ICCJ. Decizia nr. 136/2008. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALA
Decizia nr. 136/2008
Dosar nr. 307/1/2008
Şedinţa publică din 16 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă;
în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 08 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 542/110/2005, în baza art. 3002 şi art. 160b alin. (3) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpaţilor M.T.O. şi M.G.T.
Instanţa investită cu soluţionarea în fond a apelului a reţinut că se impune menţinerea arestării preventive luate faţă de inculpaţi întrucât temeiurile care au determinat această măsură nu s-au modificat şi, în plus, aceştia au fost condamnaţi în primă instanţă la pedepse de câte 10 ani închisoare; totodată, s-a reţinut că nu au intervenit temeiuri noi care să justifice revocarea arestării preventive iar lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă pericol pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din natura şi gravitatea faptelor.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpaţii M.T.O. şi M.G.T., solicitând, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, revocarea măsurii arestării preventive deoarece nu există date că lăsarea în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, a fost depăşit termenul rezonabil al prevenţiei, fiind arestaţi de peste 3 ani iar prejudiciul este incert şi recuperat în mare parte.
Examinând încheierea atacată pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursurile sunt nefondate.
Inculpaţii au fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 33 lit. a) C. pen. şi, respectiv, art. 26 raportat la art. art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 33 lit. a) şi art. 37 lit. a) C. pen., fiind condamnaţi în primă instanţă prin sentinţa penală nr. 205/ D din 18.04.2007 a Tribunalului Bacău - Secţia penală, la pedepse rezultante de câte 10 ani închisoare, menţinându-se, totodată, starea de arest a acestora.
Astfel, cum în mod just a reţinut Curtea de Apel Bacău, temeiurile care au determinat luarea şi ulterior prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaţilor nu au încetat să existe şi, mai mult, aceştia au fost condamnaţi de instanţa de fond. Faţă de gravitatea faptelor şi de împrejurările în care au fost comise, de durata în timp a activităţii infracţionale, numărul mare de persoane vătămate şi valoarea prejudiciilor cauzate acestora, în mod corect, instanţa de apel a apreciat că sunt probe certe, fiind întrunite condiţiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., în sensul că lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă pericol pentru ordinea publică iar temeiurile care au determinat această măsură nu s-au modificat sau încetat.
Totodată, Înalta Curte reţine că ambii inculpaţi au mai fost trimişi în judecată sau condamnaţi pentru infracţiuni economice, ceea ce denotă o perseverenţă infracţională specializată astfel că, şi pentru acest motiv, se poate afirma că lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă pericol pentru ordinea publică.
În ceea ce priveşte susţinerile inculpaţilor cum că prin administrarea probei cu expertiza contabilă abia dispusă s-ar depăşi termenul rezonabil al procesului penal, fiind deja arestaţi de peste 3 ani, Înalta Curte constată că în cauză nu se poate vorbi de o durată excesivă a procedurii judiciare, în raport de complexitatea cauzei iar efectuarea expertizei contabile, chiar dacă presupune acordarea mai multor termene, este atât în interesul inculpaţilor cât şi pentru respectarea principiului bunei administrări a justiţiei.
În consecinţă, recursurile declarate de inculpaţi împotriva încheierii pronunţată de Curtea de Apel Bacău urmează a fi respinse ca nefondate, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii - inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.T.O. şi M.G.T. împotriva încheierii din 08 ianuarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală, în dosarul nr. 54.2/110/2005.
Obligă recurenţii la plata sumei de câte 100 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de câte 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 16 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 997/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2/2008. Penal. Menţinere măsură de arestare... → |
|---|
