc de mai mult timp, între aceştia existând fie legături de afaceri, fie simple relaţii de amiciţie.
Inculpatul T.A. era angajatul inculpatului I.P., în calitate de şofer.
Atât inculpatul B.M. cât şi inculpatul I.P. au intrat în conflict cu legea penală, săvârşind fapte penale, prin metoda cunoscută sub denumirea „maradona", respectiv prin sustragerea de bunuri de la persoane, prin prezentarea unei calităţi nereale, de poliţist.
Pe data de 05 octombrie 2004, inculpatul I.P. a închiriat de la SC A.C.M. SRL un autoturism marca O.V., de culoare argintie, perioada închirierii fiind 05 octombrie 15 octombrie 2004, dată la care autoturismul trebuia să fie restituit.
Pe data de 12 octombrie 2004, în jurul orelor 19,00 - 20,00, inculpatul B.M. s-a deplasat la studioul de înregistrări aparţinând inculpatului I.P., loc unde, într-o discuţie avută cu acesta, i-a propus să sustragă bunuri din autocamioanele tip T.I.R., prin metoda „maradona".
La discuţia iniţială dintre cei doi inculpaţi a fost prezent şi inculpatul T.A., acesta fiind angajat în calitate de şofer personal al inculpatului I.P.
Din iniţiativa inculpatului B.M. şi determinat de modul în care urma să fie comisă fapta, inculpatul I.P. i-a convocat telefonic la studioul de înregistrări şi pe inculpaţii R.A.M. şi S.V.
La data comiterii faptei, inculpatul R.A.M. era angajat la o firmă de pază, şi prin natura serviciului dispunea de echipament adecvat operaţiunilor de intervenţie în forţă cât şi de un pistol.
Cunoscând aceste aspecte, inculpatul I.P. l-a contactat telefonic pe inculpatul R.A.M., solicitând-i să vină la studioul de înregistrări cu echipamentul de serviciu, solicitare acceptată de acesta cu menţiunea că şi-a luat şi pistolul aflat în dotare.
În prezenta tuturor inculpaţilor menţionaţi, aceştia au stabilit în detaliu, modul în care vor sustrage bunurile.
Astfel, inculpaţii B.M., R.A.M., S.V. şi T.A. urmau să se deplaseze cu autoturismul O.V., condus de inculpatul T.A., iar inculpatul I.P. cu un taximetru, pe raza comunei 1 Decembrie, loc unde urmau să comită fapta.
S-a stabilit ca, inculpatul I.P. să aştepte, la o oarecare distanţă de locul unde se afla autoturismul marca O.P., şi să îi contacteze telefonic pe ceilalţi inculpaţi, în momentul în care, pe lângă locul unde se afla, trecea vreun autocamion T.I.R.
De asemenea, pentru săvârşirea faptei, inculpaţii s-au dotat cu cagule, cătuşe, o paleta reflectorizantă asemănătoare cu cea din dotarea agenţilor din cadrul poliţiei rutiere, precum şi un girofar pentru autoturism.
Având în vedere obiectele cu care s-au dotat inculpaţii, înainte de a se deplasa spre locul faptei, instanţa a concluzionat că, fiecare dintre ei a cunoscut modul în care se va săvârşi fapta, şi au acceptat modalitatea de comitere.
Astfel, s-a reţinut că fapta de sustragere urma să se comită prin oprirea unui T.I.R. în trafic, prin inducerea în eroare a şoferului cu ajutorul paletei reflectorizante şi a prezenţei girofarului de la autoturismul marca O.P., obiecte existente si în dotarea organelor de poliţie, prin prezentarea unei calităţi nereale, aceea de ofiţer de poliţie, care dacă ar fi fost reală ar fi dat dreptul de a opri autoturismele în trafic, de a legitima şoferii, şi de a-i reţine, prin mascarea inculpaţilor cu ajutorul unor cagule, pentru a spori efectul intimidant şi pentru ca inculpaţii să nu fie recunoscuţi şi prin imobilizarea părţii vătămate cu ajutorul cătuşelor.
Rezoluţia infracţională a inculpaţilor a inclus, încă de la început, şi exercitarea de acte de violenţă precum şi punerea victimei în imposibilitate de a se apăra şi de a anunţa autorităţile, concluzie ce rezultă atât din dotarea inculpaţilor cu cătuşe precum şi cu bandă adezivă, obiecte care nu ar fi fost necesare dacă, hotărârea infracţională ar fi constat numai în luarea unor sume de bani aflate asupra şoferului.
Totodată, concluzia instanţei s-a fundamentat şi ca urmare a numărului de persoane, apreciat ca fiind necesar de către inculpaţi pentru participarea la faptă si pentru asigurarea succesului acesteia.
Împrejurarea că, inculpaţii au luat hotărâre a de a sustrage marfa din autocamioane, şi nu sume de bani, de la persoane care se deplasau în autoturisme, rezultă si din locul ales de inculpaţi pentru comiterea faptei, respectiv şoseaua de centura a Municipiului Bucureşti, numărul de persoane ce urmau să participe la săvârşirea ei şi nu în ultimul rând din faptul că, inculpaţii au oprit un T.I.R., or, asupra unui şofer este puţin probabil de a găsi o sumă mai mare de bani care să poată fi împărţită la numărul inculpaţilor şi să justifice desfăşurarea de forţe.
Chiar şi explicaţia dată de inculpatul I.P., potrivit cu care din cele ce se vor obţine din săvârşirea infracţiunii inculpatul B.M. urma să îi restituie o datorie de 5.000 dolari S.U.A., conduce spre concluzia că, inculpaţii au urmărit sustragerea de mărfuri, întrucât este puţin plauzibil ca un şofer să deţină sume de bani într-un astfel de cuantum.
Conform rezoluţiei infracţionale comune, inculpatul I.P. i-a anunţat telefonic pe ceilalţi inculpaţi că va trece un T.I.R., fapt pentru care, în momentul în care acesta a trecut de autoturismul O.P. în care se aflau ceilalţi inculpaţi, inculpatul T.A. a pornit autovehiculul, s-a deplasat o anumită distanţă în paralel cu auto T.I.R.-ul, timp în care, inculpatul B.M., din autoturism, a executat, cu paleta reflectorizantă, semnal de oprire.
Fiind indus în eroare de girofarul de la autoturismul O.P. şi de paleta reflectorizantă, partea vătămată K.M. ce conducea auto T.I.R.-ul, a oprit autovehiculul.
T.I.R.-ul observat de către inculpatul I.P., şi oprit în modalitatea precizată, era marca V., şi transporta produse cosmetice marca A.A., transport efectuat prin intermediul societăţii transportatoare SC I.A.T. SRL care răspundea juridic de marfă, pe timpul transportului.
După oprirea auto T.I.R.-ului, din autoturismul O.P. au coborât cei patru inculpaţi, inculpatul R.A.M. şi inculpatul S.V. în costum asemănător jandarmilor, cu cagule pe faţă, iar inculpaţii B.M. şi T.A. în costume civile.
Inculpatul B.M. i-a arătat părţii vătămate o legitimaţie şi i-a solicitat să coboare din T.I.R., sub pretextul că a depăşit viteza.
Pentru a o determina pe partea vătămată să acţioneze conform cererilor sale, inculpatul a deschis un portofel în care se afla fotografia sa, ca şi cum s-ar fi legitimat.
Faţă de împrejurarea că, partea vătămată a refuzat să coboare, inculpatul R.A.M. a urcat în cabină, i-a pus cătuşe la mâna stângă şi a încercat să îl tragă din cabină, însă întrucât nu a reuşit, datorită opoziţiei părţii vătămate, inculpatul i-a aplicat acestuia o lovitură cu patul pistolului în zona capului.
Lovitura aplicată cu patul pistolului şi încătuşarea mâinii sunt probate cu raportul de expertiză medico-legală nr. Al/J/ 589/ 2004 întocmit de S.M.L. Ilfov.
Astfel, s-a constatat în actul medico-legal menţionat, o plagă de forma literei „L" inversat situată în zona occipital median, deci prezentând caracteristicile unui pat de pistol, precum şi leziuni produse prin frecare la nivelul articulaţiilor radio-carpiene bilaterale, posibil de la cătuşe, leziuni ce pot data din noaptea de 12 octombrie 2004, şi care au necesitat pentru vindecare aproximativ 8 zile de îngrijiri medicale, de la data procedurii lor.
În aceste condiţii, partea vătămată a fost coborâtă din cabină şi dusă la autoturismul cu care inculpaţii efectuaseră deplasarea, operaţiune efectuată tot de inculpatul R.A.M., unde l-au şi introdus cu forţa şi unde i-au aplicat o bandă de culoare galbenă pe ochi.
Modul în care au acţionat inculpaţii, într-o succesiune neîntreruptă, fără a se consulta între ei, în timpul efectuării actelor de executare, constituie încă un argument în sensul că inculpaţii stabiliseră, atât că urmează să sustragă mărfuri din T.I.R.-uri, cât şi modalitatea în care vor acţiona, în realizarea rezoluţiei infracţionale.
După ce partea vătămată a fost coborâtă din cabina auto T.I.R.-ului şi dusă la autoturismul inculpaţilor, inculpatul T.A. s-a urcat în auto T.I.R. şi l-a condus în zona Vitan.
Împrejurarea că, în absenţa oricărei discuţii între inculpaţi, care să fi avut loc la locul unde s-a comis fapta privind locul unde urma să fie dus auto T.I.R.-ul şi descărcată marfa, inculpatul T.A. a condus T.I.R.-ul spre un loc adecvat unde au ştiut să vină şi ceilalţi inculpaţi, respectiv cei care au rămas cu partea vătămată în autoturismul O.P., conduce la concluzia că şi acest aspect fusese prestabilit de către inculpaţi.
Inculpaţii R.A.M. şi B.M. au plecat cu autoturismul O.P., în care se afla si partea vătămată, imobilizată, deplasându-se în apropiere de zona Cernica, unde au aşteptat aproximativ zece minute, după care, urmare a trecerii unui echipaj de politie, s-au deplasat in alta zona, unde au aşteptat câteva ore.
Spre dimineaţă, în jurul orei 7,00, partea vătămată a fost transportată cu acelaşi autoturism şi de către aceiaşi inculpaţi la locul unde se săvârşise fapta, loc unde a şi fost abandonată.
În acelaşi interval de timp, auto TIR-ul a fost descărcat de către inculpaţii T.A., S.V. şi de către alte persoane rămase neidentificate, marfa fiind depozitată întru-un depozit din zona Ferentari.
După descărcare, inculpatul T.A. a condus TIR-ul la locul comiterii faptei, şi unde, între timp, ceilalţi inculpaţi au transporta-o şi pe partea vătămată şi unde auto TIR-ul a fost abandonat.
În ceea ce priveşte susţinerile inculpatului I.P., potrivit cu care nu a avut cunoştinţă de împrejurările în care s-a comis fapta, respectiv că ceilalţi inculpaţi ar fi exercitat violenţe asupra părţii vătămate sau că ar fi lipsit-o de libertate pe durata descărcării auto-TIR-ului, ori că ar fi sustras marfă din auto T.I.R., instanţa le-a înlăturat având în vedere cele reliefate în prima parte a considerentelor, privind modul în care au fost contactaţi ceilalţi inculpaţi de către inculpatul I.P., telefonic, împrejurarea că toate discuţiile referitoare la modul de săvârşire a faptei au avut loc la studioul de înregistrare aparţinând inculpatului I.P., prezenţi fiind toţi inculpaţii, faptul că inculpaţii au avut asupra lor toate obiectele ce au fost utilizate la comiterea faptei încă din momentul în care s-au prezentat la studioul inculpatului I.P., şi care sugerau modalitatea în care va fi comisă fapta, respectiv cagule, cătuşe şi pistol.
Totodată, în acelaşi sens este şi împrejurarea reţinută de instanţă privitoare la faptul că, dată fiind desfăşurarea de forţe, numărul inculpaţilor, pregătirile anterioare, inculpaţii nu puteau viza, prin comiterea faptei, doar sume de bani, derizorii, ce puteau fi găsite asupra unui şofer de T.I.R.
Concluzia instanţei a avut la bază şi faptul că, întrucât inculpaţii stabiliseră că vor sustrage marfa din auto-TIR, aceasta nu se putea realiza fără ca partea vătămată să se opună şi, implicit, fără exercitarea de violenţe pentru înfrângerea rezistentei acesteia.
La înlăturarea apărărilor inculpatului I.P., în sensul că, după comiterea faptei i s-ar fi adus la cunoştinţă că s-ar fi sustras de la partea vătămată numai suma de 120 dolari S.U.A., instanţa a avut în vedere, pe lângă cele expuse, şi faptul că, după comiterea faptei, între orele 00:01 :25 şi 20:46:28, în data de 13 octombrie 2004, inculpatul I.P. a efectuat 137 convorbiri telefonice, din care 51 cu postul telefonic al cărui utilizator a fost inculpatul T.A., 35 convorbiri telefonice cu postul telefonic al cărui utilizator este inculpatul S.V., deci cei care s-au ocupat de conducerea şi descărcarea auto TIR-ului, şi 43 convorbiri telefonice cu postul telefonic al cărui utilizator este inculpatul R.A.M., cel din urmă fiind cel care, după comiterea faptei, s-a ocupat împreună cu inculpatul B.M. de reţinerea părţii vătămate.
Inculpatul I.P. nu a argumentat în nici un fel numărul extrem de mare de convorbiri telefonice cu ceilalţi trei inculpaţi, cu atât mai mult cu cât inculpatul I.P. susţine că, după comiterea faptei, ar fi discutat telefonic numai cu inculpatul B.M., privind renunţarea la comiterea şi a altor fapte şi acordul dat pentru ca inculpatul T.A. să folosească autoturismul O.P. pentru a-l transporta pe inculpatul B.M. la domiciliul său, sub pretextul că acesta se simţea rău.
Instanţa a înlăturat şi susţinerea inculpatului I.P. potrivit cu care telefonul său ar fi fost în autoturismul O.P., întrucât, inculpaţii T.A., R.M.A. şi S.V. au fost în acelaşi autoturism şi, prin urmare, nu se justifică convorbirile telefonice pe numerele lor.
Instanţa a înlăturat şi apărarea inculpatului I.P. potrivit cu care telefonul său ar fi fost în autoturismul O.P., întrucât inculpatul R.A.M. a fost tot timpul în acel autoturism, astfel încât nu se justifică apelarea sa dintr-un autoturism în care el se afla.
De asemenea, inculpaţii T.A., R.A.M. şi S.V. aveau propriile lor telefoane mobile, astfel încât nu se justifică folosirea telefonului mobil al inculpatului I.P., iar pe de altă parte, acesta din urmă nu a indicat vreun alt număr de telefon de la care să fi efectuat convorbirea telefonică prin care a adus la cunoştinţă celorlalţi inculpaţi faptul apropierii autotirului condus de partea vătămată.
Terminalul mobil cu numărul de apel, aparţinând inculpatului I.P., a efectuat apeluri, în noaptea de 13 octombrie 2004, între orele 0,49 şi 7,28, deci chiar în intervalul de timp în care au avut loc comiterea faptei, sustragerea autotirului, descărcarea mărfii şi reţinerea părţii vătămate, din chiar zonele în care s-a comis fapta şi s-a descărcat marfa.
Acest telefon mobil nu putea să se afle în autoturismul O.P., întrucât acest autovehicul a staţionat între momentul în care s-a comis fapta aproximativ 5 - 6 ore, până în jurul orelor 7,00.
În consecinţă, faţă de cele menţionate, instanţa a reţinut participarea inculpatului I.P. la comiterea faptei, acesta cunoscând şi acceptând atât sustragerea mărfurilor din autotren, exercitarea de violenţe fizice asupra părţii vătămate, cât şi sechestrarea acesteia.
Parte din produsele cosmetice au fost luate de inculpatul R.A.M. din locul unde au fost depozitate, acesta încercând să le valorifice prin intermediul martorului A.l., a cărui concubină deţinea două standuri en-gros, aceasta fiind asociat unic al SC F.I. SRL.
Prin intermediul acestei societăţi s-au vândut 300 bucăţi săpun, cu precizarea că inculpatul R.A.M. a insistat să se comercializeze şi alte produse, fiind însă refuzat de martor.
Ulterior, cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la domiciliul inculpatului R.A.M., au fost identificate şi alte produse din cele sustrase în data de 13 octombrie 2004.
Audiaţi în cursul urmăririi penale, inculpaţii au prezentat mai multe versiuni cu privire la implicarea lor în săvârşirea faptei din 13 octombrie 2006, declaraţiile acestora fiind modificate de la o audiere la alta, fără a argumenta această poziţie oscilantă.
Ulterior, în cursul cercetării judecătoreşti, inculpaţii au recunoscut, în parte, săvârşirea infracţiunii, încercând prin declaraţiile lor să minimalizeze propria participare şi să amplifice răspunderea celorlalţi.
Astfel, inculpaţii R.A.M., B.M. şi I.P. au recunoscut că, în data de 13 octombrie 2004 s-au întâlnit în studioul de înregistrări al inculpatului I.P. unde, potrivit declaraţiilor inculpaţilor I.P. şi B.M., s-a luat hotărârea de a se sustrage sume de bani de la persoane prin metoda cunoscută sub denumirea „maradona".
Inculpatul R.A.M. a susţinut că nu s-a precizat scopul convocării sale, susţinere ce a fost înlăturată de către instanţă, întrucât inculpatul a venit îmbrăcat în combinezon negru, dotat cu cătuşe, cagule şi pistol, fapt confirmat atât de către acest inculpat, cât şi de ceilalţi doi, în declaraţiile date în cursul cercetării judecătoreşti.
Atât inculpatul B.M. cât şi inculpatul I.P. au susţinut că hotărârea infracţională a constat în sustragerea unor sume de bani prin metoda cunoscută sub denumirea „maradona" şi că, în nici un caz, inculpatul I.P. nu a cunoscut că inculpaţii vor sustrage marfa dintr-un T.I.R., şi cu atât mai puţin că se va proceda la exercitarea de violenţe asupra părţii vătămate, ori că aceasta va fi sechestrată.
Instanţa a înlăturat aceste apărări ale inculpaţilor, aşa cum s-a menţionat cele expuse anterior.
Relevante sunt şi declaraţiile părţii vătămate, care se coroborează cu celelalte mijloace de probă şi, parţial, şi cu declaraţiile inculpaţilor, date în cursul cercetării judecătoreşti, care a susţinut că, imediat ce a oprit autotrenul, i s-a solicitat să coboare din cabină, a fost încătuşat, i s-au aplicat lovituri şi a fost dus cu forţa la autoturismul din care coborâseră inculpaţii.
Or, părţii vătămate nu i s-au solicitat actele sau sumele de bani pe care le avea asupra sa, ceea ce înseamnă că inculpaţii au vizat, de la început, marfa din T.I.R. şi nu sumele de bani aparţinând acesteia.
Imediat după coborârea părţii vătămate din cabină, inculpatul T.A. s-a şi urcat la volan şi a plecat cu TIR-ul, neexistând nici o discuţie între inculpaţi privind cunoştinţele acestui inculpat de a conduce autocamionul, ori de a sustrage marfa, şi nici cu privire la locul unde va fi dus T.I.R.-ui şi unde va fi depozitată marfa, sau referitoare la modul în care vor acţiona ceilalţi inculpaţi şi măsurile ce se vor lua cu privire la sechestrarea părţii vătămate.
În consecinţă, reţine instanţa, rezultă fără echivoc că fiecare din cei patru inculpaţi cunoşteau foarte bine sarcinile care le revin şi modul în care vor acţiona. Inculpaţii I.P. şi B.M. au negat participarea la comiterea faptei a inculpatului S.V., implicarea acestuia fiind susţinută numai de inculpatul R.A.M.
Participarea la comiterea faptei a inculpatului S.V. este susţinută sub aspect probator prin declaraţiile părţii vătămate, care arată că din autoturismul O.P. au coborât 4 persoane, două îmbrăcate în uniforme asemănătoare jandarmilor, iar alte două, în costume civile, acestea din urmă fiind identificate în persoana inculpaţilor T.A. şi B.M., care se coroborează cu cele reţinute în procesul-verbal din 05 decembrie 2004 şi adresa M. SA nr. 3343 din 18 noiembrie 2004, din care rezultă că, în data de 13 octombrie 2004, inculpatul I.P. a efectuat 35 de convorbiri telefonice al cărui utilizator era inculpatul S.V.
Nici unul dintre cei trei inculpaţi, şi în special inculpaţii I.P. şi S.V., nu au dat nici o explicaţie privind aceste convorbiri telefonice.
Participarea inculpatului S.V. la comiterea faptei este confirmată şi de către inculpatul R.A.M., prin declaraţia dată în cursul cercetării judecătoreşti, urmând să se înlăture apărările inculpaţilor B.M., I.P. şi S.V.
Încurajaţi de succesul faptei din noaptea de 12 octombrie 2004, inculpaţii B.M., I.P., R.A.M., S.V. şi T.A. au luat hotărârea de a săvârşi, în aceeaşi modalitate, o altă faptă.
În realizarea rezoluţiei infracţionale, conform înţelegerii, inculpaţii s-au deplasat în aceeaşi zonă, respectiv comuna 1 Decembrie, inculpatul I.P. cu un taxi iar inculpaţii B.M., R.A.M., S.V. şi T.A. cu autoturismul O.P., inculpatul I.P. urmând să-i anunţe de apropierea unui T.I.R.
Deşi inculpatul I.P. avea obligaţia să restituie autoturismul O.P. societăţii de la care l-a închiriat în data de 15 octombrie 2004, nu şi-a îndeplinit această obligaţie, deşi a fost contactat telefonic de martorul A.L.S., reprezentantul SC A.C. SRL.
Pe data de 21 octombrie 2004, în jurul orelor 24,00, partea vătămată E.K., conducător auto la SC A.B.N.T., cu sediul în Turcia, a intrat în România prin vama Giurgiu, acesta conducând autocamionul marca l., cu care transporta 160 televizoare marca O., marfă ce urma să fie transportată în Bucureşti la SC O.
În vederea săvârşirii şi a acestei fapte, inculpatul R.A.M. s-a îmbrăcat în combinezon negru, având asupra sa atât o cagulă, cât şi cătuşe, precum şi un pistol.
Totodată, inculpatul B.M. avea asupra sa o paletă reflectorizantă, asemănătoare cu cea din dotarea agenţilor din cadrul poliţiei rutiere, iar la autoturism s-a montat un girofar.
Deşi inculpatul B.M. a susţinut că rezoluţia infracţională viza luarea unor sume de bani de la persoane prin metoda cunoscută sub denumirea de „maradona", instanţa a înlăturat aceste susţineri, în baza aceloraşi considerente avute în vedere la înlăturarea aceloraşi afirmaţii susţinute de inculpat în raport de partea vătămată K.M.
Conform rezoluţiei infracţionale comune, inculpatul I.P. i-a anunţat telefonic pe ceilalţi inculpaţi că va trece un T.I.R., fapt pentru care, în momentul în care acesta a trecut de autoturismul O.P. în care se aflau ceilalţi inculpaţi, inculpatul T.A. a pornit autovehiculul, s-a deplasat o anumită distanţă în paralel cu auto Tir-ul, timp în care, inculpatul B.M., din autoturism, a executat cu paleta reflectorizantă semnal de oprire.
Fiind indus în eroare de girofarul de la autoturismul O.P. şi de paleta reflectorizantă, partea vătămată E.K. ce conducea auto T.I.R.-ul, a oprit autovehiculul.
După oprirea auto T.I.R.-ului, din autoturismul O.P. au coborât inculpaţii B.M. şi R.A.M., primul îmbrăcat în costum civil iar cel de-al doilea în combinezon negru, cu cagulă pe cap şi având asupra sa o pereche de cătuşe şi un pistol, şi s-au îndreptat spre cabina autotrenului.
Inculpatul B.M. i-a arătat părţii vătămate o legitimaţie, asemănătoare celor utilizate de organele de poliţie.
Aproape simultan, inculpatul R.A.M. a deschis portiera stângă de la cabina autotrenului, a urcat pe scară şi a pus pistolul în dreptul capului părţii vătămate, prezentându-se ca fiind de la poliţie.
Totodată, inculpatul B.M. a urcat în cabină pe portiera din dreapta, a avut o discuţie cu partea vătămată, privind deţinerea şi consumul de droguri, i-a solicitat să îi arate ce sume de bani deţine, solicitare căreia partea vătămată i-a dat curs, înmânându-i suma de 385 dolari SUA şi 1.000.000 lei.
Inculpatul B.M. a numărat banii, i-a înapoiat părţii vătămate, după care i-a solicitat acesteia să coboare, deplasându-se împreună cu inculpatul R.A.M. în spatele autotrenului, unde a controlat sigiliul de la remorcă, întrebându-l totodată pe partea vătămată despre natura mărfii.
Fără a exista vreo discuţie între inculpaţii B.M. şi R.A.M. referitoare la sustragerea mărfii sau cu privire la exercitarea de acte de violenţă asupra părţii vătămate, inculpatul R.A.M., prin surprindere, l-a imobilizat pe partea vătămată prin sucirea mâinilor la spate şi încătuşare, partea vătămată fiind dusă la autoturismul O.P. de ambii inculpaţi, fiind urcat în automobil, pe bancheta din spate, lângă el aşezându-se inculpatul R.A.M.
Faţă de modul în care au procedat cei doi inculpaţi rezultă cu certitudine că înţelegerea lor a constat în sustragerea mărfurilor din autotren şi nu sume de bani de la partea vătămată.
Inculpatul B.M. s-a urcat pe scaunul din dreapta şoferului, autoturismul O.P. fiind condus de inculpatul T.A.
În intervalul de timp cât partea vătămată şi inculpaţii B.M. şi R.A.M. se aflau în spatele autoturismului, inculpatul S.V. a coborât din autoturismul O.P., s-a urcat în cabina autotrenului şi a plecat cu acesta.
Şi această împrejurare denotă faptul că inculpaţii au luat hotărârea de a sustrage mărfuri încă înainte de a sosi la locul faptei, fiecare acţionând în realizarea sarcinilor prestabilite.
Autotrenul a fost dus de către inculpatul S.V. într-un loc rămas neidentificat, loc unde marfa a fost descărcată şi depozitată.
Atât inculpatul I.P., cât şi inculpatul S.V. au negat participarea la săvârşirea acestei fapte, primul susţinând că la data la care s-a comis infracţiunea era internat în spital.
În susţinerea apărării sale, inculpatul I.P. a depus la dosar o scrisoare medicală, emisă în data de 25 octombrie 2004, care atestă că în perioada 18 octombrie 2004 - 25 octombrie 2004 inculpatul ar fi fost internat în Spital Clinic Caritas Clinica Medicală.
Instanţa nu a luat în considerare acest înscris întrucât nu poartă ştampila unităţii spitaliceşti menţionate şi nu este însoţită de biletul internare şi de externare, precum şi de fişa medicală ce se completează în spital pentru fiecare pacient.
Apărarea inculpatului I.P. a fost înlăturată şi în baza procesului verbal din 05 decembrie 2004, încheiat de I.P.J. Ilfov, S.I.C., încheiat în baza adresei M. SA nr. 3343 din 18 noiembrie 2004, din care rezultă că în data de 22 octombrie 2004, inculpatul I.P. a efectuat între orele 00:00:36 - 23:08:03, un număr de 123 convorbiri telefonice, din care, 64 convorbiri telefonice cu postul telefonic al cărui utilizator s-a stabilit că este inculpatul T.A., 21 convorbiri telefonice cu postul telefonic al cărui utilizator este inculpatul S.V. şi 4 convorbiri telefonice cu postul telefonic al cărei utilizator s-a stabilit că este inculpatul R.A.M.
Aceste convorbiri s-au efectuat din chiar momentul în care partea vătămată a precizat că a ajuns în zona în care a fost oprit de către inculpaţii R.A.M. şi B.M., or, în acel moment, după cum susţin chiar ei, inculpaţii T.A., R.A.M. şi B.M. erau împreună şi, prin urmare, nu se justifică să se apeleze telefonic, între ei, dintr-un loc unde se aflau ei înşişi.
Implicarea inculpatului I.P. în săvârşirea infracţiunii din noaptea din 21 octombrie 2004 este probată şi cu convorbirile telefonice efectuate ulterior comiterii faptei, între inculpatul I.P. şi inculpaţii R.A.M. şi T.A.
Inculpatul B.M. a susţinut, în declaraţia dată în cursul cercetării judecătoreşti, că nu i-a adus la cunoştinţă inculpatului I.P. despre fapta comisă în noaptea de 21 octombrie 2004 şi că, în vederea acoperirii unei datorii mai vechi, în sumă de 5000 dolari S.U.A., i-ar fi dat inculpatului I.P. 40 de televizoare, pe care să le valorifice şi să oprească suma de bani până la concurenţa sumei datorate, aceleaşi aspecte fiind susţinute şi de inculpatul I.P.
Această apărare este înlăturată şi ca urmare a unor convorbiri telefonice ce au avut loc între inculpatul I.P. şi inculpatul R.A.M., în aceeaşi zi în care a avut loc şi reţinerea inculpatului B.M., respectiv 03 noiembrie 2004, convorbiri în cursul cărora îi solicită acestuia să stea ascuns spunându-i că nu-i este teamă că B.M. şi O. care erau reţinuţi la poliţie, o să recunoască ceva, dar, dacă este cazul, vor fugi in Italia şi îi comunică că una din părţile vătămate l-a recunoscut pe inculpatul B.M., dar nu şi pe O., în speţă inculpatul S.V.
Totodată, în sensul înlăturării apărării inculpatului I.P. este şi o altă convorbire telefonică din data de 03 noiembrie 2004, efectuată între inculpaţii I.P. şi inculpatul T.A., în care i-a spus acestuia din urmă că a urmărit cu autoturismul său echipajul de poliţie care îl escorta pe inculpatul B.M., pe tot traseul, până la sediul poliţiei şi i-a cerut să mai ia alte persoane, să meargă repede într-un anume loc, să ia toate cutiile şi să le aducă pe cheiul gârlei, să le dea foc, deoarece nu s-a înţeles cu „Gaborii".
De asemenea, într-o altă convorbire telefonică, efectuată în data de 1.2004, inculpatul I.P. îi solicită unei persoane pe nume F. să le aducă la cunoştinţă celorlalţi că, în măsura în care vor fi întrebaţi de provenienţa televizoarelor, să răspundă că le are de la un „moldovean".
Relevantă privind implicarea inculpatului I.P. în săvârşirea faptei şi nerealitatea susţinerilor sale că ar fi primit de la inculpatul B.M. 40 de televizoare pentru a le vinde în scopul recuperării datoriei este convorbirea telefonică din 02 noiembrie 2004 ce a avut loc între inculpaţii I.P. şi T.A., în care acesta din urmă îi aduce la cunoştinţă că inculpatul B.M. este supărat pe inculpatul I.P. întrucât acesta a vândut televizoarele, cel din urmă refuzând chiar să vorbească cu inculpatul I.P.
Într-o altă convorbire telefonică, efectuată în data de 03 noiembrie 2004, inculpatul I.P., discutând cu o persoană necunoscută, este indignat de preţul derizoriu ce i se oferă pe televizoare şi de împrejurarea că i se solicită, fără motiv, să îi dea acelei persoane 2 milioane de lei, îi reproşează acelei persoane că nu şi-a riscat starea de libertate mergând cu el să fure.
De asemenea, discutând telefonic cu o persoană pe nume S., căreia îi solicită să-i acorde asistenţă juridică inculpatului S.V., inculpatul I.P. recunoaşte că şi el este implicat în faptele pentru care sunt reţinuţi inculpaţii B.M. şi S.V., spunându-i „eu sunt băgat" şi „eu sunt combinat cu ei în afacere".
În aceeaşi convorbire telefonică, inculpatul îi solicită acestei persoane să le comunice celor 2 inculpaţi ce să declare cu privire la anumite împrejurări legate de comiterea faptei.
Implicarea inculpatului I.P. în comiterea faptei din noaptea de 21 octombrie 2004 este probată şi cu procesul-verbal din 04 februarie 2005, încheiat în baza adresei nr. 78/359 306/2004 a Ministerului Administraţiei şi Internelor – I.G.P.R., din care rezultă că (utilizator I.P.) a efectuat apeluri în noaptea de 22 octombrie 2004 din chiar zonele în care s-a comis fapta, convorbirile telefonice fiind efectuate până în jurul orelor 6,47.
Referitor la apărarea inculpatului S.V., susţinută de inculpatul B.M. în declaraţia dată în cursul cercetării judecătoreşti, potrivit cu care nu ar fi participat la comiterea faptei, instanţa a înlăturat-o în baza declaraţiei părţii vătămate E.K., care a susţinut că, în autoturism s-au urcat atât inculpatul R.A.M., cât şi inculpatul B.M., primul pe bancheta din spate iar al doilea pe scaunul din dreapta şoferului, observând cabina autotrenului o a patra persoană care a condus TIR-ul.
În consecinţă, susţinerea inculpatului B.M. potrivit cu care la comiterea faptei ar fi participat numai el cu inculpaţii R.A.M. şi T.A. nu poate fi primită, întrucât, inculpatul T.A. nu putea conduce în acelaşi timp şi TIR-ul şi autoturismul O.P.
Nu s-a precizat de către inculpatul B.M. cine a condus autoturismul O.P. în absenţa inculpatului T.A. care, după afirmaţiile primului inculpat, ar fi plecat cu autoturismul.
Participarea inculpatului S.V. este dovedită şi de faptul că, în noaptea de 21 octombrie 2004, a fost apelat în intervalul 00:00:36 - 23:08:03, de 21 de ori de către inculpatul I.P., nici unul dintre cei doi inculpaţi neoferind vreo explicaţie cu privire la numărul exagerat de convorbiri telefonice efectuate în chiar intervalul orar în care s-a comis fapta, s-a efectuat deplasarea TIR-ului în zona unde a fost descărcat şi a fost readus la locul de unde a fost sustras.
Totodată, implicarea inculpatului S.V. este probată şi cu convorbirile telefonice efectuate de către inculpatul I.P., începând cu data de 02 noiembrie 2004, cu inculpaţii R.A.M. şi T.A. şi alte persoane, inclusiv cu avocatul angajat de către acesta pentru inculpatul S.V.
Nu în ultimul rând, instanţa a avut în vedere la reţinerea vinovăţiei inculpatului S.V. şi a faptului că acesta a fost depistat de către organele de poliţie în dubita cu care inculpatul B.M. transporta, în data de 03 noiembrie 2004, cele 11 televizoare luate de la inculpatul I.P.
Deşi ambii inculpaţi au susţinut că în data respectivă s-au întâlnit întâmplător, instanţa a înlăturat această apărare în baza declaraţiei martorului S.S., care, fiind angajat să efectueze transportul, a arătat că a condus autovehiculul într-o zonă unde inculpatul era aşteptat de o altă persoană, şi cu care inculpatul B.M. a intrat într-un bloc de unde au revenit cu mai multe televizoare pe care le-au încărcat în dubită.
Ulterior, conform declaraţiei aceluiaşi martor, s-au deplasat cu dubita la studioul de înregistrări al inculpatului I.P. unde au lăsat un televizor, în dubită urcându-se după aceasta atât inculpatul B.M., cât şi inculpatul S.V., pornind înspre strada Râmnicu Vâlcea, loc unde au fost depistaţi de organele de poliţie.
Inculpatul S.V. nu a putut da nici o explicaţie cu privire la prezenţa sa în apropierea studioului de înregistrări aparţinând inculpatului I.P. şi nici motivul pentru care a plecat cu dubita în care se aflau televizoarele.
Toate aceste mijloace de probă evidenţiate se coroborează şi cu afirmaţiile inculpatului R.A.M. privind participarea inculpaţilor S.V. şi I.P. la comiterea faptei.
Împrejurarea că partea vătămată E.K. nu l-a recunoscut pe inculpatul S.V. este explicabilă având în vedere că partea vătămată l-a văzut un interval foarte scurt de timp, dintr-un autoturism aflat în mişcare şi în condiţiile în care chiar inculpatul S.V. se afla în cabina autotrenului.
La scurt timp după ce partea vătămată a fost urcată în autoturismul O.P. şi după ce acesta a pornit, fiind condus de inculpatul T.A., i s-a aplicat o bandă adezivă pe ochi şi gură după care inculpatul R.A.M. i-a luat suma de 385 dolari S.U.A., telefonul mobil şi 50 milioane lire turceşti, precum şi suma de 1.100.000 lei.
Inculpatul T.A. a condus autoturismul O.P., în care se aflau şi inculpaţii B.M. şi R.A.M., precum şi partea vătămată, în mai multe locuri, unde au şi staţionat, iar spre dimineaţă au revenit la intrarea pe autostrada A2, loc unde au abandonat-o pe partea vătămată.
Instanţa a înlăturat susţinerile inculpatului R.A.M. potrivit cu care, înainte de a o abandona pe partea vătămată s-au întâlnit cu inculpatul I.P. ce conducea un taximetru pentru ca acesta să se deplaseze înaintea lor şi să le comunice dacă o pot abandona, în condiţii de siguranţă, pe partea vătămată, întrucât aceste afirmaţii nu se coroborează cu nici un lat mijloc de probă.
Astfel, în data de 22 octombrie 2004, între orele 5,00 - 7,00, când se reţine că a fost abandonată partea vătămată, inculpatul I.P. a efectuat convorbiri telefonice la intervale scurte de timp, din alte zone decât cea unde a fost abandonată partea vătămată.
40 din cele 160 de televizoare au fost depozitate de inculpatul I.P. într-un spaţiu situat în Bucureşti, spaţiu ce era situat lângă un apartament în care funcţiona sediul SC G.E. SRL, aparţinând inculpatei B.I.A., societate la care desfăşura diferite activităţi şi inculpata B.A.
Inculpatul I.P. le cunoaşte pe cele două inculpate încă din anul 1990, urmare a unor relaţii de afaceri ce au existat între inculpata B.I.A şi inculpatul I.P.
La adresa mai sus-menţionată, inculpata B.I.A. a deţinut două spaţii, unul dintre acestea fiind închiriat inculpatului I.P. în perioada 1997 - 2000 şi utilizat de acesta ca studio de înregistrări, ocazie cu care inculpatul I.P. a primit şi o cheie.
În anul 2000, la expirarea relaţiilor contractuale cu P.M.B., spaţiul menţionat a reintrat în folosinţa acestei instituţii, fără ca să fie repartizat spre folosinţă unei alte persoane.
Deşi sub aspect juridic inculpata B.I.A. nu mai avea nici un drept de folosinţă asupra acelui spaţiu, a păstrat cheile ce asigurau accesul în spaţiu, însă aceasta până în luna septembrie 2004 când aceste chei au fost predate administratorului blocului, aspect confirmat de martorii N.F. şi R.E.Ş.
Spre sfârşitul lunii octombrie 2004, inculpatul I.P. a contactat-o telefonic pe inculpata B.I.A. care în acel moment efectua o deplasare spre municipiul Constanţa, interesându-se despre spaţiul pe care acesta îl închiriase până în anul 2000.
În cursul convorbirii telefonice, inculpatul I.P. i-a comunicat că deţine nişte televizoare pe care vrea să le depoziteze în acel spaţiu, interesându-se dacă acesta este liber, inculpata B.I.A. confirmându-i că spaţiul este liber, însă nu mai are nici un drept asupra acestuia.
Reţine instanţa că, deşi au cunoscut faptul că în acel spaţiu s-au depozitat televizoare, având în vedere că nu s-a putut stabili dacă cele două inculpate au cunoscut şi provenienţa ilicită a bunurilor, şi întrucât nu s-au făcut nici promisiuni privitoare la ascunderea depozitării în acel spaţiu a bunurilor, nu se poate reţine în sarcina acestora infracţiunile pentru care au fost trimise în judecată. În absenţa altor probe, simplul fapt că inculpata B.I.A. a primit un televizor de la inculpatul I.P. nu realizează elementele constitutive ale infracţiunii.
Împotriva sentinţei penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpaţii B.M., I.P., R.A.M., T.A. şi S.V.
Prin Decizia penală nr. 660/ A din 13 septembrie 2006 Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, au fost admise apelurile procurorului şi inculpatului B.M. şi a fost desfiinţată în parte sentinţa.
Rejudecând, instanţa de apel a descontopit pedeapsa rezultantă pentru fiecare inculpat în parte, în pedepsele componente, înlăturând dispoziţiile art. 34 lit. b) C. pen., şi:
1) în baza art. 211 alin. (2) lit. a), b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 19 din Legea nr. 682/2002, a condamnat pe inculpatul B.M. la 7 ani (şapte ani) închisoare (fapta 12 octombrie 2004), cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 189 alin. (l) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 19 din Legea nr. 682/2002, a condamnat pe acelaşi inculpat la 4 (patru) ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen. (fapta 12 octombrie 2004) pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen. şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
În baza art. 211 alin. (2) lit. a), b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 19 din Legea nr. 682/2002, a condamnat pe inculpatul B.M. la 7 (şapte) ani închisoare (fapta 20 octombrie 2004 parte vătămată E.K.), cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului pe o durată de 2 ani drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 189 alin. (l) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 19 din Legea nr. 682/2002, a condamnat pe acelaşi inculpat la 4 (patru) ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 din C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului B.M., în final, va executa pedeapsa cea mai grea de 7 (şapte) ani închisoare, sporită cu 2 ani, în total 9 (nouă) ani închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului B.M. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 381 C. proc. pen., cu referire la art. 383 C. proc. pen., a computat prevenţia inculpatului B.M. de la 03 noiembrie 2004 la 13 septembrie 2006 şi a menţinut starea de arest preventiv a acestuia.
2) În baza art. 211 alin. (2) lit. a), b şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a condamnat pe inculpatul I.P. zis „I. al lui P." la 12 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen. (fapta 12 octombrie 2004 partea vătămată K.M.).
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen, pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 67 C. pen., a aplicat aceluiaşi inculpat pedeapsa complimentară a degradării militare.
În baza art. 189 alin. (l) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a condamnat pe acelaşi inculpat la 8 (opt) ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul I.P. va executa pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 67 C. pen., a aplicat aceluiaşi inculpat pedeapsa complimentară a degradării militare.
În baza art. 211 alin. (2) lit. a), b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a condamnat pe inculpatul I.P. la 12 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen. (fapta 22 octombrie 2004 parte vătămată E.K.).
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului pe o durată de 4 ani drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
În baza art. 67 C. pen., a aplicat aceluiaşi inculpat pedeapsa complimentară a degradării militare.
În baza art. 189 alin. (l) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a condamnat pe acelaşi inculpat la 8 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul I.P. zis „I. al lui P." va executa pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 67 C. pen., a aplicat aceluiaşi inculpat pedeapsa complimentară a degradării militare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului I.P. zis „I. al lui P." urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare sporită cu 3 ani, în final, 15 ani închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale.
A aplicat inculpatului, în baza art. 67 alin. (l) şi (2) C. pen., pedeapsa complimentară a degradării militare.
În baza art. 381 C. proc. pen., cu referire la art. 383 C. proc. pen., a computat prevenţia inculpatului I.P. de la 29 noiembrie 2004 la 13 septembrie 2006 şi a menţinut starea de arest preventiv a acestuia.
3) În baza art. 211 alin. (2) lit. a), b şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul R.A.M. zis „G." la 11 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen. (fapta 12 octombrie 2004, parte vătămată K.M.).
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 67 C. pen., a aplicat aceluiaşi inculpat pedeapsa complimentară a degradării militare.
În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 a revocat beneficiul graţierii condiţionate a pedepsei de un an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2452 din 27 noiembrie 2003 a Judecătoriei Buftea, pe care a cumulat-o cu pedeapsa aplicată în prezenta catiză, inculpatul R.A.M. urmând a executa 12 ani închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 189 alin. (l) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la 8 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen. şi prin revocarea, în baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 a beneficiului graţierii condiţionate a pedepsei de un an închisoare (sentinţa penală nr. 2452 din 27 noiembrie 2003 a Judecătoriei Buftea) şi cumularea acesteia la pedeapsa aplicată în prezenta cauză, inculpatul R.A.M. urmând a executa 9 ani închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul R.A.M. va executa pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 211 alin. (2) lit. a), b şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul R.A.M. la 10 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen. (fapta 21 octombrie 2004 parte vătămată E.K.).
În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 a revocat beneficiul graţierii condiţionate a pedepsei de un an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2452 din 27 noiembrie 2003 a Judecătoriei Buftea, pe care a cumulat-o cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, inculpatul R.A.M. urmând a executa 11 ani închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului pe o durată de 4 ani drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
A aplicat inculpatului, în baza art. 67 C. pen., pedeapsa complimentară a degradării militare.
În baza art. 189 alin. (l) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la 8 ani închisoare, (fapta din 21 octombrie 2004), cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 a revocat beneficiul graţierii condiţionate a pedepsei de un an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2452 din 27 noiembrie 2003 a Judecătoriei Buftea, pe care a cumulat-o cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, inculpatul R.A.M. urmând a executa 9 ani închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul R.A.M. zis „G." prin contopirea pedepselor aplicate, va executa pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 67 alin. (l) şi (2) C. pen., a aplicat aceluiaşi inculpat pedeapsa complimentară a degradării militare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului R.A.M. zis „G.", în final, acesta va executa pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare sporită cu un an, în total va executa, 13 ani închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 67 alin. (l) şi (2) din C. pen., a aplicat inculpatului, pedeapsa complimentară a degradării militare.
A computat prevenţia inculpatului R.A.M. de la 27 ianuarie 2005 la 13 septembrie 2006 şi a menţinut starea de arest preventiv a acestuia.
4) În baza art. 211 alin. (2) lit. a), b şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., a condamnat pe inculpatul T.A. zis „G." la pedeapsa de 10 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen. (fapta 12 octombrie 2004).
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 67 alin. (1) şi (2) C. pen., a aplicat aceluiaşi inculpat pedeapsa complimentară a degradării militare.
În baza art. 189 alin. (l) şi (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul T.A. zis „G." la 8 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen. (fapta 12 octombrie 2004).
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul T.A. zis „G." urmează a executa pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 67 C. pen., a aplicat aceluiaşi inculpat pedeapsa complimentară a degradării militare.
În baza art. 211 alin. (2) lit. a), b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., a condamnat pe inculpatul T.A. zis „G." la pedeapsa de 10 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen. (fapta 21 octombrie 2004).
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 67 alin. (1) şi (2) C. pen., a aplicat aceluiaşi inculpat pedeapsa complimentară a degradării militare.
În baza art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la 8 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul T.A. zis „G." va executa pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen. şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 67 C. pen., a aplicat aceluiaşi inculpat pedeapsa complimentară a degradării militare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului T.A. zis „G." urmând ca acesta să execute pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare sporită cu 2 ani şi 6 luni, în final, 12 ani şi 6 luni închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale.
A aplicat inculpatului în baza art. 67 alin. (l) şi (2) C. pen., pedeapsa complimentară a degradării militare.
5) În baza art. 211 alin. (2) lit. a), b şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., a condamnat pe inculpatul S.V. zis „O.", la pedeapsa de 11 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen. (fapta 12 octombrie 2004).
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 67 alin. (1) şi (2) C. pen., a aplicat aceluiaşi inculpat pedeapsa complimentară a degradării militare.
În baza art. 189 alin. (l) şi (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul S.V. zis „O.", la 8 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul S.V. zis „O.", urmează a executa pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 67 C. pen., a aplicat aceluiaşi inculpat pedeapsa complimentară a degradării militare.
În baza art. 211 alin. (2) lit. a), b şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., a condamnat pe inculpatul S.V. zis „O.", la pedeapsa de 11 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen. (fapta 21 octombrie 2004).
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 67 alin. (1) şi (2) C. pen., a aplicat aceluiaşi inculpat pedeapsa complimentară a degradării militare.
În baza art. 189 alin. (l) şi (2) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la 8 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul S.V. zis „O.", va executa pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen. şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 67 C. pen., a aplicat aceluiaşi inculpat pedeapsa complimentară a degradării militare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului S.V. zis „O.", urmând ca acesta să execute pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare sporită cu 2 ani, în final, inculpatul va executa 13 ani închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale.
A aplicat inculpatului în baza art. 67 alin. (l) şi (2) C. pen., pedeapsa complimentară a degradării militare.
A constatat că inculpatul S.V. este arestat în altă cauză.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii R.A.M., I.P., T.A. şi S.V., care au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpaţii I.P., S.V. şi R.A.M.
Prin Decizia penală nr. 2304 din 30 aprilie 2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de inculpaţii I.P., S.V. şi R.A.M. împotriva deciziei penale nr. 660/ A din 13 septembrie 3006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind şi pe inculpaţii B.M., T.A., B.I.A. şi B.A.
A casat în parte, hotărârea atacată, în următoarele limite:
Referitor la inculpatul I.P., atât cu privire la latura penală cât şi cu privire la latura civilă;
Referitor la inculpatul B.M. numai cu privire la aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002.
Referitor la inculpaţii R.A.M., S.V. şi T.A. numai cu privire la aplicarea pedepsei complementare prevăzute de art. 67 C. pen.
A trimis cauza la Curtea de Apel Bucureşti pentru rejudecarea apelurilor declarate de inculpatul I.P. şi de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti cu privire la acest inculpat.
A descontopit pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., aplicată inculpatului B.M., în pedepsele componente de câte 7 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., stabilite pentru două infracţiuni de tâlhărie prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. a), b) şi c) şi alin. (21) lit. c). pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 19 din Legea nr. 682/20C2, de câte 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., aplicate pentru două infracţiuni de lipsire de libertate în mod nelegal prevăzute de art. 189 alin. (l) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 19 din Legea nr. 682/200, înlăturând sportul de 2 ani.
A înlăturat aplicarea dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi a majorat pedepsele principale stabilite, după cum urmează:
- de la 7 ani la 11 ani închisoare pentru infracţiunea de tâlhărie prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. a), b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) (fapta din 12 octombrie 2004);
- de la 7 ani la 13 ani închisoare pentru infracţiunea de tâlhărie prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. a), b şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) (fapta din 21 octombrie 2004);
- de la câte 4 ani închisoare la câte 8 ani închisoare pentru două infracţiuni de lipsire de libertate în mod nelegal prevăzută de art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
A menţinut pedepsele complimentare aplicate inculpatului pe lângă fiecare din pedepsele principale.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., a contopit pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea de 13 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., la care a aplicat un spor de 2 ani, urmând ca inculpatul B.M. să execute în final 15 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A înlăturat pedeapsa complimentară a degradării militare prevăzută de art. 67 C. pen., aplicată inculpaţilor R.A.M., S.V. şi T.A.
A menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate. A menţinut starea de arest a inculpatului I.P. A dedus din pedepsele aplicate durata detenţiei preventive de la 27 ianuarie 2005 la 30 aprilie 2007,pentru inculpatul R.A.M. şi de la 3 noiembrie 2004 la zi, pentru inculpatul B.M.
Onorariul apărătorului din oficiu, desemnat pentru recurentul inculpat R.A.M. şi pentru intimaţii inculpaţi B.M. şi T.A., în sumă de câte 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
A reţinut, în privinţa inculpatului I.P., că primul motiv de recurs este fondat, constatându-se că există contradicţie între considerentele deciziei, în care se menţionează că „ instanţa de fond a realizat o încadrare juridică corectă a faptei săvârşite de inculpatul I.P., în sensul că participarea acestuia a fost sub forma „complicităţii" şi nu a „autoratului" şi dispozitivul hotărârii, prin care inculpatul a fost condamnat în calitate de autor al infracţiunilor.
A constatat fondat şi cel de-al doilea motiv recurs invocat de procuror, reţinându-se că pedepsele aplicate inculpatul B.M. au fost greşit individualizate. Art. 19 din Legea nr. 682/2002 cu privire la protecţia martorilor prevede că „persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 şi 2 şi care a comis o infracţiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori a judecăţii denunţă sau facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit astfel de infracţiuni, beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege".
Aşa fiind, se constată că una dintre condiţiile cumulative în care devin incidente dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 este aceea că persoana, care are calitatea de martor, să fi comis o infracţiune gravă.
Înţelesul expresiei „infracţiune gravă" este definit de art. 2 lit. h) din acelaşi act normativ în care sunt menţionate expres şi limitativ infracţiuni grave la care se referă actul normativ.
Cum infracţiunile de tâlhărie şi de lipsire de libertate nu se regăsesc printre cele enumerate în art. 2 lit. h) şi nici nu sunt sancţionate cu pedeapsa închisorii al cărei minim special prevăzut de lege este de cel puţin 10 ani sau mai mare, în mod greşit s-a făcut aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, cu privire la inculpatul B.M.
Având în vedere faptul că în ceea ce-l priveşte pe inculpatul I.P. casarea hotărârii este determinată de existenţa cazului prevăzute de art. 3859 alin. (l) pct. 9 C. proc. pen., cauza a fost trimisă spre rejudecare atât cu privire la latura penală cât şi cu privire la latura civilă.
Cu ocazia rejudecării, Înalta Curte a dispus examinarea tuturor motivelor de recurs invocate de inculpat şi de procuror în ceea ce-l priveşte pe inculpatul I.P. De asemenea, instanţa de apel, verificând apărările inculpatului şi criticile procurorului va solicita de la Spitalul Caritas relaţii cu privire la scrisoarea medicală de la dosarul instanţei de apel în sensul de a se preciza dacă inculpatul a fost internat la această unitate sanitară în perioada 25 octombrie 2005, urmând să se solicite şi copia foii de observaţie.
În apel, după casare, curtea de apel, examinând motivele invocate de parchet şi inculpat, cât şi potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a constatat că apelurile sunt fondate, în limitele ce vor fi expuse.
În apelul Parchetului s-a criticat sentinţa pentru greşita achitare a inculpatului I.P. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 189 alin. (l) şi (2), C. pen., iar legat de încadrarea juridică a faptelor, în privinţa primei fapte, este vorba despre complicitate la infracţiunea de lipsire de libertate, cât şi la cea de tâlhărie. S-a arătat că hotărârea este nelegală şi netemeinică sub aspectul greşitei individualizări a pedepselor aplicate inculpatului, solicitându-se majorarea acestora faţă de contribuţia inculpatului la comiterea faptelor şi atitudinea oscilantă a acestuia.
În apelul său, inculpatul a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, pentru că din probatoriul administrat rezultă că a contribuit la tragerea la răspundere penală a unei persoane şi, în subsidiar, aplicarea circumstanţei atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen., atitudinea inculpatului neputând fi ignorată.
Prin Decizia nr. 358 din 6 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, s-au dispus următoarele:
Au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul I.P. împotriva sentinţei penale nr. 552 din 4 mai 2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală.
A fost desfiinţată, parţial, sentinţa penală nr. 552 din 4 mai 2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, şi în fond:
În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi din infracţiunea prevăzută de art. 189 alin. (l) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în infracţiunile prevăzute de art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 26 raportat la art. 189 alin. (l) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În baza art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 74 – art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul I.P. la 6 ani închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a şi b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 26 raportat la art. 189 alin. (l) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 6 ani închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen., urmare a aplicării art. 74 – art. 76 C. pen.
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul I.P. va executa pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen. şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 211 alin. (2) lit. a), b şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 74 – art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul I.P. la 6 ani şi 6 luni închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 74 – art. 76 C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 6 ani şi 6 luni închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 6 ani şi 6 luni închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen. şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen., contopeşte pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani şi 6 luni închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen. şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale. A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale. A computat prevenţia inculpatului de la 29 noiembrie 2004 la 6 noiembrie 2007 şi a menţinut starea de arest a acestuia.
Pentru a dispune în acest sens, Curtea de Apel Bucureşti a constatat că hotărârea instanţei este criticabilă sub aspectul greşitei achitări a inculpatului pentru infracţiunea prevăzute de art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen.
Participarea efectivă a inculpatului la săvârşirea celor două fapte de tâlhărie, prin lipsirea de libertate a celor două părţi vătămate rezultă din declaraţiile inculpatului R.A.M., declaraţiile părţilor vătămate K.M. şi E.K., interceptările convorbirilor telefonice din perioada 02 noiembrie 2004 - 29 noiembrie 2004, precum şi din listingul convorbirilor telefonice efectuate de inculpat.
Totodată, cu ocazia cercetării criminalistice a autoturismul O.P. închiriat pentru a fi folosit la săvârşirea faptelor de inculpat, a rezultat că firele de păr găsite înăuntrul autoturismului aparţin părţii vătămate K.M.
De altfel, contrar soluţiei, prima instanţă, în considerentele hotărârii atacate, subliniază că inculpatul I.P. a cunoscut şi acceptat atât sechestrarea celor doi conducători auto, cât şi sustragerea mărfurilor din mijloacele de transport conduse de aceştia, precum şi exercitarea violenţelor fizice asupra celor doi şoferi-părţi vătămate.
Susţinerea inculpatului că nu a participat la comiterea celei de a doua fapte, fiind internat în spital, este contrazisă de relaţiile obţinute de la Spitalul Caritas din care rezultă că nu a fost internat, neexistând nici-o foaie de observaţie, scrisoarea medicală depusă de inculpat la dosarul de apel nr. 2075/2006 dovedindu-se s fi un fals.
S-a mai reţinut că prima instanţă a făcut o greşită încadrare a faptelor, relativ la formele de participaţie penală.
Astfel, în privinţa primei fapte, este vorba de complicitate atât la infracţiunea de lipsire de libertate, cât şi la cea de tâlhărie, inculpatul având cunoştinţă că şoferul turc de tir a fost imobilizat, motiv pentru care a cerut în mod expres inculpatului R.A.M. să vină având asupra sa cagulă, pistol şi cătuşe.
În privinţa celei de a doua frpte de lipsire de libertate, faţă de participarea şi implicarea sa activă, în condiţiile în care a închiriat un autoturism cu care l-a transportat pe şoferul turc până la locul eliberării, s-a apreciat că inculpatul a participat în calitate de autor.
Faţă de aceste considerente apelul parchetului a fost admis, cu consecinţa schimbării de încadrare juridică şi a condamnării inculpatului, înlăturându-se greşita achitare.
Instanţa de apel a apreciat că critica procurorului referitoare la individualizarea judiciară a pedepselor este neîntemeiată, în contextul reţinerii în cauză a unor circumstanţe atenuante ca urmare a existenţei unui denunţ formulat de inculpat şi soldat cu tragerea la răspundere a unei persoane în domeniul traficului de droguri.
S-a apreciat că cererea inculpatului de aplicare a prevederilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 este nefondată. Astfel, inculpatul nu face parte din sistemul de protecţie a martorilor asupra cărora sunt aplicabile dispoziţiile invocate, conform prevederilor art. 1 şi 2 din Legea nr. 682/2002. Totodată, art. 19 nu se poate aplica unei persoane care nu a comis o infracţiune gravă, în sensul celor menţionate de legea în discuţie, relevanţa în privinţa stabilirii caracterului faptei neavând calificarea dată prin rechizitoriu, ci cea în raport de care este condamnat.
Totuşi, reţine instanţa de apel că atitudinea inculpatului de a denunţa o persoană poate fi apreciată ca o circumstanţă atenuantă, respectiv cea prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen., care poate fi aplicată chiar în contextul existenţei unor cauze de agravare, având în vedere importanţa descoperirii şi tragerii la răspundere a unor persoane care săvârşesc fapte antisociale. Trebuie avută în vedere, în acest sens, şi atitudinea inculpatului de a ajuta organele de urmărire penală, dar şi atitudinea procesuală a inculpatului de regretare a faptelor comise, manifestată în final.
Împotriva acestei decizii au declarat prezentele recursuri, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpatul I.P.
În motivele scrise de recurs, procurorul a criticat Decizia prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 şi pct. 14 C. proc. pen., solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului din data de 22 octombrie 2004 din coautorat, în complicitate la tâlhărie, precum şi aplicarea unor pedepse orientate către limitele maxime prevăzute de lege pentru infracţiunile săvârşite, deoarece: inculpatul I.P. a coordonat prin telefon acţiunile celorlalţi inculpaţi, s-a implicat direct în valorificarea bunurilor, are antecedente penale, fiind chiar recidivist pentru fapte similare, s-a sustras urmăririi penale, a manifestat nesinceritate în faţa organelor judiciare, s-a folosit de un act medical fals pentru a justifica apărarea potrivit căreia nu a participat la a doua faptă. S-a mai arătat că, la stabilirea pedepsei inculpatului, trebuie să se aibă în vedere şi pedepsele aplicate celorlalţi coinculpaţi condamnaţi definitiv la pedepse între 15 ani şi, respectiv, 12 ani şi 6 luni închisoare.
În motivele scrise de recurs ale inculpatului, invocându-se cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18, pct. 17 şi pct. 14 C. proc. pen., se arată că printr-o eroare gravă de fapt a fost condamnat pentru cele 2 infracţiuni de lipsire de libertate, că s-a făcut o greşită încadrare juridică în coautorat pentru fapta din data de 21 octombrie 2004, corectă fiind complicitatea şi că, în mod greşit, la individualizarea pedepsei nu s-a reţinut art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi nu s-a dat o eficienţă mai mare circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea sa.
Recursurile sunt fondate pentru considerentele ce se vor menţiona:
Cu privire la încadrarea juridică a faptei din data de 21 octombrie 2004, recursul procurorului şi cel al inculpatului sunt convergente, în sensul că fapta constituie complicitate la tâlhărie prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Probele administrate au demonstrat contribuţia inculpatului care a constat în punerea la dispoziţie a autovehiculului folosit de ceilalţi coinculpaţi, a identificat TIR-ul care urma să fie oprit, s-a asigurat că nu există pericolul de a fi depistaţi de organele de poliţie şi s-a implicat direct în valorificarea bunurilor sustrase, toate aceste acţiuni fiind specifice complicităţii, iar nu coautorâtului la infracţiunea de tâlhărie.
Este neîntemeiată critica inculpatului referitoare la încadrarea juridică a faptei de lipsire de libertate din data de 21 octombrie 2004 (susţinându-se ca fiind corectă complicitatea, iar nu coautoratul la lipsire de libertate în mod ilegal).
În Decizia penală recurată este motivată reţinerea infracţiunii de lipsire de libertate ca urmare a participării şi implicării sale active în transportarea părţii vătămate până la locul eliberării, aspecte expuse şi în motivele scrise de apel ale procurorului. O astfel de contribuţie la săvârşirea faptei constituie acte de coautorat, iar nu de complicitate la infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal.
Inculpatul a recunoscut participaţia sa la săvârşirea primei fapte, din data de 12 octombrie 2004, încadrările juridice fiind corecte: complicitate la tâlhărie şi complicitate la lipsire de libertate în mod ilegal.
Având în vedere că s-a făcut dovada caracterului nereal a actului medical potrivit căruia ar fi fost internat în spital în perioada 18 - 25 octombrie 2004, inculpatul a renunţat implicit, prin motivele de recurs, precum şi cu ocazia acordării ultimului cuvânt, să mai susţină că nu a participat la săvârşirea faptei din 21 octombrie 2004.
Este neîntemeiată critica inculpatului referitoare la infracţiunea de lipsire de libertate, susţinându-se că nu a efectuat acte specifice elementului material al infracţiunii.
Pentru fapta din 12 octombrie 2004, în sarcina inculpatului s-a reţinut complicitate la lipsire de libertate în mod ilegal deoarece acesta, conform planului stabilit, a avut cunoştinţă şi a acceptat atât sechestrarea conducătorului auto şi sustragerea bunurilor din mijlocul de transport, cât şi exercitarea violenţelor fizice asupra persoanei care conducea TIR-ul, solicitând în mod expres coinculpatului R.A.M. să vină având asupra sa cagulă, pistol şi cătuşe.
Cu privire la fapta din 21 octombrie 2004, aşa cum s-a arătat anterior, acţiunile inculpatului au realizat elementul material al infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.
În conformitate cu dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), care reglementează criteriile generale de individualizare, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate de partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Critica inculpatului cu privire la nereţinerea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 este întemeiată.
Din dosarul nr. 925/D/P/2006 din 14 iulie 2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T, precum şi din adresa nr. 925/D/P/2006 din 24 august 2006 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T., cum se menţionează şi în sentinţă (pag. 2 a sentinţei), rezultă că la data de 01 iunie 2006, numitul I.P. pentru a beneficia de prevederile art. 19 din Legea nr. 682/2002 a formulat un denunţ împotriva numiţilor „E.", „I." şi „M.", despre care a afirmat că cunoştea că vând heroină pe str. Troscotului, cu suma de 1.800.000 - 2.000.000 ROL/gram de heroină sau cu suma de 500.000 lei/doză.
În urma denunţului inculpatului, şi a activităţii organelor de urmărire penală, a fost trimis în judecată inculpatul C.E.F. care a fost condamnat, în primă instanţă, la o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare pentru infracţiunile prevăzute de art. 2 alin. (2), art. 4 alin. (l) şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În consecinţă, inculpatul se încadrează în dispoziţiile art. 19 raportat la art. 2 alin. (l) lit. a) pct. 2 din Legea nr. 682/2002 întrucât, deşi nu a avut calitatea de martor în respectiva cauză, în sensul acestei legi, „martor" este persoana care, fără a avea calitate procesuală în cauză, prin informaţii şi date cu caracter determinant contribuie la aflarea adevărului în cauze privind infracţiuni grave, în această categorie fiind inclusă şi persoana care are calitatea de inculpat într-o altă cauză. Potrivit art. 2 alin. (l) pct. 3 lit. h) din Legea nr. 682/2002, infracţiunile privind traficul de droguri intră în categoria infracţiunilor grave în sensul legii menţionate.
Această împrejurare (denunţul inculpatului) a fost reţinută ca o circumstanţă atenuantă de către curtea de apel.
Întemeiată este însă şi critica din recursul procurorului cu privire la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului I.P.
Probele administrate au relevat un ridicat pericol social al infracţiunilor săvârşite de grupul celor 5 inculpaţi, precum şi o contribuţie majoră a inculpatului I.P. care rezultă din: modul organizat şi premeditat cu care au acţionat inculpaţii şi dotarea cu mijloace adecvate planului infracţional, inculpatul a închiriat o maşină care semăna cu cele folosite de organele de poliţie, ceilalţi inculpaţi folosind îmbrăcăminte, cagule, pistol şi cătuşe pentru a întări această impresie persoanelor vătămate. Premeditarea faptelor a inclus şi lipsirea de libertate a victimelor prin exercitarea de violenţe, inculpaţii pregătind în acest scop cătuşe şi bandă adezivă pentru imobilizare. Inculpatul I.P. a coordonat prin telefon acţiunile celorlalţi coinculpaţi, furnizându-le informaţii referitoare la potenţialele victime şi la momentul propice săvârşirii infracţiunii. După sechestrarea celor 2 şoferi de T.I.R., inculpatul I.P. a fost cel care a ţinut legătura între membrii grupului, cei care se ocupau de victime şi cei care sustrăgeau bunurile, şi s-a implicat activ în acţiunea de valorificare a bunurilor.
De asemenea, inculpatul I.P. este cunoscut cu antecedente penale.
După săvârşirea faptelor, inculpatul s-a ascuns, fiind identificat de organele de poliţie, şi a avut o atitudine nesinceră faţă de organele judiciare. Astfel, dacă inculpatul a recunoscut participarea la săvârşirea primei fapte, cu privire la cea de a doua faptă a încercat să scape de răspundere penală prin folosirea unui act medical, potrivit căruia ar fi fost internat în Spitalul Clinic Cari tas în perioada 18 - 25 octombrie 2004, act care s-a dovedit a fi fals.
În consecinţă, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., pentru motivele arătate, Înalta Curte va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpatul I.P. şi va dispune casarea, în parte, a deciziei penale recurate şi, în totalitate, a sentinţei penale nr. 552 din 4 mai 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, cu privire la soluţionarea laturii penale referitoare la inculpatul I.P., şi rejudecând va dispune în sensul arătat.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursurilor vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpatul I.P. împotriva deciziei penale nr. 358 din 6 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează în parte Decizia penală recurată şi în totalitate sentinţa penală nr. 552 din 4 mai 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, cu privire la soluţionarea laturii penale referitor la inculpatul I.P., şi rejudecând dispune:
- descontopeşte pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului I.P. de către instanţa de apel în pedepsele componente;
- schimbă încadrarea juridică dată faptei din 21 octombrie 2004 din infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., în complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen.;
- menţine celelalte încadrări juridice date faptelor prin Decizia recurată;
Înlătură aplicarea dispoziţiilor art. 74 lit. c) C. pen., pentru toate cele patru infracţiuni şi reţine în favoarea inculpatului dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 pentru toate cele patru infracţiuni;
- menţine aplicarea dispoziţiilor art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), pentru toate cele patru infracţiuni;
Reindividualizând pedepsele, aplică inculpatului următoarele pedepse:
- 10 ani închisoare pentru complicitate la infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), b) şi c) C. pen. şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 19 din Legea nr. 682/2002;
- 6 ani închisoare, pentru complicitate la infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 26 raportat la art. 189 alin. (l) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 19 din Legea nr. 682/2002;
- 10 ani închisoare pentru complicitate la infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), b) şi c) C. pen. şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 19 din Legea nr. 682/2002;
- 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (l) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 19 din Legea nr. 682/2002.
Potrivit art. 33 – art. 34 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.
Pe durata indicată de art. 71 C. pen., interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale nr. 552 din 4 mai 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 29 noiembrie 2004, la zi.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1124/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1230/2008. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
