ICCJ. Decizia nr. 1133/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1133/2008
Dosar nr. 4093/105/2007
Şedinţa publică din 27 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 559 de la 23 octombrie 2007 a Tribunalului Prahova, în baza art. 20 raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul O.V., la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) şi d) C. pen.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
A fost menţinută măsura obligării inculpatului de a nu părăsi ţara, dispusă prin încheierea de şedinţă din data de 6 iulie 2007, până la rămânerea definitivă a sentinţei, a fost obligat inculpatul la despăgubiri civile către părţile civile, după cum urmează: 868,35 lei către partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti, 4.000 lei daune morale către partea civilă D.l.T., reprezentând contravaloarea suferinţei fizice şi psihice provocate de fapta inculpatului.
Au fost respinse, ca neîntemeiate, restul pretenţiilor părţii civile D.l.T., de acordare a altor despăgubiri civile, fiind obligat inculpatul la 280 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în baza probelor administrate în cauză, următoarea situaţie:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova nr. 459/P/2007a fost trimis în judecată inculpatul O.V., pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. a) C. proc. pen.
S-a reţinut în rechizitoriu că, inculpatul, în data de 10 iunie 2007, cu un cuţit l-a înjunghiat pe partea vătămată D.l.T., căruia i-a provocat o plagă în regiunea abdominală, care i-a pus viaţa în primejdie.
În faza de urmărire penală s-au administrat următoarele probe: procesul-verbal de cercetare la faţa locului, expertiză medico-legală privind leziunea părţii vătămate au fost luate declaraţii părţii vătămate D.l.T., inculpatului O.V., au fost audiaţi martorii N.E., P.A., I.G., T.C., B.N. şi O.M.R.
În faza de cercetare judecătorească s-au depus la dosar acte, au fost luate declaraţii părţii vătămate D.l.T., inculpatului O.V., au fost reaudiaţi martorii din acte P.A., N.E., T.C., B.N., I.G., O.M.R., s-a luat un supliment de declaraţie inculpatului O.V., partea vătămată şi-a majorat pretenţiile privind constituirea de parte civilă, s-a depus adresa de constituire de parte civilă de către Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti şi, de asemenea, la data de 6 iulie 2007 s-a dispus de către Tribunalul Prahova luarea măsurii obligatorii de a nu părăsi ţara, de la data de 10 iulie 2007, până la soluţionarea cauzei în fond.
Examinând actele şi lucrările dosarului, tribunalul a reţinut, în fapt, că în ziua de 10 iunie 2007, în jurul orei 10,00, inculpatul era acasă cu fiul său O.M.R., care dormea. Partea vătămată a venit la acesta pentru a-i cere un CD şi a ciocănit la o fereastră. Inculpatul l-a văzut şi pentru motivele sus-arătate, nu i-a răspuns. De la fereastră, partea vătămată s-a dus la uşă şi a ciocănit insistent. Inculpatul, iritat de perseverenţa părţii vătămate, s-a dus la uşă şi i-a spus că fiul său nu este acasă. Partea vătămată l-a făcut mincinos, expresie care l-a supărat pe inculpat, dată fiind diferenţa mare de vârstă dintre ei şi i-a cerut să plece de la uşa lui, împingându-l. Partea vătămată a fost insistentă şi a ripostat la fel, aceştia îmbrâncindu-se reciproc, împrejurare în care partea vătămată l-a şi lovit cu pumnul în cap pe inculpat.
Această atitudine necuviincioasă l-a iritat şi mai mult pe inculpat, care s-a dus în bucătărie, de unde a luat un cuţit şi, revenind la uşă, l-a înţepat în abdomen pe partea vătămată, apoi a intrat în apartament şi a încuiat uşa.
Partea vătămată a ieşit din bloc, a întâlnit femeia de serviciu P.A., care discuta cu N.E. Acesta şi-a ridicat bluza şi Ie-a arătat plaga abdominală, afirmând că „a fost tăiat de O." şi cerându-le ajutor, a fost îndrumat la Postul de poliţie, care era la o distanţă de cea. 100 de metri. Partea vătămată a plecat în această direcţie, pe drum întâlnindu-i pe I.G. şi T.C., cărora Ie-a spus acelaşi lucru.
Sosind la poliţie şi sesizând fapta, a fost solicitată o salvare care a venit şi a ridicat pe partea vătămată, pe care a transportat-o la Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti, unde a rămas internată cu diagnosticul „plagă prin înjunghiere în fosa iliacă stângă, cu evisceraţie şi şoc hemoragie", fiind supus unei intervenţii chirurgicale de urgenţă.
Expertiza medico-legală efectuată în cauză a stabilit că D.l.T. a suferit o „plagă prin înjunghiere în regiunea paraombilicală stângă cu secţiunea arterei jejunale, hemoragie masivă şi plagă transfixiantă jejunală." Aceste leziuni traumatice au putut fi produse prin lovire cu corp tăietor înţepător, posibil cuţit, pot data din 10 iunie 2007, necesită 25 - 30 de zile îngrijiri medicale şi au pus în primejdie viaţa persoanei vătămate.
Cu toate că iniţial, în faza de urmărire penală, inculpatul nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii, ulterior, acesta a revenit asupra declaraţiei şi a recunoscut săvârşirea faptei.
De asemenea, în faza de cercetare judecătorească, acesta şi-a menţinut declaraţia, iar afirmaţia că nu consideră că a pus în primejdie viaţa părţii vătămate, nu a fost reţinută de către instanţă, fiind infirmată de actele şi lucrările dosarului, de concluziile raportului de expertiză medico-legală care a precizat în mod indubitabil că viaţa părţii vătămate D.l.T. a fost pusă în primejdie ca urmare a acţiunii de înjunghiere, a inculpatului.
În raport cu aceste considerente, instanţa de fond, în baza art. 20 raportat la art. 174 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul O.V., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor, fapta din 10 iunie 2007, la pedeapsa închisorii.
Întrucât din circumstanţele producerii incidentului a rezultat provocarea inculpatului, ca urmare a acţiunilor părţii vătămate la adresa sa, s-a reţinut la încadrarea juridică a faptei circumstanţa atenuantă a stării de provocare în care s-a aflat inculpatul în momentul comiterii faptei şi s-a aplicat o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege pentru acest gen de infracţiuni, conform art. 73 lit. b) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen.
Referitor la latura civilă a cauzei s-a apreciat că sumele acordate sunt de natură a acoperi prejudiciul material cauzat părţii civile Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti şi prejudiciul moral cauzat părţii civile D.l.T.
De asemenea, s-a mai apreciat că inculpatul nu a făcut dovada altor cheltuieli solicitate în vederea vindecării, iar pe de altă parte, cuantumul în care au fost acordate daunele morale de către instanţă este justificat, în condiţiile în care partea vătămată l-a provocat pe inculpat înainte de săvârşirea infracţiunii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul O.V., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. Acesta a învederat că instanţa nu a ţinut cont de circumstanţele sale reale şi personale, dar nici de circumstanţele reale ale săvârşirii faptei, aceasta nefăcând o aplicare deplină a prevederilor art. 76 C. pen.
În fapt, fapta a fost săvârşită în circumstanţele prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., în sensul că aceasta a fost săvârşită prin prisma atitudinii şi actelor materiale săvârşite de către partea vătămată (injurii şi acte materiale de lovire), fapte ce au generat din partea inculpatului actul material ce a făcut obiectul trimiterii acestuia în judecată pentru art. 174 C. pen.
Astfel, aşa cum s-a făcut dovada, atât în faţa organelor de urmărire penală, cât şi în faţa instanţei de fond, inculpatul este o persoană care este cunoscută în societate ca un om deosebit, liniştit, ce nu a mai creat niciun fel de probleme comunităţii în care trăieşte.
Instanţa de fond nu a ţinut cont de starea precară de sănătate a inculpatului, fapt dovedit cu mai multe seturi de acte medicale, iar inculpatul a apreciat că privarea sa de libertate pe o perioadă, atât de îndelungată nu poate decât să-i agraveze starea de sănătate.
Inculpatul a înţeles, a recunoscut şi a regretat fapta săvârşită, astfel că a apreciat că instanţa de control judiciar poate arăta clemenţă faţă de acesta, prin redozarea pedepsei aplicate.
Aşa cum s-a învederat şi în faţa Tribunalului Prahova, s-a solicitat aplicarea prevederilor art. 861 C. pen., respectiv suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, deoarece, ţinând cont de circumstanţele reale şi personale ale inculpatului, atitudinea sa în timpul cercetării penale, cât şi în timpul judecăţii, astfel încât doar pronunţarea unei condamnări constituie pentru inculpat un avertisment cu o conotaţie deosebită asupra acestuia, conştientizând faptul că pe viitor acesta să nu mai săvârşească vreo faptă prevăzută de legea penală.
De asemenea, inculpatul a înţeles să suporte daunele solicitate de partea vătămată, chiar dacă acesta din urmă a prezentat şi a urmărit doar latura pecuniară a cauzei.
Drept urmare a solicitat admiterea apelului, casarea sentinţei penale nr. 559 de la 23 octombrie 2007 a Tribunalului Prahova şi darea unei noi hotărâri, în conformitate cu cele învederate.
Prin Decizia penală nr. 3 de la 9 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 4093/105/2007, a fost admis apelul declarat de inculpatul O.V., împotriva sentinţei penale nr. 559 din 23 octombrie 2007 pronunţată de Tribunalul Prahova.
A fost desfiinţată în parte, în latură penală, sentinţa apelantă şi în consecinţă:
A fost redusă pedeapsa principală de 4 ani închisoare aplicată inculpatului O.V. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen., la 3 ani închisoare.
În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei, respectiv sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 6 ani calculat în conformitate cu dispoziţiile art. 862 alin. (1) C. pen., format din cuantumul pedepsei aplicate la care s-a adăugat un interval de 3 ani.
În baza art. 863 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la datele fixate, la S.P. de pe lângă Tribunalul Prahova;
- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existentă.
În baza art. 86 alin. (3) C. pen., s-a impus inculpatului O.V. obligaţia de a nu intra în legătură cu persoana vătămată D.I.T.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni, cu rea-credinţă, a măsurilor de supraveghere ori a obligaţiei stabilite de instanţă.
A fost atrasă atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 861 alin. (4) C. pen., raportat la art. 81 alin. (5) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza I şi lit. b) C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., raportat la art. 174 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza I şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
Au fost menţinute în rest dispoziţiile sentinţei atacate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a constatat că apelul este fondat şi sub alte aspecte decât cele solicitate de inculpat.
Astfel, instanţa de apel a reţinut că situaţia de fapt, împrejurările şi modalitatea de săvârşire a infracţiunii au fost corect stabilite de prima instanţă de judecată, după cum s-a arătat anterior, beneficiind de deplin suport probator în actele şi lucrările dosarului, culminând cu declaraţia de recunoaştere a faptei de către inculpat.
În ceea ce priveşte însă pedeapsa aplicată acestuia, curtea de apel a constatat că prima instanţă a făcut o individualizare excesiv de drastică, atât a cuantumului pedepsei, cât şi a modalităţii sale de executare.
În acest sens, s-a reţinut că inculpatul O.V. este o persoană pensionată pentru pierderea capacităţii de muncă, fost miner de profesie, în prezent suferind de mai multe afecţiuni, după cum a rezultat din actele medicale depuse la dosarul cauzei, precum sindrom bronşic post T.B.C., B.P.O.C. cu acutizări repetate şi mai ales tulburare mixtă depresiv anxioasă cu atacuri de panică.
Deşi conform raportului de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit în cauză la momentul comiterii faptei, inculpatul O.V. a avut discernământul păstrat, este evident că afecţiunile psihice pe care le are acesta, afecţiuni care îl fac pe respectivul să fie caracterizat de o instabilitate emoţională şi să devină mult mai vulnerabil la diverşi stimuli negativi, au avut rolul lor în acţiunea de tip agresiv-impulsiv ce l-a avut ca victimă pe partea vătămată D.l.T.
Sub acest aspect, s-a reţinut că inculpatul urmează tratament medicamentos de specialitate, aflându-se în evidenţa doctorului C.M. la Spitalul Orăşenesc Băicoi.
Din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză la instanţa de fond, dar şi din actele depuse la dosar (caracterizări ale unor persoane care îl cunosc pe inculpat), a reieşit că, deşi numitul O.V. a mai avut probleme cu Poliţia, în sensul că a dat foc unor lucruri din gospodăria personală, acesta este un om paşnic în relaţiile cu vecinii, cu foştii colegi de serviciu şi cu rudele, fiind o persoană cinstită şi corectă, muncitoare, aflându-se în relaţii bune cu cunoscuţii săi şi nefiind scandalagiu.
Inculpatul care nu posedă antecedente penale, deşi cercetat pentru o infracţiune a fost urmărit penal şi judecat în stare de libertate, faţă de acesta luându-se numai măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu şi ulterior ţara. Chiar şi în aceste condiţii, acesta a dat dovadă de responsabilitate, prezentându-se de fiecare dată la citaţiile organelor judiciare.
De asemenea, fapta comisă de acesta se află situată, datorită contextului în care a fost comisă, la graniţa dintre tentativă de omor şi vătămare corporală gravă, aflându-se, totuşi, raportat la considerentele ce au fost avute în vedere de instanţa de fond, pe care curtea de apel şi Ie-a însuşit, în categoria infracţiunilor contra vieţii.
Raportat la toate aceste considerente, dar şi la dispoziţiile art. 72 alin. (1) C. pen., potrivit căruia la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale ala Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, curtea de apel a apreciat, pe de-o parte că s-a impus reducerea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, cu reţinerea circumstanţei atenuante a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare, iar, pe de altă parte că inculpatul poate fi reeducat şi fără executarea efectivă a pedepsei şi că acesta nu va mai săvârşi infracţiuni, întrucât simpla condamnare constituie un avertisment pentru acesta.
Având în vedere că sunt îndeplinite şi celelalte condiţii prevăzute de art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei respective sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 6 ani, calculat în conformitate cu dispoziţiile art. 862 alin. (1) C. pen., format din cuantumul pedepsei aplicate la care s-a adăugat un interval ales de instanţă de 3 ani.
Curtea de apel a mai constatat că în mod greşit prima instanţă a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. şi ca pedeapsă complementară aceleaşi drepturi, corect fiind, în baza jurisprudenţei C.E.D.O. (a se vedea spre exemplu cauza H. contra Marii Britanii), dar şi în temeiul deciziei LXXIV (74) din 5 noiembrie 2007 a secţiilor unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a României, să îi fie interzise numai drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza I şi lit. b) C. pen., atât ca pedeapsă accesorie, cât şi ca pedeapsă complementară.
La această concluzie s-a ajuns şi avându-se în vedere natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite, împrejurările cauzei şi pedeapsa infractorului.
În altă ordine de idei, instanţa de fon, în mod corect asupra laturii civile a cauzei, bazându-se strict pe probatoriul administrat şi făcând o cuantificare corectă a prejudiciului moral cauzat părţii civile D.M.T. prin fapta săvârşită de inculpat.
Faţă de cele reţinute, curtea de apel, în temeiul art. 379 alin. 1 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de inculpatul O.V., a desfiinţat, în parte, în latură penală, sentinţa apelată şi în consecinţă a redus pedeapsa principală de 4 ani închisoare aplicată inculpatului O.V. pentru săvârşire infracţiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen., la 3 ani închisoare. În baza art. 861 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei, respectiv sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 6 ani calculat în conformitate cu dispoziţiile art. 862 alin. (1) C. pen., format din cuantumul pedepsei aplicate la care s-a adăugat un interval de 3 ani.
În baza art. 863 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare condamnatul va trebui să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte la datele fixate, la S.P. de pe lângă Tribunalul Prahova; - să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; - să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
În baza art. 863 alin. (3) C. pen., s-a impus inculpatului O.V. obligaţia de a nu intra în legătură cu persoana vătămată D.l.T. S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni, cu rea-credinţă, a măsurilor de supraveghere ori a obligaţiei stabilite de instanţă.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 861 alin. (4) C. pen., raportat la art. 81 alin. (5) C. pen., în baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza I şi lit. b) C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., raportat la art. 174 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza I şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale. S-au menţinut în rest dispoziţiile sentinţei atacate. Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. Având în vedere şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii a declarat, în termenul legal, recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, criticând-o pentru netemeinicie, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
În dezvoltarea motivelor de recurs, parchetul a făcut referire la dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), arătând că este de principiu stabilit că atingerea dublului scop preventiv şi educativ al pedepsei este esenţial condiţionată de cuantumul adecvat al acestuia, revenind, în mod obiectiv, instanţei judecătoreşti datorită asigurării unui real echilibru între gravitarea faptei şi periculozitatea socială a infractorului, pe de-o parte şi durata sancţiunii, natura sa (privativă sau nu de libertate), pe de altă parte.
Mijloacele ce permit realizarea acestui obiectiv sunt reprezentate de criteriile generale de individualizare expres indicate în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), iar orice abatere de la judicioasa lor utilizare în procesul de stabilire şi aplicare a pedepsei afectează temeinicia şi legalitatea hotărârilor judecătoreşti de condamnare,
În cauză, analiza obiectivă a probelor administrate a confirmat justeţea soluţiei sub aspectul existenţei faptei, vinovăţiei autorului, încadrării juridice a faptei, dar în egală măsură a pus în evidenţă caracterul inadecvat al pedepsei, pe care a apreciat-o prea uşoară ca efect al reţinerii circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., art. 76 C. pen.
Lipsa antecedentelor penale, stăruinţa în repararea prejudiciului cauzat prin activitatea sa infracţională şi recunoaşterea faptei comise, nu justifică schimbarea modalităţii de executare a pedepsei, din cea privativă de libertate în suspendarea executării acesteia, conform dispoziţiilor art. 861 C. pen.
Într-adevăr în concluziile formulate oral, reprezentantul parchetului a solicitat acordarea unei eficiente sporite circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 – art. 76 C. pen., în sensul reducerii cuantumului pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită, având în vedere împrejurările concrete ale săvârşirii faptei, circumstanţele personale ale inculpatului etc.
În acest sens, urmează a se observa că din eroare în concluziile procurorului s-a consemnat solicitarea de către acesta a menţinerii stării de libertate, deşi acesta a cerut reducerea cuantumului pedepsei, însă cu menţinerea stării de privare de libertate.
Modul în care inculpatul a folosit cuţitul, cu o lovitură surprinzătoare, denotă o intenţie, survenită fi şi spontan, în aplicarea unei corecţii părţii vătămate vădit disproporţionată faţă de amploarea relativ modestă a manifestării acesteia, percepută oricum eronat de inculpat.
Parchetul a mai menţionat că ne găsim în prezenţa unei lovituri exercitată cu forţă cinetică mare, ceea ce atestă prin prisma urmărilor produse (plagă prin înjunghiere în regiunea paraombilicală stânga cu secţiunea arterei jejunale, hemoragie masivă şi plagă transfixiantă Jejunală), un act de heteroagresiune care se impune a fi sancţionat ca atare.
Prin urmare, având în vedere motivele mai sus arătate, parchetul a considerat că modalitatea de executare a pedepsei, art. 861 C. pen., nu-şi atinge scopul preventiv-educativ prevăzut de lege.
În consecinţă, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate şi aplicarea unei pedepse inculpatului O.V. just individualizată, în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
La termenul de astăzi, în dezbateri reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul cu privire la recursul declarat a susţinut oral motivele scrise de recurs, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri şi în rejudecarea aplicarea unei pedepse just individualizată inculpatului, atât sub aspectul cuantumului pedepsei, cât şi a modalităţii de executare, în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cu înlăturarea dispoziţiilor art. 861 C. pen., deoarece instanţa de apel i-a aplicat o pedeapsă care nu este aptă să răspundă scopului prevăzut de art. 52 C. pen., faţă de modalitatea de săvârşire a tentativei la omor şi anume prin lovirea victimei de două ori, cu mare intensitate şi de la mică distanţă, inculpatul fiind prietenul victimei.
Concluziile apărătorului intimatului inculpat asupra recursului declarat de parchet, poziţiile reprezentantului parchetului din cuvântul în replică, precum şi a intimatului inculpat, din ultimul cuvânt, au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.
Examinând recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti împotriva deciziei instanţei de apel, în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul parchetului ca fiind fondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat rezultă că instanţa de apel în mod corect şi-a însuşit argumentele primei instanţe, iar, în baza propriului examen a stabilit în mod judicios vinovăţia inculpatului O.V. în săvârşirea infracţiunii pentru care acesta a fost trimis în judecată, în raport cu situaţia de fapt reţinută.
Înalta Curte consideră că s-a dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că fapta inculpatului O.V., din ziua de 10 iunie 2007, de a lovi cu un cuţit partea civilă D.l.T., ca urmare a unei atitudini provocatoare a acesteia din urmă, prin agresarea verbală şi fizică, ce i-a produs inculpatului o puternică tulburare în care a acţionat în condiţiile arătate, provocându-i părţii civile o plagă înjunghiată abdominală, cu secţiune de organe interne, leziune care i-a pus viaţa în primejdie, întruneşte, atât obiectiv, cât şi subiectiv conţinutul incriminator al infracţiunii de tentativă la omor cu reţinerea circumstanţei atenuante legale a provocării prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.
În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului O.V., de către instanţa de apel, Înalta Curte apreciază că aceasta a făcut doar o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), referitor numai la stabilirea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, nu, însă şi la modalitatea de executare a acesteia.
Astfel, în stabilirea cuantumului pedepsei de 3 ani închisoare au fost avute în vedere gradul de pericol social în concret al faptei comise, circumstanţele reale în care a fost săvârşită fapta, respectiv comportamentul provocator al părţii civile, ceea ce a condus la reţinerea circumstanţei atenuante legale prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., având drept consecinţă regimul sancţionator statuat de art. 76 din acelaşi cod, ce impune reducerea sub minimul legal al pedepsei, dar şi modalitatea efectivă în care a acţionat inculpatul, prin lovirea cu un cuţit a părţii civile, într-o zonă vitală, cea abdominală, producându-i o plagă cu secţiune de organe interne ce i-a pus viaţa în primejdie, dar şi circumstanţele personale ale inculpatului, care a recunoscut fapta comisă, în prezent este pensionar, ca urmare a pierderii capacităţii de muncă, a fost miner, nu are antecedente penale, suferă de mai multe afecţiuni şi anume sindrom bronşic post T.B.C., B.P.O.C. cu acutizări repetate şi mai ales de tulburare mixtă depresiv anxioasă cu atacuri de panică, a avut discernământul păstrat în raport cu fapta comisă, urmează un tratament medicamentos de specialitate, este o persoană cinstită, corectă, muncitoare aşa cum rezultă din declaraţiile martorilor audiaţi la prima instanţă şi din caracterizările depuse.
Înalta Curte consideră că pedeapsa aplicată inculpatului O.V., de către instanţa de apel, în cuantumul de 3 ani închisoare a fost judicios individualizată, printr-o evaluare plurală a criteriilor ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor, fiind proporţională cu gravitatea faptei comise în circumstanţele menţionate, dar şi cu profilul socio-moral al inculpatului.
În ceea ce priveşte modalitatea executării pedepsei, Înalta Curte apreciază, însă că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a unei modalităţi de executare neprivative de libertate şi anume suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, deoarece aceasta nu este în măsură să asigure realizarea scopurilor pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen.
Aşadar, Înalta Curte, reexaminând, în contextul cauzei, criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), are în vedere gravitatea faptei comise de inculpat, care este determinată nu numai de gradul de pericol social concret, dar şi de valoarea socială atinsă, care este una fundamentală şi anume viaţa persoanei, de modalitatea în care acesta a acţionat, în mod efectiv, prin lovirea cu un cuţit, în mod spontan, într-o zonă vitală şi cu intensitate, acesta având reprezentarea unui rezultat letal, care deşi nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii sale, dar şi circumstanţele personale ale inculpatului, care prezintă o instabilitate emoţională, aşa cum rezultă din diagnosticile menţionate în copia carnetului de sănătate şi a copiei fişei de consultaţii medicale emisă de Cabinetul medical psihiatric, evidenţiate la rubrica antecedente patologice din raportul medico-legal psihiatric întocmit de S.M.L. Ploieşti cu nr. 449 din 12 iunie 2007, aflat la dosar urmărire penală, respectiv „la 2 decembrie 2002, tulburare mixtă depresiv-anxioasă, la 12 martie 2003, tulburare depresivă cu manifestări hipocondriace, agravată psihogen, 19 decembrie 2006, tulburare depresivă cu elemente paranoide, 23 februarie 2007 agitaţie psihomotorie la o tulburare depresivă, 4 iunie 2007, tulburare afectiv-depresivă organică, tulburare mixtă depresiv-anxioasă, atacuri de panică, 4 aprilie 2007, tulburare afectiv-depresivă organică cu elemente paranoiace, la rubrica examen psihic se menţionează „. anamnestic a mai avut probleme cu Poliţia în urma cu câţiva ani, când a dat foc unor lucruri din gospodărie.
Faţă de cele mai sus arătate, Înalta Curte apreciază că se impune ca pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului O.V. să se execute prin privare de libertate, aceasta fiind singura în măsură să asigure, atât scopul coercitiv, de exemplaritate, cât şi cel educativ al pedepsei, în vederea îndreptării atitudinii inculpatului faţă de comiterea de infracţiuni şi resocializarea sa viitoare pozitivă.
Astfel, chiar prin executarea în regim de detenţie al pedepsei, acesta poate fi supus unor programe educaţionale şi psihologice, care să contribuie la modelarea personalităţii sale şi conştientizarea într-o mai mare măsură a consecinţelor antisociale a faptelor penale.
În raport cu cele mai sus-menţionate, Înalta Curte consideră critica invocată de parchet cu privire la greşita aplicare a modalităţii de executare a pedepsei, de către instanţa de apel, ca fiind întemeiată şi în consecinţă incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Astfel, se va înlătura aplicarea dispoziţiilor art. 864, art. 862, art. 863 alin. (1) şi (3) C. pen., art. 864 C. pen., art. 359 C. proc. pen., precum şi art. 71 alin. (5) C. pen.
Înalta Curte va face aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti împotriva deciziei penale nr. 3 din 9 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe intimatul O.V.
Se va casa Decizia atacată, numai sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei aplicate inculpatului în ceea ce priveşte modalitatea de executare a acesteia.
Se va înlătura aplicarea dispoziţiilor art. 861, art. 862, art. 863 alin. (1) şi (3) C. pen., art. 864, art. 359 C. proc. pen., precum şi art. 71 alin. (5) C. pen.
Se va face aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate, fiind date cu respectarea legii.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti împotriva deciziei penale nr. 3 din 9 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe intimatul O.V.
Casează Decizia atacată, numai sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei aplicate inculpatului în ceea ce priveşte modalitatea de executare a acesteia.
Înlătura aplicarea dispoziţiilor art. 864, art. 862, art. 863 alin. (1) şi (3) C. pen., art. 864, art. 359 C. proc. pen., precum şi art. 71 alin. (5) C. pen.
Face aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1105/2008. Penal. Furtul calificat (art. 209... | ICCJ. Decizia nr. 1136/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
