ICCJ. Decizia nr. 1124/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1124/2008
Dosar nr. 1665.7/110/2006
Şedinţa publică din 27 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin sentinţa penală nr. 484/ D din 05 octombrie 2007, pronunţată de Tribunalul Bacău, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice, pentru ambii inculpaţi, din infracţiunile de omor deosebit de grav şi tâlhărie, prevăzute de art. 174 şi 175 lit. i) - art. 176 lit. d) C. pen. şi art. 211 alin. (2) lit. a) C. pen., în infracţiunile de omor calificat şi furt calificat, prevăzute de art. 174 – art. 175 lit. i) şi lit. c) C. pen., numai pentru inculpatul B.V. şi art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), d) şi g) C. pen.
În temeiul art. 174 – art. 175 lit. c) şi i) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.V., la pedeapsa principală a închisorii de 18 ani şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru o durată de 5 ani.
În conformitate cu art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), d) şi g) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat, la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.
Potrivit art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul V.I., la pedeapsa principală a închisorii de 8 ani şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru o durată de 3 ani.
În baza art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), d) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat, la pedeapsa de un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.
În baza art. 33 – art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate pentru fiecare inculpat în pedeapsa rezultantă cea mai grea:
- pedeapsă de executat pentru inculpatul B.V., pedeapsa principală a închisorii de 18 ani şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru o durată de 5 ani.
- pedeapsă de executat pentru inculpatul V.I. pedeapsa principală a închisorii de 8 ani şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru o durată de 3 ani.
S-a interzis inculpaţilor exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus pentru ambii inculpaţi perioada reţinerii şi a arestului preventiv de la 15 mai 2006 la zi.
În conformitate cu art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpaţilor.
În baza art. 118 lit. b) şi e) C. pen., s-a dispus confiscarea celor două bucăţi de lemn folosite de inculpaţi la săvârşirea infracţiunii şi aflate la camera de corpuri delicte a Tribunalului Bacău şi, de la fiecare inculpat, câte 100.000 lei ROL, bani proveniţi din săvârşirea infracţiunii.
S-a luat act că B.M., B.P., B.A., B.E. şi B.I. nu s-au constituit părţi civile.
În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 şi 999 C. civ., a fost respinsă acţiunea civilă a părţii civile B.V. ca nefondată.
În temeiul art. 14 şi 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 şi 1003 C. civ., au fost obligaţi inculpaţii, în solidar, la plata sumei de 5.000 lei, reprezentând daune morale şi 200 lei daune materiale sub formă de prestaţie periodică lunară pentru partea civilă B.N., până la împlinirea vârstei de 18 ani (21 decembrie 2013) sau până la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de 25 de ani.
În baza art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de 800 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău nr. 3274/P/2006, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor B.V. şi V.l. pentru săvârşirea infracţiunilor de omor calificat şi deosebit de grav şi, respectiv, tâlhărie, prevăzute de art. 174 – art. 175 lit. i) - art. 176 lit. d) C. pen. şi art. 211 alin. (2) lit. a) C. pen., faptele constând în aceea că, în seara zilei de 13 mai 2006, pe fondul unor neînţelegeri şi a consumului de alcool, inculpaţii l-au lovit pe B.V., la un pod din apropierea unui imobil nelocuit ce aparţinea numitei L.V., după care l-au târât în curte, continuând să-l lovească cu parii şi picioarele, iar inculpatul B.V. i-a luat din buzunarul pantalonilor suma de 200.000 lei pe care a împărţit-o egal cu celălalt inculpat.
Instanţa a procedat la audierea inculpaţilor şi a părţii civile prezentă şi la ascultarea martorilor C.I., M.C., R.A., V.V., S.D., T.G., B.L., C.G., L.V., C.M., C.F., E.I., V.V., M.l., C.M., C.M. şi C.V. De asemenea, în cauză s-au efectuat referate de evaluare pentru inculpaţi.
Analizând materialul probator administrat în cauză, în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, prima instanţă a reţinut că în seara zilei de 13 mai 2006, în jurul orelor 20,00, inculpatul B.V. s-a întâlnit pe o stradă din satul Curiţa, comuna Caşin, cu inculpatul V.l. şi i-a propus acestuia să-l bată pe B.V. Inculpatul B.V. era în relaţii de duşmănie cu B.V. deoarece acesta a trăit în concubinaj cu mama sa, B.L., cu care s-a certat. Cei doi inculpaţi au pătruns în curtea unui imobil ce aparţinea numitei L.V., de unde au luat doi pari. Inculpaţii B.V. şi V.l. l-au aşteptat pe B.V. la un pod din apropierea imobilului numitei L.V. Când victima a ajuns la pod, inculpatul B.V. l-a lovit, după care, împreună cu inculpatul V.l., au târât-o în curtea imobilului numitei L.V., unde au continuat să o lovească cu parii şi picioarele.
B.V. a reuşit să traverseze pârâul dar a fost urmărit de inculpatul B.V. şi, în momentul în care l-a ajuns, l-a lovit cu pietre şi cu picioarele. Cei doi inculpaţi l-au târât din nou pe B.V. şi l-a dus sub fanarul numitei L.V. Aici, inculpatul B.V. a sustras din buzunarul de la pantalonii lui B.V. suma de 200.000 lei ROL pe care au împărţit-o în mod egal cu inculpatul V.l.
În urma leziunilor produse B.V. a decedat. Din raportul de constatare medico-legală nr. 38/A4/2006 al C.M.L. Oneşti, a rezultat că moartea lui B.V. a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute, cu multiple fracturi costale hemitorace stâng, cu şoc traumatic şi hemoragie, consecutive unui politraumatism cu agresiune.
Din rapoartele de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A1/6595/20006 şi nr. A1/6594/2006 ale I.M.L. Mina Minovici Bucureşti, a rezultat că inculpaţi V.l. şi B.V. păstrează discernământul faptelor comise.
S-a reţinut că faptele sunt probate cu procesul verbal de cercetare la faţa locului şi planşele foto, procesele verbale întocmite de organele de urmărire penală, planşele fotografice, raportul de constatare medico-legală nr. 38/A4/2006 a C.M.L. Oneşti, rapoartele de expertiză psihiatrică nr. 6594, 6595/2006 ale L.M.L. Mina Minovici Bucureşti, raportul de expertiză dactiloscopică nr. 175711/2006 al I.P.J. Bacău, declaraţia părţii civile B.V.V., declaraţiile martorilor C.G., V.V., R.A., C.N., E.l., L.V., B.l., B.L., V.C.V., C.M., C.M.C., C.F., C.M. şi declaraţiile inculpaţilor B.V. şi V.l. Instanţa de fond a reţinut că mobilul crimei a fost răzbunarea pentru relaţia victimei cu mama inculpatului B.V., neprobându-se legătura subiectivă, de la mijloc la scop, dintre omor şi sustragerea banilor. Hotărârea a fost spontană, după ce victima a ajuns în stare de neputinţă de a se apăra, ca atare nu se poate reţine elementul circumstanţial agravat prevăzut de art. 176 lit. d) C. pen.
Prima instanţă a apreciat că cele susţinute în apărarea inculpatului V.l. sunt vădit nesincere, raportat la recunoaşterea făcută în cursul urmăririi penale şi la declaraţiile coinculpatului B.V., chiar dacă oscilante.
De asemenea, s-a apreciat că martorii C. şi vecina acestora sunt persoane apropiate familiei V., iar declaraţiile acestora nu se coroborează cu alte probe.
În ceea ce priveşte acţiunea civilă exercitată de partea civilă B.V., instanţa de fond a constatat că aceasta s-a constituit parte civilă cu suma de 1.600 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de înmormântare şi pomenile ulterioare, dar nu a făcut nici un fel de dovadă a acestor cheltuieli. De altfel, la un termen ulterior, mama sa a declarat că nu are pretenţii civile, fiind despăgubită. În ceea ce priveşte daunele morale, B.V. nu a precizat cuantumul lor, constituirea ca parte civilă nu este completă, instanţa respingând acţiunea civilă a acestuia ca nefondată.
În ce priveşte minorul-parte civilă B.N., instanţa s-a pronunţat din oficiu, apreciind că pierderea tatălui i-a produs un prejudiciu moral şi o suferinţă afectivă care justifică acordarea sumei de 5.000 lei.
De asemenea, s-a apreciat că lipsa veniturilor şi a îngrijirii pe care i-o acorda victima trebuie reparată de cei doi inculpaţi, în solidar.
Împotriva sentinţei, au declarat apel Ministerul Public şi cei doi inculpaţi.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău a apreciat că sentinţa pronunţată de prima instanţă, este nelegală şi netemeinică. Astfel, încadrarea juridică dată faptelor este greşită pentru că, în cazul inculpatului B.V. s-a reţinut greşit că fapta de omor a fost comisă în condiţiile circumstanţei agravante prevăzută de art. 175 lit. c) C. pen., iar în cazul ambilor inculpaţi pentru că nu s-a reţinut că omorul a fost comis şi în împrejurarea agravantă prevăzută de art. 176 lit. d) C. pen. şi nu s-a reţinut infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (21) lit. a) C. pen. În cazul inculpatului B.V. instanţa a reţinut că omorul a fost comis în împrejurarea prevăzută de art. 175 lit. c) C. pen., dar aceasta nu era aplicabilă, deoarece nu există nici un grad de rudenie între inculpat şi victima B.V. [(din actul de la fila 275 emis de Primăria Bogdăneşti rezultă cine sunt moştenitorii victimei, iar printre aceştia nu se află şi inculpatul, practic, instanţa a reţinut şi a motivat această împrejurare pe baza unor declaraţii conform cărora victima ar fi avut relaţii de concubinaj cu mama inculpatului, dar aceste legături nu se încadrează între cazurile definite în art. 149 C. pen., ca „rude apropiate" şi, ca atare, nu se justifică reţinerea circumstanţei agravante prevăzută de art. 175 lit. c) C. pen.)]. În ceea ce priveşte faptul că instanţa a schimbat încadrarea juridică a faptelor comise de inculpaţii B.V. şi V.l. prin înlăturarea prevederilor art. 176 lit. d) C. pen. şi reţinerea infracţiunii prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), d) şi g) C. pen., s-a apreciat că şi această dispoziţie este greşită deoarece, din probele administrate, rezultă că inculpaţii au aplicat lovituri cu intensitate, cu obiecte contondente şi cu picioarele, în zone vitale, victima ajungând în stare de inconştienţă, ulterior decedând, după care, înainte de a o abandona, au sustras suma de 200.000 lei ROL. în condiţiile în care şi din declaraţia inculpatului B.V. reiese că în momentul în care au luat hotărârea de a lovi victima, au hotărât să-i sustragă şi banii, se impunea a se reţine concursul de infracţiuni între omorul deosebit de grav prevăzut de art. 176 lit. d) C. pen. şi tâlhărie. Cât timp victima a ajuns în imposibilitatea de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa ca urmare a acţiunilor violente exercitate asupra sa de către inculpaţi, fapta de sustragere a banilor constituie tâlhărie şi nu furt calificat.
În motivele de apel ale procurorului s-a apreciat că nu se justifică reţinerea circumstanţelor atenuante şi coborârea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege pentru inculpatul V.l. Numai împrejurările că anterior inculpatul a avut o bună comportare, că a aplicat mai puţine lovituri decât celălalt coinculpat, că provine dintr-o familie organizată, nu justifică aplicarea art. 74 lit. a) C. pen.
Inculpatul B.V. personal, dar şi apărătorul desemnat din oficiu, a arătat că pedeapsa aplicată de prima instanţă este prea mare, ceea ce impune reducerea acesteia, deoarece victima i-a bătut mama, iar pe de altă parte este infractor primar, este tânăr, a colaborat cu organele judiciare la stabilirea adevărului.
Apărătorul ales al inculpatului V.l., dar şi inculpatul în ultimul cuvânt, au cerut achitarea pentru faptele ce i s-au reţinut în sarcină, deoarece la dosar nu sunt probe de vinovăţie. Este adevărat că, în faza de urmărire penală, a recunoscut săvârşirea faptelor, dar a făcut acest lucru deoarece s-au exercitat presiuni asupra sa de organele de anchetă, fiind bătut şi ameninţat. Ulterior, a revenit asupra declaraţiilor date la urmărirea penală deoarece nu a fost împreună cu inculpatul B.V. la data când se pretinde că s-au comis faptele. În realitate, susţine apărătorul, inculpatul V.l., în cursul lunii mai 2006, a lucrat împreună cu tatăl său, dar şi cu alte persoane, în satul Caşin, la o distanţă de circa 5 km. de locul faptei, lucru confirmat de toţi membrii familiei C. audiaţi ca martori în cauză.
În apel a fost reaudiat inculpatul V.l., inculpatul B.V. invocând dreptul la tăcere, au fost audiaţi martorii N.M.R. şi B.C.
Prin Decizia penală nr. 9 din 15 ianuarie 2008, Curtea de Apel Bacău, secţia penală, a admis apelurile procurorului şi inculpaţilor, a desfiinţat în totalitate sentinţa şi, rejudecând, a dispus următoarele:
În temeiul art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpaţii B.V. şi V.l. au fost trimişi în judecată, din infracţiunile de omor calificat şi deosebit de grav şi, respectiv, tâlhărie, prevăzute de art. 174 şi 175 lit. i) şi art. 176 lit. d) C. pen. şi art. 211 alin. (2) lit. a) C. pen., în infracţiunile de omor calificat şi furt calificat, prevăzute de art. 174 şi 175 lit. i) C. pen. şi art. 208 alin. (1), şi art. 209 alin. (1) lit. a), d), e) şi g) C. pen., după care:
1) conform art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 lit. c) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului V.I. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 174 şi 175 lit. i) C. pen. şi art. 208 alin. (1), şi art. 209 alin. (1) lit. a), d), e) şi g) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
A constatat că inculpatul V.l. a fost arestat de la data de 16 mai 2006.
2) a condamnat pe inculpatul B.V. pentru săvârşirea infracţiunilor:
- omor calificat, prevăzut de art. 174 şi 175 lit. i) C. pen., la pedeapsa principală de 15 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi art. 64 lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani;
- furt calificat prevăzut de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), d), e) şi g) C. pen., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare. în baza art. 33 – art. 35 C. pen., a contopit pedepsele stabilite şi a aplicat inculpatului B.V. pedeapsa de 15 ani închisoare şi 5 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.
A interzis inculpatului B.V. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi art. 64 lit. b) C. pen.
A menţinut starea de arest a inculpatului şi a dedus din pedeapsă perioada arestării preventive, începând cu data de 15 mai 2006, lăzi.
Potrivit art. 118 alin. (1) lit. b) şi e) C. pen., a dispus confiscarea celor doi pari folosiţi la săvârşirea infracţiunii, şi care se află la camera de corpuri delicte a Tribunalului Bacău, precum şi confiscarea de la inculpatul B.V. a sumei de 10 lei RON, bani proveniţi din săvârşirea infracţiunii de furt calificat.
A constatat că B.M., B.P., B.A., B.E. şi B.I. nu s-au constituit părţi civile.
În conformitate cu art. 14 şi 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., a respins, ca nefondată, acţiunea civilă exercitată de B.V.
În temeiul art. 14 şi 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., a obligat inculpatul B.V. să plătească părţii civile B.N., suma de 2.00C lei daune morale şi o contribuţie periodică lunară de 100 lei, începând cu data de 13 mai 2006 şi până la împlinirea vârstei de 18 ani.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Potrivit art. 62 C. proc. pen., în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală şi instanţa de judecată au obligaţia să lămurească cauza sub toate aspectele pe bază de probe. În conformitate cu art. 63 alin. (1) C. proc. pen., constituie probă orice element, care serveşte la constatarea existenţei sau inexistenţei infracţiunii, la identitatea persoanei care a săvârşit-o şi la cunoaşterea împrejurărilor necesare pentru justa soluţionare a cauzei.
În opinia instanţei de apel, probele administrate au confirmat că inculpatul B.V. este autorul faptelor de violenţă asupra victimei B.V. şi că, în acele împrejurări, inculpatul i-a sustras victimei din buzunar, suma de 200.000 lei ROL. Mobilul crimei l-a constituit un act de răzbunare, deoarece victima B.V. a trăit în concubinaj cu sora mamei inculpatului B.V., numita B.M., relaţiile în perioada concubinajului fiind tensionate.
În ce priveşte participarea inculpatului V.l. la faptele din 13 mai 2006, instanţa de apel a apreciat că probele de la dosar nu confirmă acest lucru, existând dubii care profită inculpatului. Se reţine că atât organul de urmărire penală, cât şi instanţa de judecată şi-au întemeiat acuzarea şi, respectiv, condamnarea doar pe două considerente şi anume: inculpatul V.l. şi-a recunoscut fapta în faza de urmărire penală, iar inculpatul B.V. a confirmat faptul că inculpatul V.l. a fost participant direct la actele de violentă asupra victimei B.V.
Într-adevăr, constată instanţa de apel, prin două declaraţii din 16 mai 2006 aflate la dosarul de urmărire penală, inculpatul V.l. a recunoscut că a participat alături de inculpatul B.V. la uciderea lui B.V., că inculpatul B.V. a sustras victimei 200.000 lei ROL, după care a primit şi el suma de 100.000 lei ROL. Ulterior, inculpatul V.l. a negat în mod constant că s-ar fi întâlnit în data de 13 mai 2006 cu inculpatul B.V. deoarece, ia acea dată, se afla în satul unde lucra împreună cu tatăl său, şi cu alte persoane, la construirea unei vile aparţinând familiei C., că a stat şi a dormit la acea familie în data de 13 mai 2006, la o distantă de circa 5 - 6 Km de locul evenimentului şi, prin urmare, nu avea cum şi de ce să-l omoare pe B.V.
Mai reţine curtea de apel că a doua probă pe care se întemeiază acuzarea, şi condamnarea inculpatului V.l. pentru săvârşirea celor două infracţiuni, este şi faptul că inculpatul B.V. a declarat, în mai multe rânduri, că faptele au fost comise de el, alături de inculpatul V.l.
Or, constată instanţa de apel, declaraţiile inculpatului B.V. sunt contradictorii. La dosarul de urmărire penală, se află declaraţia inculpatului B.V., care evidenţiază pe larg că în data de 13 mai 2006, a mers la sora sa B.l. să o ajute la treabă. În timp ce efectua lucrări agricole cu sora, dar şi cu cumnatul său M.L., a consumat băuturi alcoolice, iar în jurul orei 15,00, după ce a terminat lucrările, pe drum s-a găsit cu victima şi împreună au plecat la un bar din sat, unde gestionară era numita B.G. A consumat 2 litri de vin cu B.V., au plecat spre casă, pe drum s-au certat după care a lovit victima. În continuare, inculpatul B.V. precizează în această declaraţie că „B.V. a fost lovit şi de F.l., cu un par de salcâm", repetând până la finalul declaraţiei numele de F.l., deşi pe inculpatul din dosar îl cheamă V.l. Făcând, în continuare, o completare la declaraţie, a menţionat că faptele au fost săvârşite împreună cu inculpatul V.l. În procesul-verbal de confruntare, aflat la dosar de urmărire penală, în continuare inculpatul B.V. susţine că a săvârşit fapta împreună cu inculpatul V.l., iar inculpatul V.l. neagă acest lucru, susţinând că a lucrat în data de 13 mai 2006, la familia C. Într-o altă declaraţie dată de inculpatul V.l. la urmărirea penală, la data de 23 iulie 2007, arată că „eu am declarat în faţa procurorului şi avocatului că în ziua de 13 mai 2006, împreună cu B.V. l-am lovit pe B.V. şi i-am sustras o sumă de bani, fără să fiu ameninţat de procuror; am făcut această declaraţie deoarece pe drum spre Bacău, agentul A., cu care am venit într-un autoturism, mi-a cerut să fac acest lucru, deoarece urmează să fiu pus în libertate".
În declaraţia inculpatului B.V. la instanţă, acesta arată că a săvârşit faptele cu inculpatul V.l. şi, tot la instanţă, inculpatul V.l. neagă afirmaţiile inculpatului B.V., arătând ceea ce a evidenţiat şi anterior, că în data de 13 mai 2006 a lucrat la familia C., nu a plecat acasă, numai tatăl său cu bicicleta, că era la data respectivă (13 mai 2006) la familia C. şi era în duşmănie cu inculpatul B.V., întrucât în iarnă l-a alergat să-l omoare, deoarece o bătea pe sora sa.
Cert este că după lovirea victimei, aceasta a fost găsită de mai mulţi martori. Aşa cum declară martorii C.G., R.A., C.N. şi V.I., în data de 14 mai 2006, în jurul orei 8,30 - 9,00, deci a doua zi după eveniment, au plecat cu căruţa să amenajeze un drum din afara satului Curiţa, în satul Caşin. Când au ajuns la pârâul ce străbate terenul familiei L., pe malul drept, lângă fânăria numitei L.V., l-au văzut pe B.V., căzut pe partea stângă. S-au dus imediat la victimă, au luat-o în căruţă şi, când victima a fost întrebată ce a păţit, aceasta a spus că a fost bătută de „B.", pe numele adevărat B.V. şi de „un alt bărbat necunoscut". În opinia instanţei de apel, ceea ce surprinde referitor la martorii menţionaţi mai sus, este faptul că victima Ie-a declarat, în mod constant, că a fost bătută de inculpatul B.V., dar şi de o persoană necunoscută. Or, B.V. era din satul Curiţa şi este de neînţeles de ce nu l-a recunoscut şi pe inculpatul V.l., vorbind de o persoană necunoscută. Din declaraţiile fiului victimei, B.V.V., rezultă că „familia V. era cunoscută de tatăl meu, iar tatăl meu îl cunoştea pe V.l.".
Din probele menţionate, instanţa de apel a concluzionat că victima a fost bătută de inculpatul B.V. şi de o persoană necunoscută, deoarece victima îl cunoştea pe V.l. şi nu l-a indicat ca fiind participant la agresiune.
Cu privire la stabilirea acestei situaţii de fapt, instanţa de apel a reţinut şi cele menţionate în referatul întocmit de consilierul de probaţiune, care a avut discuţii cu inculpaţii, şi chiar a dispus audierea în instanţă a consilierului respectiv.
În vederea verificării variantei inculpatului V.l., că în data de 13 mai 2006 se afla în alt sat, respectiv în satul Caşin, şi nu în satul Curiţa, unde s-a produs evenimentul, au fost audiaţi membrii familiei C., respectiv C.F., C.M.C., C.M. şi C.V.
Deşi a constatat că declaraţiile acestor martori sunt, uneori, contradictorii, instanţa de apel a apreciat că acestea confirmă, în cea mai mare parte, că inculpatul V.l. s-a aflat în satul Caşin, la familia C., unde lucra de mai mult timp cu tatăl său la o vilă, împreună cu alte persoane, şi că, în tot cursul zilei, dar şi al nopţii, a rămas la această familie.
În cursul judecării apelului, la cererea inculpatului V.l., a fost audiat un nou martor în apărare, respectiv B.C. Aceasta declară că la data de 13 mai 2006, inculpatul V.l. şi tatăl acestuia au lucrat la vila familiei C., la care şi martora a dat ajutor. Precizează, de asemenea, că s-a lucrat la vilă până în jurul orei 20,30, că inculpatul V.l. şi-a făcut baie şi a rămas la familia C., a jucat fotbal cu fiul familiei C. până seara târziu, şi că a doua zi, pe 14 mai 2006, l-a văzut pe inculpat la aceeaşi familie.
În cursul urmăririi penale, s-a efectuat şi o expertiză dactiloscopică asupra celor doi pari din salcâm, folosiţi în timpul agresiunii, dar nu au fost descoperite urme papilare apte pentru identificarea persoanei care le-ar fi creat.
Instanţa de apel a mai reţinut că critica procurorului, în sensul că în mod greşit pentru inculpatul B.V. s-a reţinut agravanta prevăzută de art. 175 lit. c) C. pen., este întemeiată. Prin probele de la dosar nu s-a făcut nici o dovadă că între victimă şi inculpatul B.V. exista vreo relaţie de rudenie apropiată, în sensul art. 149 C. pen.
De asemenea, s-a apreciat că nu s-a făcut dovada că s-au aplicat violenţe victimei în scopul arătat de art. 176 lit. d) C. pen. Suma de 200.000 lei ROL a fost sustrasă de inculpatul B.V., ca un act spontan, iar scopul iniţial al violenţelor aplicate nu a fost furtul, ci un act de răzbunare asupra victimei pentru comportarea necorespunzătoare a acesteia anterior datei de 13 mai 2006. Declaraţia inculpatului la instanţa de fond, în sensul că a acţionat cu violenţă pentru a-i sustrage victimei suma de 200.000 lei ROL, a fost privită de instanţa de apel cu reţinere, având în vedere că nu se coroborează cu celelalte probe de la dosar. Neexistând legătura de la mijloc la scop, aşa cum s-a arătat, nu se poate reţine nici infracţiunea de omor deosebit de grav, nici infracţiunea de tâlhărie, aşa cum a solicitat procurorul în motivele de apel.
Infracţiunea de furt calificat, cu agravanta arătată în art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost reţinută deoarece, în opinia instanţei de apel, este cert că faptele au fost comise de două persoane, chiar dacă una este necunoscută, situaţie confirmată de declaraţiile martorilor din lucrări C.G., V.V., R.A., C.N. şi E.l., care au stat de vorbă cu victima şi care Ie-a relatat că a fost lovită de inculpatul B.V. şi de o persoană necunoscută, deci faptele au fost comise de două persoane.
Împotriva deciziei a declarat prezentul recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
În motivele de recurs, fiind invocate cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 şi 18 C. proc. pen., hotărârile sunt criticate cu privire la încadrarea juridică a faptelor (apreciind că sunt incidente dispoziţiile art. 211 C. pen. şi art. 174 – art. 175 lit. i) - art. 176 lit. d) C. pen.) şi, respectiv, cu privire la achitarea inculpatului V.l.
În motivele de recurs ale Ministerului Public se arată următoarele:
Potrivit art. 211 C. pen., constituie infracţiunea de tâlhărie furtul săvârşit prin întrebuinţare de violenţe sau ameninţări ori prin punerea victimei în stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra.
În cauză, inculpaţii au aplicat lovituri victimei până ce aceasta a ajuns în stare de inconştienţă şi, înainte de a o abandona, au sustras de la victimă suma de 200.000 lei ROL, pe care au împărţit-o.
Declaraţiile date de inculpaţi în cursul procesului penal sunt contradictorii. În declaraţia de la dosar instanţă, inculpatul B.V. a arătat că hotărârea de a lovi victima şi a-i lua banii a fost anterioară săvârşirii faptei.
În mod constant însă, inculpatul a declarat că în seara faptei a consumat băuturi alcoolice la un bar, împreună cu victima. În această împrejurare, în mod cert inculpatul a observat că victima avea bani asupra ei.
Chiar şi în situaţia în care hotărârea infracţională a fost luată în timpul lovirii victimei sau după ce aceasta a fost adusă în stare de inconştienţă, sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie atât sub aspectul laturii obiective cât şi a laturii subiective, în concurs cu infracţiunea de omor deosebit de grav prevăzut de art. 174 – art. 175 lit. i) - art. 176 lit. d) C. pen.
De asemenea, se arată că în primele declaraţii date în cursul urmăririi penale, în prezenţa apărătorului, inculpatul V.l. a recunoscut că a participat la săvârşirea faptelor şi a detaliat modul în care au fost săvârşite, locul faptelor şi că a primit suma de 100.000 lei ROL de la inculpatul B.V. Aceeaşi atitudine de recunoaştere a faptelor a avut-o inculpatul V.l. şi în faţa instanţei cu ocazia judecării propunerii de arestare preventivă. Şi cu această ocazie, inculpatul a detaliat împrejurările concrete în care au fost săvârşite infracţiunile.
Declaraţiile sale se coroborează cu datele din procesul-verbal de cercetare a locului faptei şi declaraţiile coinculpatului B.V.
Victima B.V. a relatat martorilor, înainte de deces, că a fost bătut de B.V. şi o persoană necunoscută. Instanţa de apel a considerat că este de neînţeles de ce victima, care era din acelaşi sat cu inculpaţii, nu l-a recunoscut şi pe inculpatul V.l. În declaraţia de la dosar instanţă, inculpatul V.l. a precizat, însă, că victima nu îl cunoştea.
Declaraţiile martorilor audiaţi în apărare pentru inculpatul V.l., membrii familiei C., potrivit cărora în seara faptei inculpatul s-a aflat în permanent" la locuinţa lor, au fost înlăturate motivat de instanţa de fond, acestea fiind contradictorii.
Martora B.C., audiată în apel, a relatat, de asemenea, împrejurări în contradicţie cu declaraţiile martorilor audiaţi în apărare. Astfel, martora a declarat că în ziua faptei a lucrat împreună cu inculpatul V.l. şi tatăl acestuia la casa familiei C., împrejurare pe care nu a relatat-o nici una din persoanele audiate în cauză. Martora a mai declarat că, în jurul orelor 22,00, l-a văzut pe inculpat jucând mingea cu C.M., împrejurare de asemenea în contradicţie cu declaraţiile membrilor familiei C. Aceste contradicţii impuneau înlăturarea declaraţiei martorei B.C., ca nesinceră.
Recursul Ministerului Public este fondat pentru motivele ce se vor arăta.
În faţa instanţei de recurs, inculpatul B.V. şi-a exercitat dreptul la tăcere, iar inculpatul V.l., fiind de acord, a fost ascultat, declaraţia sa fiind consemnată şi ataşată la dosar, după care apărătorii au menţionat că nu mai au alte cereri ori probe.
Potrivit art. 70 alin. (2) C. proc. pen., învinuitului sau inculpatului i se recunoaşte „dreptul la tăcere", acesta nefiind obligat să dea declaraţii.
În cazul în care învinuitul sau inculpatul este de acord să dea declaraţii, ceea ce declară poate fi folosit şi împotriva sa.
De asemenea, potrivit art. 70 alin. (3) C. proc. pen., dacă învinuitul sau inculpatul este de acord să dea declaraţii, înainte de a fi ascultat de organele judiciare, i se cere să dea o declaraţie, scrisă personal, cu privire la învinuirea ce i se aduce.
În cursul urmăririi penale inculpatul V.l. a fost de acord să dea declaraţii, la fila X fiind declaraţia scrisă personal de acesta, iar la fila X fiind declaraţia luată de procuror. Ambele declaraţii au fost date în faţa procurorului, în prezenţa apărătorului, fiind semnate de apărător şi de către V.l. În ambele declaraţii, inculpatul recunoaşte faptele şi menţionează în detaliu modul de săvârşire a acestora.
De asemenea, cu ocazia soluţionării propunerii de arestare, în faţa judecătorului, ambii inculpaţi au fost de acord să dea declaraţii (încheierea din 16 mai 2006 a Tribunalului Bacău).
Astfel, inculpatul V.l., în declaraţia dată judecătorului, în prezenţa apărătorului, a recunoscut săvârşirea infracţiunilor pentru care s-a propus arestarea preventivă şi a menţionat, de asemenea în detaliu, modul de săvârşire a faptelor împreună cu inculpatul B.V.
Inculpatul B.V., în aceeaşi şedinţă, în prezenţa apărătorului, a declarat judecătorului că recunoaşte fapta pentru care s-a propus arestarea preventivă şi că „evenimentele care au dus la decesul victimei B.V. s-au derulat în modalitatea povestită de inculpatul V.l."
Cu ocazia acordării ultimului cuvânt, ambii inculpaţi au declarat că regretă faptele comise (pag. 2 a încheierii din 16 mai 2006 în dosarul nr. 2896/2006 al Tribunalului Bacău).
Declaraţiile inculpatului V.l. se coroborează cu declaraţiile coinculpatului B.V. iar declaraţiile inculpaţilor se coroborează cu cele constatate cu ocazia cercetării la fata locului, în care se menţionează şi ridicarea celor 2 bucăţi de lemn, esenţă salcâm, precum şi cu cele consemnate în raportul de constatare medico-legală. Cei dori pari de esenţă salcâm, ridicaţi de organele de anchetă de la locul faptei, nu au prezentat urme papilare apte pentru identificarea persoanei care le-ar fi creat. Din declaraţiile martorilor R.A., V.V., C.G. şi E.l. rezultă că victima, care a supravieţuit scurt timp după agresiunea fizică asupra sa, înainte de a muri, Ie-a spus că a fost bătut de inculpatul B.V. (indicat prin poreclă) şi de încă o persoană, fără a putea preciza identitatea acesteia.
Din declaraţiile inculpaţilor rezultă că, în seara zilei de 13 mai 2006, aceştia s-au întâlnit în sat şi, la propunerea inculpatului B.V., inculpatul V.l. a fost de acord ca împreună să-l bată pe numitul B.V., motivul invocat de B.V. fiind legat de împrejurarea că acesta a trăit în concubinaj cu mama sa. Ambii inculpaţi au aşteptat victima la un podeţ din apropierea unei construcţii aparţinând numitei L.V. Inculpatul B.V. a rupt un par de esenţă salcâm, din care a făcut 2 bâte, dându-i una şi inculpatului V.l. Când victima şi-a făcut apariţia, inculpatul B.V. a lovit-o primul. Victima s-a refugiat în curtea din apropiere, după care amândoi inculpaţii au lovit victima cu bâtele, cu pumnii şi cu picioarele. Deşi lovită, victima a reuşit să se îndepărteze, să traverseze pârâul din apropiere, însă a fost urmărită de inculpatul B.V. şi lovită cu nişte pietre luate din apropierea magaziei. După căderea victimei, şi târârea acesteia până la fânăria proprietăţii numitei L.V., inculpatul B.V. a luat din buzunarul pantalonilor acesteia suma de 200.000 lei (ROL) pe care i-a împărţit egal cu inculpatul V.l., acestuia din urmă fiindu-i dată suma pentru a nu spune nimic despre ce s-a întâmplat. Ulterior, conform declaraţiilor inculpatului V.l. s-au despărţit, el plecând acasă, iar inculpatul B.V. la stâna unde era cioban. Inculpatul B.V. a declarat la urmărirea penală că inculpatul V.l., deşi a avut şi el un par, nu a lovit victima, însă amândoi au lovit victima cu pumnii şi picioarele. Din înscrisul oficial de la dosar instanţă apel, rezultă că distanţa de la locuinţa familiei C. până în satul Curita este de aproximativ 5 Km.
Ulterior, inculpatul V.l., în declaraţia dată la 21 iunie 2006, în faţa procurorului, şi în prezenţa avocatului, a revenit asupra declaraţiilor date anterior în faţa procurorului, negând orice implicare în faptele care fac obiectul prezentului dosar. Deşi recunoaşte că nu a fost forţat să declare anterior lucruri neadevărate, inculpatul a susţinut că a făcut aceste declaraţii deoarece aşa i s-ar fi sugerat de un agent de poliţie pe timpul aducerii la parchet.
Cu ocazia confruntării, în faţa procurorului şi în prezenţa apărătorilor inculpaţilor, inculpatul B.V. a menţionat că în seara zilei de 13 mai 2006, împreună cu inculpatul V.l. au lovit victima, după care el i-a luat banii victimei din buzunar (200.000 lei ROL) pe care i-a împărţit în mod egal. Inculpatul V.l. a negat participarea la săvârşirea faptei, menţionând că nu a fost forţat de procuror să dea declaraţiile în care a recunoscut faptele şi că a făcut respectivele declaraţii pentru că aşa a considerat. Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, în prezenţa apărătorilor, inculpatul V.l. a menţionat că nu recunoaşte faptele deoarece în ziua de 13 mai 2006 nu s-a întâlnit cu inculpatul B.V. iar inculpatul B.V. a recunoscut săvârşirea faptelor împreună cu inculpatul V.l. În faţa instanţei de fond, inculpatul V.l. a negat implicarea în faptele care fac obiectul dosarului, menţionând că „Nu mai reţin ce s-a întâmplat pe 13 mai. Eu dormeam la familia C. Lucram de dimineaţă până la ora 8,00, iar la opt mă spălam şi mă culcam", susţinând că se afla în stare de duşmănie cu inculpatul B.V. pe motiv că „o bătea pe sora mea", deşi în declaraţia scrisă personal a menţionat că „sunt prieten cu B.V.", fapt confirmat şi de martora B.L. În aceeaşi declaraţie, deşi recunoaşte că la procuror nu a fost lovit şi nici ameninţat, inculpatul susţine că „nu pot să explic de ce am dat declaraţia de la fila X. Din declaraţia acestuia mai rezultă că „B.V. nu mă ştia din vedere, eu îl ştiam din vedere". Această menţiune, chiar din declaraţia inculpatului, coroborată cu împrejurarea săvârşirii faptelor după lăsarea serii, primul care a lovit fiind inculpatul B.V., explică de ce victima nu a putut să facă referire la identitatea celui de-al doilea agresor.
Potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică, V.l. nu prezintă tulburări psihice de natură să-i afecteze capacitatea psihică de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale, şi are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat.
Cu privire la revenirea asupra declaraţiilor iniţiale, inculpatul V.l. a invocat, pe de o parte, că nu s-a întâlnit în aceea zi cu inculpatul B.V., deci nu a participat la săvârşirea faptei împreună cu acesta, iar pe de altă parte că s-ar fi exercitat presiuni asupra sa.
Inculpatul V.l. a recunoscut însă că, atunci când a dat declaraţiile în faţa procurorului, nu a fost ameninţat ori lovit. Se mai reţine că inculpatul a făcut declaraţii de recunoaştere a faptelor, în detaliu, şi în faţa judecătorului, cu ocazia soluţionării propunerii de arestare.
Fiind de acord, inculpatul V.l. a fost audiat de instanţa de recurs, arătând că nu mai are alte probe în apărarea sa, a susţinut că nu a fost împreună cu inculpatul B.V. şi că nu menţine declaraţiile anterioare, inclusiv cele din declaraţia scrisă personal în care a făcut referiri la coinculpatul B.V. În condiţiile negării participării la săvârşirea faptelor, inculpatul V.l. nu a oferit explicaţii privind detaliile săvârşirii faptei expuse în conţinutul celor 3 declaraţii (declaraţia scrisă personal, în faţa procurorului, prima declaraţie dată în faţa procurorului şi declaraţia dată în faţa judecătorului), detalii care se coroborează cu cele din declaraţiile coinculpatului B.V., precum şi cu cele constatate cu ocazia cercetării la faţa locului, constatate în actele medico-legale cu privire la mecanismul de producere a leziunilor care au condus la decesul victimei şi cu descrierea leziunilor victimei din declaraţiile martorilor R.A., V.V. şi E.l.
În declaraţia dată în faţa instanţei de fond, inculpatul B.V., fără a nega în esenţă declaraţiile anterioare, a menţionat că ar fi consumat toţi 3 băuturi alcoolice într-un bar (inculpaţii şi victima), fapt infirmat de martorii S.D. şi T.G., inculpatul V.l. făcându-i propunerea să-l bată pentru a-i lua victimei banii, şi chiar acesta a luat cei 200.000 lei de la victimă şi i-a împărţit cu el. Inculpatul a justificat revenirea asupra declaraţiilor anterioare prin presiunea organelor judiciare în cursul urmăririi penale, arătând că ar fi fost ameninţat cu bătaia, însă a recunoscut că nu a fost bătut nici de organele de poliţie şi nici de procuror. Şi în cursul urmăririi penale inculpatul B.V. a dat declaraţii, în prezenţa apărătorului, în care, fără a nega implicarea sa şi a coinculpatului V.l. în săvârşirea faptelor, a prezentat diferit unele aspecte, mobilul faptelor fiind însă cel legat de concubinajul victimei cu mama sa, în declaraţia de la fila X fiind relatată, în esenţă, o situaţie de fapt ca şi cea descrisă de inculpatul V.l. în primele declaraţii, inclusiv un amănunt comun declaraţiilor referitor la pătrunderea, după săvârşirea faptei, în clădire, de unde au luat un bidon cu ţuică.
Potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică, inculpatul B.V. prezintă intelect de limită prin neinstruire şi are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat.
Reaudiat de către instanţa de fond la termenul din 4 septembrie 2007, inculpatul B.V. a menţionat că „nu mai am nimic de declarat în afara celor relatate în cursul urmăririi penale şi în faţa instanţei. La săvârşirea omorului am participat împreună cu inculpatul V.l.". Cu privire la inculpatul B.V. se mai reţine că acesta nu a dat declaraţii în faţa instanţei de apel şi în faţa instanţei de recurs (încheierea din 20 martie 2008), înţelegând să invoce „dreptul la tăcere". De asemenea, inculpatul B.V., cu ocazia dezbaterilor în apel, precum şi cu ocazia dezbaterilor în recurs (încheierea din 20 martie 2008), nu a făcut alte declaraţii cu privire la faptele care fac obiectul judecăţii.
În motivele de recurs se fac menţiuni şi cu privire la contradicţiile existente între declaraţiile martorilor din familia C.
Contradicţiile între declaraţiile martorilor din familia C., la care inculpatul şi tatăl său au lucrat în perioada respectivă (C.M., C.V., C.M., şi C.F.), constatate de ambele instanţe, se referă atât la reperele orare, cât şi la prezenţa inculpatului V.l. între anumite ore, unele aspecte diferind chiar pentru fiecare martor în raport de momentul declaraţiei (în cursul urmăririi penale sau în cursul judecăţii).
Audiată la data de 8 ianuarie 2008 de instanţa de apel, la propunerea inculpatului, martora B.C., a susţinut că, în ziua de 13 mai 2006, acesta ar fi jucat fotbal cu C.M., până în jurul orelor 22,30, după care ar fi rămas în locuinţa familiei C., declaraţia necoroborându-se cu cele ale martorilor din familia C.
Înalta Curte, în acord cu cele două instanţe, retine că mobilul săvârşirii faptelor de către inculpaţi nu a fost dorinţa obţinerii unor sume de bani, ci dorinţa răzbunării inculpatului B.V. legată de concubinajul victimei cu mama sa, inculpatul V.l. fiind de acord cu propunerea ca, împreună, să-l bată în scop de răzbunare, luarea sumei de 200.000 lei (ROL) din buzunarul victimei, ulterior exercitării actelor de violentă, fiind rezultatul unei intenţii spontane.
Sub acest aspect, critica din motivele de recurs nu este întemeiată, faptele inculpaţilor realizând elementele constitutive ale infracţiunilor de omor calificat [(art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen.)] şi furt calificat [(art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), d) şi g) C. pen.)].
Fată de cele reţinute, Înalta Curte va admite recursul Ministerului Public, va casa în totalitate Decizia recurată şi, în parte, sentinţa primei instanţe rejudecând, va condamna inculpaţii la pedepse cu închisoarea pentru cele două infracţiuni reţinute în sarcina acestora [(omor calificat prevăzut de art. 174 - art. 175 lit. i) din C. pen. şi furt calificat prevăzut de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), d) şi g) C. pen.)].
La stabilirea pedepselor re vor avea în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Sub acest aspect, pentru inculpatul V.l. se vor reţine circumstanţe atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen., chiar în condiţiile unor declaraţii oscilante în faţa organelor judiciare, acesta recunoscând în primele declaraţii săvârşirea faptei, având o contribuţie mai redusă în cauzarea morţii victimei şi atras în săvârşirea faptei de către inculpatul B.V. pe fondul justificării de către acesta a unor aspecte de natură personală şi familială.
În consecinţă, pentru inculpatul V.l., având în vedere reţinerea circumstanţelor atenuante, în conformitate cu art. 76 alin. (2) şi (3) C. pen., pedepsele stabilite vor fi reduse sub minimul special, fără aplicarea pedepselor complementare.
Cu privire la inculpatul B.V., probele administrate nu justifică reţinerea unor circumstanţe atenuante, acesta fiind iniţiatorul activităţii infracţionale, cu o contribuţie sporită la punerea în executare a rezoluţiei infracţionale şi moartea victimei. Se retine însă că şi inculpatul B.V. a recunoscut iniţial săvârşirea faptelor, chiar dacă ulterior a avut o atitudine oscilantă în faţa organelor judiciare, ceea ce, coroborat şi cu lipsa antecedentelor penale, justifică aplicarea unor pedepse egale cu minimul special al textelor incriminatoare ale faptelor.
Pentru ambii inculpaţi, după contopirea pedepselor stabilite şi aplicarea pedepsei celei mai grele, se va dispune aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.
Potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedepsele aplicate inculpaţilor se va deduce durata arestării preventive.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei primei instanţe.
Potrivit art. 191 C. proc. pen., inculpatul V.l. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului Ministerului Public vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, împotriva deciziei penale nr. 9 din 15 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, privind pe inculpaţii B.V. şi V.l.
Casează Decizia penală recurată şi, în parte, sentinţa penală nr. 484/ D din 5 octombrie 2007 a Tribunalului Bacău, sub aspectul soluţionării laturii penale şi rejudecând, dispune:
I. Condamnă pe inculpatul B.V., la următoarele pedepse:
- 15 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 şi 175 lit. i) C. pen. şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi art. 64 lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară;
- 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), d) şi g) C. pen.;
În baza art. 33 - art. 35 C. pen., contopeşte pedepsele stabilite, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară.
II. Condamnă pe inculpatul V.l., la următoarele pedepse:
- 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 şi 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen.; 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), d) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen.; în baza art. 33 şi 34 C. pen., contopeşte pedepsele stabilite, urmând ca inculpatul ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare. Pentru ambii inculpaţi face aplicarea dispoziţiilor art. 71 C. pen. şi interzice drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor durata reţinerii şi arestării preventive, după cum urmează:
- pentru inculpatul B.V. de la 15 mai 2006 la zi;
- pentru inculpatul V.l. de la 15 mai 2006 la 15 ianuarie 2008.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale nr. 484/ D din 5 octombrie 2007 a Tribunalului Bacău.
Obligă inculpatul V.l. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea recursului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău rămân în sarcina statului, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul B.V., se va suporta din bugetul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1029/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1127/2008. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
