ICCJ. Decizia nr. 27/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALA
Decizia nr.27/2008
Dosar nr. 11586/3/2007
Şedinţa publică din 8 ianuarie 2008
Asupra recursului penal de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 869 din 19 iunie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul U.S.I. împotriva sentinţei penale nr. 1478 din 24 septembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a-ll-a penală.
A fost obligat revizuientul la 140 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut că revizuientul a fost condamnat prin sentinţa penală susmenţionată, la o pedeapsă rezultantă de 11 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (2) şi art. 4 din Legea nr. 143/2000, constând în aceea că a pus la dispoziţia unui coinculpat locuinţa pentru ca acesta să porţioneze droguri, permiţându-i să desfăşoare activităţi privind traficul de droguri; de asemenea, a porţionat şi a vândut împreună cu acelaşi coinculpat dozele de heroină, primind în schimb heroină pentru consumul propriu.
În motivarea cererii de revizuire, petentul a susţinut că a fost condamnat pe nedrept pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, el fiind doar consumator de droguri, iar nu traficant;a solicitat rejudecarea pricinii „în concordanţă u probele şi mărturiile aflate la dosarul cauzei" în drept a invocat dispoziţiile art. 394 C. proc. pen.
Prima instanţa a reţinut că din actele şi lucrările dosarului rezultă că aspectele invocate de revizuient nu constituie fapte sau împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute de instanţe la soluţionarea cauzei.
Prin hotărârile pronunţate în fond şi în căile de atac s-a reţinut, pe baza procesului verbal de prindere în flagrant şi de percheziţie, că drogurile au fost găsite asupra inculpatului S.G., astfel că motivul invocat de revizuient în susţinerea nevinovăţiei sale sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de droguri, constând în negăsirea drogurilor asupra sa, nu reprezintă un fapt probatoriu nou care să se circumscrie cazului de revizuire prevăzut de art. 394 lit. a) C. proc. pen. Instanţele au analizat vinovăţia revizuientului cu privire la comiterea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 ţinând seama de toate probele administrate în cauză, iar nu doar de împrejurarea că la realizarea flagrantului dozele de heroină nu s-au aflat în posesia revizuientului.
Prin celălalt aspect arătat ca motiv de revizuire, constând în rejudecarea pricinii „în concordanţă cu probele şi mărturiile aflate la dosarul cauzei" petentul urmăreşte o reapreciere a materialului probator, ceea ce este inadmisibil pe calea revizuirii.
Pe de altă parte, faptul că reviziuientul era consumator de droguri nu constituie, de asemenea, o împrejurare nouă, dovadă fiind că acesta a fost condamnat nu numai pentru trafic de droguri, ci şi pentru consum, infracţiune prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000.
Faţă de cele expuse, tribunalul a constatat că motivele invocate de petent nu se încadrează în dispoziţiile art. 394 C. proc. pen., aşa încât cererea de revizuire este inadmisibilă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel revizuientul, apreciind că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 394 lit. a) C. proc. pen., împrejurările ce nu au fost avute în vedere fiind neprezentarea buletinului de identitate al martorului D.A. la momentul luării declaraţiei şi schimbarea declaraţiilor de către ceilalţi doi martori audiaţi în cauză.
Prin Decizia penală nr. 306 din 17 septembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a fost respins, ca nefondat, apelul revizuientului, acesta fiind obligat la 80 de lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut că prin cererea de revizuire formulată condamnatul a solicitat rejudecarea cauzei în concordanţă cu probele şi mărturiile aflate la dosar, precum şi constatarea nevinovăţiei întrucât drogurile au fost găsite asupra coinculpatului S.G. şi nu asupra sa.
Instanţa de apel a constatat că motivele revizuirii nu reprezintă fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanţa fondului, acestea fiind avute în vedere la pronunţarea soluţiei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuientul condamnat, care fără a menţiona vreun caz de casare, a arătat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 394 lit. a) C. proc. pen., fiind vorba despre împrejurări ce nu au fost avute în vedere la soluţionarea cererii în fond.
Examinând hotărârea atacată, Curtea constată că motivele de recurs formulate de către reviziuient nu se încadrează în nici unul dintre cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute în art. 3859 C. proc. pen.
Prin cererea de revizuire formulată de către condamnat, acesta a susţinut, în esenţă, că la dosarul cauzei nu există probe care să susţină condamnarea sa pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac prin care se ajunge la o reexaminare în fapt a unei hotărâri penale definitive.însă numai în cazurile expres şi limitativ prevăzute în art. 394 C. proc. pen. Situaţiile menţionate de către legiuitor ca şi cazuri de revizuire nu au fost cunoscute de părţi până la momentul rămânerii definitive a hotărârii şi,prin urmare, nu au putut fi cenzurate de instanţele investite cu judecarea cauzei în fond şi în căile ordinare de atac.
În consecinţă, în lipsa unor fapte sau împrejurări noi, pe această cale nu se poate solicita o reevaluare a probatoriului deja existent la dosar, după cum nu se poate obţine o prelungire a probatoriului asupra unor fapte sau împrejurări deja cunoscute şi verificate de către instanţele care au soluţionat cauza, căci astfel revizuirea şi-ai pierde caracterul prevăzut de lege.acela de cale extraordinară de atac.
Or, în speţă, condamnatul tinde prin cererea sa de revizuire la o reapreciere a probatoriului în baza căruia a fost condamnat definitiv, invocând aspecte pe care deja le învederase anterior şi asupra cărora instanţele s-au pronunţat, ceea ce este inadmisibil pe calea revizuirii, aşa cum corect au reţinut instanţele de fond,respectiv apel.
Aşa fiind, recursul declarat de revizuient este nefondat, urmează a fi respins, cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul U.S.I. împotriva deciziei penale nr. 306 din 17 septembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă revizuientul condamnat la 140 lei cheltuieli judiciare către stat din care 40 lei onorariu pentru apărător din oficiu se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2/2008. Penal. Menţinere măsură de arestare... | ICCJ. Decizia nr. 1378/2008. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
