ICCJ. Decizia nr. 997/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALA
Decizia nr. 997/2008
Dosar nr. 1157/64/2007
Şedinţa publică din 19 martie 2008
Asupra recursurilor penale de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 51/ F din 23 octombrie 2007 a Curţii de Apei Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 2781 alin (8) lit. a) C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate, plângerile formulate de petenţii l.A., D.V. şi J.A., împotriva Ordonanţei procurorului din 22 iunie 2007 dată în dosarul penal nr. 243/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov confirmată prin Rezoluţia din 25 iulie 2007 dată în dosarul 455/11/2/2007 de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, prin care s-a respins plângerea formulată de petenţi, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public M.G., pentru infracţiunile prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), art. 290 C. pen. şi art. 291 C. pen.
S-a menţinut ordonanţa atacată.
În baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă ca tardivă plângerea formulată împotriva aceleiaşi Ordonanţe de către petenţii SC R. SRL Braşov, M.A. şi M.l., confirmată prin Rezoluţia Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, din 12 iulie 2007 dată în dosarul nr. 419/11/2/2007.
În baza art. 2781 alin (13) C. proc. pen., a fost trimisă Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov plângerea împotriva Ordonanţei procurorului din 22 iunie 2007 dată în dosarul nr. 243/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de apel Braşov, formulată de petentul S.I. prin mandatar S.G.
În baza art. 192 alin (2) C. proc. pen., au fost obligaţi petenţii l.A., D.V., J.A. SC R. SRL Braşov, M.A. şi M.l. să plătească statului câte 35,71 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
S-a reţinut că prin plângerea formulată de petenţii A.l., D.V. şi J.A. şi înregistrată la Curtea de Apel Braşov la data de 10 august 2007 sub nr. 1157/64/2007 s-a solicitat desfiinţarea Ordonanţei din 22 iunie 2007 pronunţată de procurorul din cadrul parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov în dosarul nr. 243/P/2007 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public M.G. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzută de art. 246, 289, 290 şi 291 C. pen., precum şi a rezoluţiei din data de 25 iulie 2007 dată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov în dosarul nr. 455/II/2/2007 prin care s-a respins plângerea formulată de petenţi împotriva rezoluţiei menţionate; s-a arătat că în urma desfiinţării ordonanţei şi a rezoluţiei menţionate se impune trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale împotriva notarului public C.E. sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 246, 289, 290, 291 C. pen., urmând a fi stabilite actele false, existente în cauză, lovite de nulitate absolută.
În motivarea plângerii petenţii au arătat, în esenţă, că ordonanţa atacată este nelegală şi netemeinică întrucât nu s-a indicat în concret în cuprinsul acesteia ce acte au fost falsificate, de cine şi pentru care dintre autorii acestora a intervenit prescripţia răspunderii penale, ori numai după o astfel de stabilire procedurală petenţii îşi pot exercita drepturile de a cere, conform legii anularea actelor falsificate; pe altă parte, în ordonanţa atacată, procurorul s-a pronunţat numai cu privire la unele fapte ale notarului public M.G., omiţându-se celelalte fapte reclamate în cauză referitor la notarul public C.E. În ordonanţa atacată nu se menţionează care sunt în concret actele falsificate de notarul public C.E. şi dacă pentru acestea a intervenit prescripţia răspunderii penale sau se impunea trimiterea în judecată; de altfel sub acest aspect organul de urmărire penală nu a efectuat vreun act de cercetare iar în dispozitivul ordonanţei atacate nu se face referire la faptele acestui notar public. Prin aceeaşi plângere petenţii au arătat că ordonanţa atacată a fost dată fără să se fi făcut toate actele premergătoare necesare pentru stabilirea situaţiei de fapt, ceea ce face ca ordonanţa pronunţată să fie ne legală şi netemeinică.
Petenţii au formulat o nouă plângere, cu un conţinut identic, pe care au adresat-o Curţii de Apel Braşov înregistrată la data de 16 august 2007 sub nr. 1169/64/2007.
Împotriva aceleiaşi ordonanţe a formulat plângere S.G. în calitate de împuternicită a numitului S.I., înregistrată la Curtea de Apel Braşov la data de 22 august 2007 în acelaşi dosar respectiv nr. 1157/6412007.
Prin plângerea formulată s-a solicitat infirmarea Ordonanţei dată la data de 22 iunie 2007 de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, în dosarul penal nr. 243/P/2007, trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale împotriva celor care au falsificat parcelarul A 301 Săcele, tarla 50, înregistrat cu nr. 10454/1996 C.F., urmarea căruia s-au emis titluri prin suprapunere peste parcelele petenţilor şi s-a ascuns în proprietate privată domeniul public, reprezentând dreptul de servitute al Str. Timiş pentru care s-a executat în fals racordul la carosabilul şoselei ocolitoare a Braşovului, periclitând siguranţa construcţiei şi a circulaţiei din zona podului de încrucişare peste pârâul Timiş.
În motivarea plângerii formulate petentul a arătat, prin intermediul mandatarului că nu a fost audiat de către procuror şi nu i s-a comunicat dispozitivul ordonanţei date în dosarul nr. 243/P/2007 deşi era parte în proces; de asemenea, petentul a arătat că cercetarea procurorului este superficială şi partizană.
Împotriva aceleiaşi Ordonanţe dată de procuror la data de 22 iunie 2007 în dosarul nr. 243/P/2007 au formulat plângere la instanţă SC R. SRL Braşov reprezentată de M.l. precum şi M.A. şi M.l.; cu toate că înscrisurile depuse de aceşti trei petenţi nu poartă denumirea de „plângere" din cuprinsul acestora rezultă că în fapt ele îndeplinesc toate condiţiile necesare unei plângeri contra ordonanţei de neîncepere a urmăririi penale faţă de făptuitoarea M.G. ceea ce a condus la calificarea lor în acest sens; este vorba în speţă despre înscrisul de la dosar nr. 1169/64/2007 depus de petenţi la data de 28 august 2007 prin care aceştia arată că sunt nemulţumiţi de soluţia pronunţată de Parchet la data de 22 iunie 2007 în dosarul nr. 243/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, şi de împrejurarea că nu au fost citaţi de către instanţă deşi au calitatea de „petenţi în drept", solicitând infirmarea soluţiei şi retrimiterea dosarului organului de cercetare penală spre completare. Printr-un al doilea înscris depus în acelaşi dosar la data de 30 august 2007 cei trei au solicitat în calitate de petenţi introducerea lor în proces ca intervenienţi în interes propriu criticând Ordonanţa dată în dosarul nr. 243/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov pentru nelegalitate şi netemeinicie iar printr-un al treilea înscris depus în acelaşi dosar la data de 19 septembrie 2007 cei trei petenţi au solicitat introducerea lor în cauză în calitate de părţi vătămate şi părţi civile motivat de faptul că ei sunt cei care au formulat plângere penală împotriva făptuitoarei M.G. iar Ordonanţa dată de procuror în dosarul nr. 243/P/2007 al Parchetului de pe lângă curtea de Apel Braşov îi vizează în mod direct şi Ie-a fost comunicată de procuror.
În motivarea plângerilor formulate cei trei petenţii au arătat că făptuitoarea M.G. prin încheierile de autentificate nr. 1337 din 5 iulie 2000 şi nr. 1339 din 5 iulie 2000 utilizate ulterior în expertiza Tehnică - Topografică nr. 6990 din 28 iunie 2000 a Primăriei Oraşului Săcele depusă la Serviciul de Carte Funciară Braşov sub nr. 23304 – nr. 23309 şi înregistrată în O.F. 1723 Baciu nr. Top 1558/n prin sustragere de la avizarea documentaţiei de C.L.A.L.F.F. din Primăria Săcele şi de către O.C.A.O.T.A. Bv. în special, avize prevăzute de legislaţia în domeniu, a dat aspect de legalitate actelor autentificate ceea ce a condus la schimbarea ramurii de cultură fără hotărârea H.C.L Săcele, amplasând terenuri particulare peste domeniul public, terenuri ulterior împrejmuite şi pe care s-au edificat construcţii, lipsindu-i astfel pe ceilalţi proprietari situaţi în spatele noii proprietăţi de dreptul legal de servitute.
S-a solicitat, datorită celor argumentate, desfiinţarea Ordonanţei procurorului dată la 22 iunie 2007 în dosarul nr. 243/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi a rezoluţiei nr. 419/11/2/2007 din 12 iunie 2007 dată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, ca netemeinice şi nelegale, trimiterea cauzei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, în vederea completării cercetărilor şi începerii urmăririi penale, sub aspectul săvârşirii de către făptuitoarea M.G. a infracţiunilor prevăzută de art. 246, 289, 290, 291 C. pen., pentru stabilirea actelor false din dosarul existent, acte lovite de nulitate absolută.
Cei trei petenţi au formulat pretenţii civile în cu antum de 660.000 Euro reprezentând pierderi suferite şi venituri nerealizate precum şi 300.000 lei reprezentând daune morale.
La termenul de judecată din data de 1 octombrie 2007, dat fiind faptul că toate plângerile formulate în cele două dosare aflate pe rolul Curţii de Apel Braşov vizau aceeaşi Ordonanţă de neîncepere a urmăririi penale faţă de făptuitoarea M.G. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246, 289, 290, 291 C. pen., dată în dosarul penal nr. 243/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, s-a dispus reunirea cauzelor fiind conexat dosarul penal nr. 1169/64/2007 la dosarul nr. 1157/64/2007.
La dosar nr. 1157/64/2007 al Curţii de Apel/Braşov a fost ataşat şi dosarul nr. 243/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov în care s-a pronunţat Ordonanţa din data de 22 iunie 2007, dosarele nr. 4I9/II/2/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov în care Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov a respins prin rezoluţia din 12 iulie2007 plângerea formulată de petenţii M.l. şi M.A. împotriva ordonanţei nr. 243/P/2007 din 22 iunie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi nr. 455/II/2/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov în care Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov a respins prin rezoluţia din 25 iulie 2007 plângerea formulată de petenţii l.A., D.V. şi J.A. împotriva ordonanţei nr. 243/P/2007 din 22 iunie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov; la dosar s-a depus de către petenţii SC R. SRL Braşov reprezentată de M.l. precum şi M.A. şi M.l. în probaţiune înscrisuri în xerocopie: Plan de încadrare în zonă, schiţă parcelare A 301 cuprinzând situaţia parcelelor aparţinând petenţilor după dezmembrare pe numere top C.F. la data de 7 decembrie 2005 şi respectiv 10 aprilie 2006 existentă în evidenţele O.C.O.T. Braşov, adresă nr. 6419 din 7 noiembrie 206 emisă de O.C.P.I. – SC, adresa nr. 461/2/11/1996 emisă de O.C.O.T. Braşov, adeverinţe nr. 819 din 19 februarie 1996 şi respectiv nr. 821 din 19 februarie 1996 emise de Primăria Oraşului Săcele, tabele privind situaţia schiţei parcelare A 301 după dezmembrare conform actelor notariale şi corespondenţa numerelor topo cadastrale cu numere top C.F., schiţa C.F. întocmită de expert Ing. L.M., copia Expertizei Tehnic - Topografică având ca obiect Dezmembrare CF. Baciu şi respectiv contopire nr. Top 1558/9/2. 1558/8/2, 1558/18/2, beneficiari S.S.A., întocmită de acelaşi expert l.M. vizată spre neschimbare de către Primăria Oraşului Săcele sub nr. 9660 din 28 iunie 2000, copia înscrisului intitulat Declaraţie autentificată de făptuitoarea M.G., schiţele C.F. şi tabelul contopirii, copia Expertizei Tehnic - Topografică având ca obiect Dezmembrare din C.F. Baciu beneficiari S.S.A., întocmită de acelaşi expert l.M. vizată spre neschimbare de către Primăria Oraşului Săcele sub nr. 9660 din 28 iunie 2000, adresa Consiliului Judeţean Braşov nr. 9985/1784 din 24 martie 2006.
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa de fond a constatat următoarele:
La data de 10 februarie 2006 petenţii SC R. SRL, M.l. şi M.A. în calitate de proprietari ai unor parcele situate în Săcele, terenuri înscrise în CF. Baciu au formulat o plângere penală împotriva mai multor persoane printre care şi notarul public M.G. solicitând în ceea ce o priveşte pe aceasta din urmă tragerea la răspundere penală pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246, 289, 290, 291 C. pen.
S-a arătat în susţinerea plângerii că notarul public menţionat a autentificat sub nr. 1339 din 15 iulie 2000 o declaraţie prin care S.S.A. şi soţia sa S.G.C. au hotărât de comun acord comasarea a trei corpuri de avere situate în Săcele înscrise în CF. a localităţii Baciu: teren arabil, teren şi teren fâneaţă într-un singur corp înregistrat în C.F. nr. Baciu sub un singur număr topografic şi anume top. nr. 1558/8/2, imobil constând în teren arabil în suprafaţă de 3.573,33 m.p.; în baza acestei declaraţii la care s-a anexat expertiza tehnică topografică nr. 9660 din 28 iunie 2000 întocmită de ing. exp. M.l. au fost contopite cele trei parcele proprietatea lui S.S.A., şi a soţiei sale S.G.C. fără a respecta ramura de cultură, fâneaţă cu teren agricol. Prin încheierile de autentificare nr. 1337 din 5 iulie 2000 şi nr. 1339 din 5 iulie 2000 utilizate în expertiza tehnică topografică nr. 6990 din 28 iunie 2000 avizată de primăria Săcele şi depusă la C.F. Braşov din 11 iulie 2000 şi înregistrată în C.F. Baciu, documentaţie neavizată însă de C.L.A.L.F.F. din Primăria Săcele şi de către O.C.A.O.T.A. Braşov, avize prevăzute de legislaţia în domeniu petenţii proprietari ai unor parcele învecinate au pierdut accesul direct la utilităţi, acestea trecând din domeniul public în cel privat; de asemenea prin autentificarea declaraţiei notariale menţionate s-a dat aspect de legalitate expertizei tehnice topografice menţionate care reprezintă un fals (aspect rezultat din compararea schiţelor întocmite de expert cu planul parcelar A 301 existent la C.F. şi care are toate avizele prevăzute de legislaţia în vigoare) producând în cadastru şi în C.F. contopirea unor parcele fără decizie de schimbare a ramurii de cultură şi hotărâre de guvern sau de Consiliu local, amplasând terenurile peste domeniul public reprezentat de str. Timiş De 303 top. C.F., prin împrejmuirea traseului stradal şi construirea pe acesta, lipsindu-i astfel pe toţi proprietarii înscrişi în C.F. Baciu cu numere top de la nr. 1558/2 - 1558/7 de dreptul de servitute prin dispariţia din domeniul public a racordului str. Timiş şi accesul la şoseaua ocolitoare a Mun. Braşov.
Plângerile petenţilor au fost înregistrate sub nr. 243/P/2007la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov .
Petenţii l.A., D.V., J.A. şi S.l. acesta din urmă prin reprezentant S.D., proprietari ai unor parcele înscrise în aceeaşi C.F., au formulat la rândul lor plângeri, în acelaşi dosar solicitând printre altele şi tragerea la răspundere penală a celor care se fac vinovaţi de mutarea amplasamentului drumului de servitute Timiş top. De 303 top. C.F. nr. 1558/17 în urma căreia petenţii au rămas fără racord la carosabilul semiinelarei ocolitoare a mun. Braşov; s-a solicitat de către toţi petenţii rectificarea C.F. Baciu prin aducerea la starea anterioară a înregistrării lucrării false întocmită de expert l.M. şi înregistrată în cartea funciară menţionată cu nr. 5569 - 76/2000, respectiv respectarea Schiţei parcelare A 301 înregistrată în C.F.
Atât petenţii SC R. SRL, M.l. şi M.A., cât şi petenţii l.A., D.V., J.A. şi S.l. au solicitat în plângerile penale formulate tragerea la răspundere penală şi a altor persoane pentru comiterea unor infracţiuni în legătură cu dreptul de proprietate pe care îl au asupra terenurilor menţionate, însă prin Ordonanţa din 22 iunie 2007 pronunţată de procuror în dosarul nr. 243/P/2007 s-a disjuns cauza în ceea ce-i priveşte pe numiţii F.M., M.l., L.V., M.A., G.M.P., B.M., A.R., S.S.A., J.M., S.M.C.V. ş.a. şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în ce-i priveşte pe cei menţionaţi în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov căreia i s-a trimis dosarul nr. 243/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov.
Prin aceeaşi ordonanţă s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public M.G. pentru infracţiunile prevăzută de art. 246, 289, 290 şi 291 C. pen., în cauză intervenind prescripţia răspunderii penale, situaţie în care potrivit legii punerea în mişcare a acţiunii penale este împiedicată.
În motivarea ordonanţei pronunţate procurorul a arătat în esenţă că deşi notarul public M.G. a procedat la întocmirea actului notarial denumit „declaraţie" autentificat sub nr. 1339 din 5 iulie 2000 prin care s-a comasat un număr de trei parcele de teren aparţinând proprietarilor S.S.A. şi S.G.C. rezultând o singură parcelă de teren cu nr. top nr. 1558/8/2 în suprafaţă totală de 3.573, 33 m.p. care s-a înscris în C.F. a localităţii Baciu notarul public M.G. avea competenţa de a redacta şi autentifica actul respectiv, iar în speţă nu s-au încălcat nici prevederile D.L. nr. 115/1938 pentru verificarea dispoziţiilor privitoare la cărţile funciare întrucât potrivit art. 13 din acest act normativ, corpul funciar se va modifica prin alipiri când mai multe parcele se unesc într-un singur corp funciar sau când se adaugă o nouă parcelă, sau se măreşte întinderea unei parcele; ori din acest mod de reglementare se înţelege că nu are relevanţă categoria de folosinţă a terenului, singura condiţie fiind aceea a existenţei dreptului de proprietate ceea ce solicitanţii o îndepliniseră conform extrasului C.F. şi lucrării topo avute în vedere de către notarul public.
Pe altă parte, notarul nu putea superviza o lucrare de specialitate topo, neavând cunoştinţele necesare şi nici competenţa din acest punct de vedere de a cenzura pe expertul M.l., din lucrarea acestuia nerezultând categoriile de teren ca „arabil" sau „fâneaţă" sau altă destinaţie.
Înscrierea în C.F. Baciu a actului autentificat cu operarea menţiunilor în acele evidenţe s-a realizat în temeiul art. 54 din Legea nr. 7/1996 a Cadastrului şi publicităţii imobiliare, ori faţă de dispoziţiile acestei legi, orice documente, inclusiv cele notariale privind operarea în evidenţele C.F. trec şi printr-o verificare efectuată de persoanele competente cu atribuţii în acest domeniu, conducători sau registratori C.F., verificare efectuată şi în speţă; petenţii cunoşteau existenţa unor atari operaţiuni încă din vara anului 2000 astfel încât puteau solicita rectificarea operaţiunilor înscrise în C.F.
Pe altă parte, s-a arătat că faptele prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), 289 C. pen. şi art. 290 C. pen., sub aspectul cărora a fost cercetat notarul public M.G. s-au raportat la data de 5 iulie 2000, data autentificării actului notarial, termenul de prescripţie a răspunderii penale fiind îndeplinit la data de 5 iulie 2005, iar în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 291 C. pen., termenul de prescripţie a răspunderii penale s-a împlinit la data de 11 iulie 2005 potrivit menţiunii din 11 iulie 2000 existentă în C.F. Baciu, ca dată a operării în evidenţă a actului notarial.
S-a reţinut deci de către procuror că notarul public nu a fost de rea credinţă când a întocmit, la data de 5 iulie 2000, în cadrul competenţelor sale, actul notarial pe baza căreia s-au operat la data de 11 iulie 2000 în evidenţele C.F. noile configurări ale proprietăţii solicitanţilor, în speţă intervenind şi prescripţia răspunderii penale.
Împotriva acestei ordonanţe au formulat plângeri la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov petenţii SC R. - SRL Braşov, M.A. şi M.I., plângere care a făcut obiectul dosarului 419/11/2/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi care a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin Rezoluţia din 12 iulie 2007.
De asemenea s-au formulat împotriva aceleiaşi ordonanţe plângere de către petenţii l.A., D.V. şi J.A., plângere care a format obiectul dosarului nr. 455/11/2/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi care a fost respinsă, ca neîntemeiată, de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov prin Rezoluţia din 25 iulie 2007.
În legătură cu calitatea petenţilor de a formula plângere la instanţa de judecată împotriva ordonanţei date de procuror la data de 22 iunie 2007, în dosarul penal nr. 243/P/2007, al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, instanţa reţine pe de o parte că SC R. SRL Braşov M.I. şi M.A. au avut calitatea de persoane vătămate în cadrul actelor premergătoare efectuate de procuror în vederea începerii urmăririi penale faţă de notarul public M.G., cei trei petenţi fiind cei care au formulat plângere penală împotriva notarului solicitând tragerea la răspundere penală a acestuia pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), 289 C. pen., art. 290 C. pen. şi 291 C. pen.
Petenţii l.A., D.V., J.A. şi S.l. nu au menţionat în mod expres în cadrul plângerilor penale formulate, în dosarul penal 243/P/2007, că solicită tragerea la răspundere penală a acestui notar pentru săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost cercetat, însă au reclamat, printre altele aceeaşi stare de fapt referitoare la mutarea amplasamentului drumului de servitute a străzii Timiş De 303, top CF 1558/17 şi a traseului canalizării municipiului Săcele, ceea ce a determinat lăsarea petenţilor fără racord la carosabilul semiinelarei ocolitoare a mun. Braşov, solicitând tragerea la răspundere penală a celor care se fac vinovaţi de această situaţie. Pe altă parte, chiar dacă nu ar fi formulat plângere penală împotriva notarului, interesele legitime ale celor patru petenţi sunt vătămate prin Ordonanţa atacată, întrucât actele întocmite de notarul public cercetat au stat la baza înregistrării în cartea funciară a unei noi situaţii în teren care îi prejudiciază pe petenţi în calitate de proprietari ai unor terenuri situate în spatele noii proprietăţi rămaşi fără acces la carosabilul şoselei ocolitoare a Braşovului.
Pe altă parte, instanţa constată că petentul S.l. nu a parcurs, anterior sesizării instanţei, procedura prevăzută de art. 278 C. proc. pen., respectiv nu a formulat plângere împotriva Ordonanţei din 22 iunie 2007 dată de procuror în dosarul nr. 243/P/2007 la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov; de altfel aşa cum rezultă din actele dosarului nr. 243/P/2007 şi din conţinutul adresei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov înaintate instanţei la data de 5 octombrie 2007 ordonanţa procurorului din 22 iunie 2007 nu a fost comunicată până în prezent acestui petent (mandatarul schimbându-şi adresa), astfel încât petentul nu a cunoscut dispoziţiile acestei ordonanţe; se desprinde concluzia că plângerea formulată de acest petent este greşit îndreptată la instanţă şi nu la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 278 C. proc. pen., sens în care, fiind incidente în speţă dispoziţiile ar. 2781 alin. (13) C. proc. pen., se va dispune trimiterea acestei plângeri organului judiciar competent respectiv Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov.
În ceea ce priveşte respectarea de către petenţi a dispoziţiilor art. 2781 alin (1) şi (2) C. proc. pen., respectiva termenului de formulare la instanţă a plângerii împotriva ordonanţei de neîncepere a urmăririi penale, instanţa reţine că acesta a fost respectat doar de către petenţii l.A., D.V. şi J.A., care au formulat plângerea la instanţă, în intervalul de 20 de zile de la comunicarea de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov a rezoluţiei din 25 iulie 2007 prin care s-a respins plângerea care a format obiectul dosarului nr. 455/IV2/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov.
Petenţii SC R. SRL Braşov, M.l. şi M.A. nu au respectat acest termen. Astfel, cu toate că petenţilor li s-a comunicat la data de 17 iulie 2007 prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire rezoluţia Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov pronunţată la data de 12 iulie 2007 în dosarul nr. 419/11/2/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov aceştia s-au adresat pentru prima dată instanţei cu plângere (fără a fi intitulată astfel) doar la data de 28 august 2007 când pe rolul Curţii de Apel Braşov se aflau deja spre soluţionare dosarele nr. 1157/64/2007 şi respectiv nr. 1169/64/2007 care aveau ca obiect plângerile succesive dar cu acelaşi conţinut formulate de petenţii l.A., D.V. şi J.A.
Este adevărat că petenţilor, persoane fizice, M.l. şi M.A. li s-a comunicat rezoluţia Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov pronunţată la data de 12 iulie 2007 în dosarul nr. 419/11/2/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov doar la sediul SC R. SRL însă chiar dacă s-ar considera în ceea ce-i priveşte că rezoluţia nu Ie-a fost comunicată, aceştia trebuia să introducă plângerea la instanţă conform art. 2781 alin (2) C. proc. pen., într-un interval de 20 de zile de la data când s-au împlinit cele 20 de zile în care Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov trebuia să soluţioneze plângerea depusă la Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov; ori în speţă plângerea împotriva Ordonanţei procurorului din 22 iunie 2007 a fost depusă de petenţi la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov la data de 11 iulie 2007, ceea ce înseamnă că ultima zi în care aceştia puteau depune plângerea la instanţă era 23 august 2007.
În raport de aceste considerente, în baza art. 2781 alin (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă, ca tardivă, plângerea formulată la instanţă de SC R. SRL Braşov reprezentată de M.l. precum şi de M.A. şi M.l. împotriva ordonanţei dată de procuror la data de 22 iunie 2007 în dosarul nr. 243/P/2007.
În ceea ce priveşte cadrul procesual, respectiv obiectul analizei instanţei, instanţa constată că, uzând de dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., petenţii nu pot critica în instanţă decât dispoziţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de notarul public M.G., nu şi dispoziţiile privind disjungerea cauzei în ceea ce-i priveşte pe făptuitorii F.M., M.l., L.V., M.A., G.M.P., B.M., A.R., S.S.A., J.M., S.M.C.V. ş. a. şi respectiv declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în ce-i priveşte pe cei menţionaţi în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov căreia i s-a trimis dosarul nr. 243/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, întrucât art. 2781 C. proc. pen., are în vedere dispoziţiile de netrimitere în judecată nu toate dispoziţiile procurorului date în cursul actelor premergătoare sau a urmăririi penale şi cărora le este aplicabilă procedura prevăzută de art. 275 şi urm. C. proc. pen.; de altfel petenţii nu au prezentat în instanţă dovezi prin care să facă dovada că această dispoziţie a procurorului îi vatămă în vreun fel.
Pe altă parte, prin ordonanţa atacată, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public M.G., singura persoană cu calitatea de notar public faţă de care s-au desfăşurat acte de cercetare în acest dosar, ori în aceste condiţii, văzând că la dosarul nr. 243/P/2007 nu există o plângere penală prin care să fie reclamat notarul public C.E. sau acte întocmite de acesta (ci numele acestui notar a fost indicat pentru prima dată în plângerea pe care petenţii l.A., D.V. şi J.A. au adresat-o Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov atunci când au criticat Ordonanţa dată de procuror la data de 22 iunie 2007 în dosarul nr. 243/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov) critica petenţilor în sensul că procurorul din cadrul parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov nu a efectuat acte de cercetare în ceea ce priveşte acest notar şi nu a pronunţat o soluţie în legătură cu acesta apare nefondată; de altfel potrivit adresei din data de 28 septembrie 2007 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi adresată instanţei pentru soluţionarea dosarului nr. 1157/64/2007 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov se află în lucru dosarul nr. 357/P/2007 privind pe notarul public C.E., dosar format tocmai în baza conţinutului plângerea pe care petenţii l.A., D.V. şi J.A. au adresat-o Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov atunci când au criticat Ordonanţa dată de procuror la data de 22 iunie 2007 în dosarul nr. 243/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov (dosar nr. 455/11/2/2007); în acest din urmă dosar petenţii pot formula cereri şi depune probe pentru justa soluţionare a cauzei, iar dacă aceasta se va finaliza cu o soluţie de netrimitere în judecată împotriva acestei soluţii petenţii vor putea să formuleze plângere conform art. 2781 C. proc. pen.
Analizând temeinicia şi legalitatea Ordonanţei procurorului din data de 22 iunie 2007 dată în dosarul nr. 243/P/2007 relativ la dispoziţia prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public M.G. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), 289 C. pen., art. 290 C. pen. şi 291 C. pen., instanţa de fond a constatat că plângerea formulată de petenţii l.A., D.V. şi J.A. este nefondată pentru următoarele considerente:
Actele pe care notarul public M.G. Ie-a efectuat în această calitate a sa şi care sunt reclamate de petenţi constau în autentificarea sub nr. 1339 din 5 iulie 2000 a unei declaraţii prin care două persoane fizice: S.S.A. şi soţia sa S.G.C., proprietari ai unor parcele de teren au consimţit la comasarea celor trei corpuri de avere pe care le aveau, situate în localitatea Săcele şi înscrise în C.F. Baciu teren arabil, teren şi teren fâneaţă într-un singur corp de avere ce s-a înregistrat în C.F. a localităţii Baciu sub un singur număr topografic, imobil constând în teren arabil în suprafaţă totală de 3.573,33 m.p.
Potrivit Legii nr. 36/1995, legea notarilor publici şi activităţii notariale, notarul public M.G. avea competenţa de a redacta şi autentifica acest gen de acte, iar la întocmirea şi autentificarea lui nu au fost încălcate dispoziţii legale în vigoare la acel moment.
Astfel, potrivit art. 51 din Legea nr. 7/1996 înscrierile şi radierile efectuate în cărţile funciare nu pot fi rectificate decât pe baza hotărârii instanţei judecătoreşti definitive şi irevocabile sau pe cale amiabilă, în baza unei declaraţii date în formă autentică, de titularul tabular, respectiv de titular, în baza unei documentaţii cadastrale.
În speţă proprietarii S.S.A. şi soţia sa S.G.C. au solicitat notarului public autentificarea unei astfel de declaraţii prin care îşi manifestau opţiunea să comaseze într-un singur imobil trei parcele pe care le aveau în proprietate cu consecinţa înscrierii acestei operaţiuni în C.F. a localităţii Baciu sub un singur număr topografic; au ataşat cererii documentaţie cadastrală, respectiv expertiza tehnică – topografică întocmită de ing. exp. M.l., avizată de Primăria Oraşului Săcele la data de 28 iunie 2000.
Notarul public nu avea obligaţia să verifice dacă cele trei parcele care urmau să fie comasate au aceeaşi categorie de folosinţă întrucât potrivit art. 1 din Legea nr. 7/1996 legea cadastrului şi publicităţii imobiliare în vigoare la data autentificării declaraţiei notariale, prin parcelă în sensul legii cadastrului şi publicităţii imobiliare se înţelege „suprafaţa de teren cu aceeaşi categorie de folosinţă" iar prin imobil se înţelege „una sau mai multe parcele alăturate, cu sau fără construcţii, aparţinând aceluiaşi proprietar". Potrivit art. 17 alin (2) din aceeaşi lege, „una sau mai multe parcele alăturate de pe teritoriul unei unităţi administrativ teritoriale, indiferent de categoria de folosinţă, aparţinând aceluiaşi proprietar, formează un imobil, în sensul definit de art. 1 alin (3) din aceeaşi lege, şi se identifică printr-un număr cadastral unic şi se înscrie într-o carte funciară". Faţă de aceste dispoziţii legale, apare evident că cerinţa existenţei aceleiaşi categorii de folosinţă a parcelelor aparţinând aceluiaşi proprietar nu este una esenţială pentru a se putea dispune comasarea acestora într-un singur imobil.
Cerinţele esenţiale însă pentru a se putea dispune comasarea celor trei parcele sunt însă, fără îndoială acelea ca parcelele să fie alăturate şi să aparţină aceluiaşi proprietar; dacă ultima dintre aceste două condiţii esenţiale ara uşor de verificat de către notar prin solicitarea unor extrase C.F., prima dintre acestea nu putea fi constatată ca fiind îndeplinită decât pe baza unei documentaţii cadastrale. întrucât în speţă notarului i-a fost prezentată o expertiză tehnică topografică a întocmită de un expert topograf, M.l. în care se arată că cele trei parcele se învecinează, expertiză avizată de Primăria Săcele notarul public (care nu este obligat să aibă cunoştinţe de topometrie şi topografie) nu putea refuza autentificarea declaraţiei, astfel încât acesta nu şi-a exercitat cu rea credinţă funcţia.
Este adevărat că din înscrisurile şi schiţele prezentate în cauză de către petenţi rezultă că situaţia din teren stabilită de experţi topografi şi existentă în evidenţele Comisiei pentru aplicarea Legilor fondului funciar şi O.C.A.O.T.A. Braşov este alta decât cea reţinută de expertul topograf l.M. (care a suprapus parcelele aparţinând celor doi proprietari cu teren arabil, teren şi teren fâneaţă, şi care în fapt erau despărţite de un drum, peste imobilul cu nr. top. 1558/17 reprezentând drumul De 303 aparţinând fostului C.A.P. Săcele şi care deservea toate celelalte parcele menţionate în schiţa parcelar 301 a localităţii Săcele, avizată de O.C.P.I. Braşov) însă notarul, la momentul autentificării declaraţiei nu avea o schiţă de comparaţie şi nu era obligat să o ceară decât dacă avea dubii asupra veridicităţii documentaţiei cadastrale depuse.
Faţă de această împrejurare, nu se poate reproşa expertului rea credinţă sau neglijenţă în exercitarea atribuţiilor sale, cu atât mai mult cu cât aceeaşi documentaţie cadastrală a trecut, fără să fie observate erorile, şi prin filtrul angajaţilor C.F care au făcut întabularea în cartea funciară şi care dispuneau de schiţele şi de toate situaţiile necesare pentru a verifica veridicitatea conţinutului expertizei.
În aceste condiţii, apare evident că declaraţia autentificată de notarul public M.G. nu este falsă şi nu este întocmită de notar cu încălcarea obligaţiilor pe care le are, astfel că aceasta nu se face vinovată de nici una dintre infracţiunile pentru care a fost cercetată. Este adevărat că declaraţia autentificată de notarul public M.G. are la bază o documentaţie tehnică necorespunzătoare realităţii, însă la dosar nu sunt dovezi care să conducă procurorul sau instanţa la concluzia că notarul cunoştea această împrejurare, comiterea infracţiunii prevăzută de art. 291 C. pen., neputând fi reţinută în speţă în sarcina făptuitoarei; împrejurarea că expertiza tehnică topografică cuprinde date eronate trebuie dovedită printr-o altă expertiză, aspect care se poate realiza în dosarul disjuns în care expertul este cercetat penal, abia apoi putând fi desfiinţată atât ea cât şi actele sub secvenţe şi readusă situaţia la starea iniţială.
Este nefondată critica adusă ordonanţei procurorului în conformitate cu care se impune completarea cercetărilor, respectiv a actelor premergătoare efectuate în cauză, în condiţiile în care procurorul a reţinut corect care sunt actele efectuate de notar şi activităţile desfăşurate de acesta, iar în raport cu datele efectuării lor răspunderea penală s-a prescris pentru toate infracţiunile reclamate ca fiind comise de notarul public M.G., astfel încât în speţă intervenind o cauză care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale sau exercitarea acesteia, conform art. 228 C. proc. pen., urmărirea penală nu mai poate fi începută.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs petiţionarii D.V. J.A., l.A., M.A. şi M.l.
La termenul de judecată din 22 ianuarie 2008, recurentul petiţionar D.V. a precizat că numele corect al recurentei petente l.A. este l.A. şi că aceasta a decedat în luna septembrie 2007, moştenitorii săi fiind I.A. şi l.A., situaţie în care Curtea a dispus introducerea şi citarea acestora în cauză.
De asemenea, recurentul petiţionar M.l. a învederat că a declarat recurs atât în nume propriu, cât şi ca reprezentant al SC R. SRL, fără a face însă dovada susţinerilor sale.
În motivele scrise de recurs, petenţii D.V., J.A., l.A. (prin moştenitorii susmenţionaţi), au criticat atât ordonanţa nr. 243/P/2007, cât şi sentinţa primei instanţe sub aspectul omisiunii de a fi sesizată instanţa civilă pentru desfiinţarea totală şi respective parţială a înscrisurilor false întocmite de notarii M.G. şi C.E. conform art. 245 alin. (1) lit. c1) C. proc. pen.
Se mai critică motivarea instanţei de fond cu privire la inexistenţa unei obligaţii a notarului de a verifica dacă parcelele care urmau a fi comasate aveau aceeaşi categorie de folosinţă, arătându-se că textul de lege menţionat de instanţă [(art. 17 alin. (2) din Legea nr. 7/1996)] nu era în vigoare la data săvârşirii faptei.
De asemenea, se arată că notarul nu a respectat dispoziţiile legale referitoare la recepţionarea documentaţiei cadastrale de către organul de specialitate şi că trebuia să refuze autentificarea declaraţiei în baza art. 6 alin. (2), art. 43 şi 45 din Legea nr. 36/1995.
În ce priveşte încălcarea atribuţiilor de serviciu de către expertul topograf şi notar, prima instanţă a exclus reaua credinţă, dar şi neglijenţa, fără să indice cu ce latură subiectivă au fost făcute aceste încălcări ale obligaţiilor de serviciu.
În fine, se mai susţine că în ordonanţa atacată se mai arată că este similaritate, fără a indica care sunt concret actele falsificate de notarul public C.E. şi dacă pentru acestea a intervenit prescripţia răspunderii penale sau se impunea trimiterea în judecată.
Recurentul M.A. a susţinut, cu referire la respingerea ca tardivă a plângerii sale, că Ministerul Public nu a putut face dovada comunicării soluţiei, iar instanţa de fond a considerat plângerea ca fiind făcută în termen, devreme ce a acceptat participarea sa la discuţii şi i-a solicitat să pună concluzii pe fond.
De asemenea, a mai făcut referiri la fapte comise de angajaţii primăriei Săcele iar cu referire la notarul public M.G. a susţinut că a încălcat prevederile legislaţiei în vigoare, afectând domeniul public, precum şi accesul proprietarilor la DN 1.
Recurentul M.l. a arătat că data când a luat cunoştinţă de ordonanţa procurorului este data la care a formulat plângere la instanţă, situaţie acceptată de aceasta devreme ce a fost admis la dezbateri şi i s-a permis să pună concluzii pe fond.
În cuprinsul motivelor de recurs, se mai fac referiri la fapte comise de angajaţi ai primăriei, îndeosebi expertul M.I., iar în privinţa notarului public se arată că acesta a transformat o parcelă tip-fâneaţă într-una de tip-arabil, fără a exista documentaţie şi aviz de schimbare a ramurii de cultură. Documentaţia a fost depusă la cartea funciară şi a avut ca efect dispariţia unei străzi şi a dreptului de servitute privind accesul la proprietăţi, racordul stradal şi accesul la DN 1, dispărând şi posibilitatea de branşament la utilităţi.
Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate şi sub toate aspectele conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente.
Prin ordonanţa din 22 iunie 2007 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov sub nr. 243/P/2007 s-a dispus: neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public M.G. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzută de art. 246, 289, 290 şi 291 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale; disjungerea cauzei şi declinarea competenţei de cercetare a faptelor presupus a fi fost comise de către alţi făptuitori în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov.
Având în vedere limitele stabilite de dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., în speţă instanţa a fost investită exclusiv cu privire la cenzurarea soluţiei de neîncepere a urmăririi penale dispusă faţă de notarul public, neputându-se face aprecieri cu privire la fapte imputate altor persoane faţă de care nu s-a dat o soluţie pe fond de către procuror.
Or, în acest context, Curtea constată că majoritatea susţinerilor cuprinse atât în plângerea adresată instanţei, cât şi în motivele de recurs depăşesc limitele în care instanţa se poate pronunţa în cauza de faţă, tocmai pentru că se referă la o situaţie de fapt mult mai amplă ce este imputată mai multor persoane (funcţionari sau simpli cetăţeni).
În privinţa notarului public M.G., Curtea constată că în plângerea penală adresată organului de urmărire penală (şi înregistrată sub nr. 243/P/2007) petenţii D.V. J.A. I.A. nu au reclamat săvârşirea vreunei fapte penale de către acesta, fapt recunoscut explicit în faţa instanţei de fond(a se vedea încheierea din 24 septembrie 2007), ci s-au referit la numitul M.l., reprezentant al O.C.O.T. care a întocmit documentaţia cadastrală falsă, neverificată în mod corespunzător de către notar.
Referitor la celălalt notar public la care aceşti petenţi au făcut referi re, C.E., din înscrisurile aflate la dosar rezultă că împotriva acestuia s-a solicitat începerea urmăririi penale abia la 24 iulie 2007, cu ocazia plângerii împotriva soluţiei dată faţă de notarul public M.G., situaţie în care s-a format un dosar distinct la nivelul aceluiaşi parchet, nr. 357/P/2007,cauză aflată în lucru.
În legătură cu activitatea notarului public M.G., cercetările au fost demarate în urma unei plângeri formulate de SC R. SRL la 10 februarie 2006 şi au stabilit că acesta a autentificat la data de 5 iulie 2000 actul notarial denumit „declaraţie", la cererea proprietarilor S.S.A. şi S.G.C în care aceştia au arătat că au hotărât comasarea a trei parcele de teren, toate aflate în proprietatea declaranţilor, într-o singură parcelă.
În raport cu data autentificării acestui înscris (5 iulie 2000), data formulării plângerii (10 februarie 2006) şi ţinând seama de tratamentul sancţionator aplicabil în cazul infracţiunilor menţionate în plângere şi care ar putea fi imputate notarului public (art. 246, 289, 290 şi 291 C. pen.), în mod corect s-a reţinut de către procuror că este incident cazul de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzută de art. 10 lit. g) C. proc. pen. (a intervenit prescripţia răspunderii penale).
Chiar şi aşa, în motivarea soluţiei de neîncepere a urmăririi penale se fac şi aprecieri de fond, arătându-se că notarul public nu a fost de rea credinţă când a întocmit, la data de 5 iulie 2000, în cadrul competenţelor sale, documentaţia pe baza căreia ulterior, la data de 11 iulie 2000, s-au operat în evidenţele C.F. noile configurări ale proprietăţii declaranţilor.
Curtea reţine că înscrisul autentificat de către notar reprezintă o declaraţie, al cărei conţinut a fost asumat de către declaranţi, sub sancţiunea legii penale conform art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)
În plus, în cauză erau incidente dispoziţiile art. 44 din Legea nr. 7/1996 privind cadastrul şi publicitatea imobiliară/în varianta în vigoare la momentul autentificării actului, potrivit cărora corpul de proprietăţi constituit prin înscrierile în cartea funciară se va putea modifica prin alipiri, dacă mai multe parcele se unesc într-un singur corp sau dacă se adaugă o nouă parcelă la un corp de proprietate ori se măreşte întinderea unei parcele.
Totodată, potrivit art. 56 notarul care a întocmit un act prin care se modifică un drept real imobiliar este obligat să ceară din oficiu înscrierea în cartea funciară, care urma procedura înscrisă în art. 49 şi urm. din aceeaşi lege, finalizată cu o încheiere dată de judecătorul de la biroul de carte funciară, supusă căilor de atac.
În speţă, cu ocazia autentificării declaraţiei, notarul a avut la dispoziţie actele prezentate de declaranţi, respectiv o expertiză topografică (care prezenta situaţia celor trei parcele ce urmau a fi contopite, inclusiv faptul că erau de acelaşi tip-teren arabil), precum şi un înscris emanând de la primăria oraşului Săcele (care certifica faptul că cele trei parcele erau situate în intravilanul localităţii), acte pe care notarul nu era în măsură să le cenzureze.
Ulterior, pe baza acestei declaraţii şi în urma controlului efectuat (sau care trebuia a fi făcut) de către funcţionarii şi judecătorul de carte funciară, s-au făcut menţiunile corespunzătoare în cartea funciară.
Împrejurarea că documentaţia tehnică (îndeosebi expertiza topografică) ce a fost prezentată de către declaranţi notarului cu prilejul autentificării declaraţiei, nu corespundea întrutotul realităţii nu poate fi imputată acestuia, cu atât mai mult cu cât, potrivit celor expuse anterior, conţinutul declaraţiei reprezenta practic manifestarea de voinţă a declaranţilor (ce nu putea fi cenzurată de notar), iar efectul urmărit de aceştia, respectiv comasarea unor proprietăţi, s-a produs în urma înscrierii în cartea funciară, supervizată de alte persoane decât notarul care a autentificat declaraţia.
Pe de altă parte în motivarea recursurilor declarate, petenţii D.V., J.A. I.A. fac referire, între altele, la nerespectarea de către notar a „Instrucţiunilor privind întocmirea documentaţiei cadastrale tehnice necesare la înscrierea cu caracter nedefinitiv în Cartea funciară a actelor şi faptelor juridice referitoare la terenuri şi construcţii", fără a observa că acestea au fost publicate la 22 februarie 2001 în M. Of. nr. 90, ulterior datei la care notarul a autentificat declaraţia în litigiu (5 iulie 2000).
De asemenea, aceşti petenţi au criticat atât ordonanţa, cât şi sentinţa instanţei de fond pentru neaplicarea art. 245 alin. (1) lit. c1) C. proc. pen., referitor la omisiunea de sesizare a instanţei civile cu privire la desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris.
Curtea reţine că potrivit art. 228 alin. (6) C. proc. pen., în cazul în care se dispune neînceperea urmăririi penale, procurorul se pronunţă şi asupra sesizării instanţei civile competente cu privire la desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris.
În speţă, deşi faţă de notarul public M.G. s-a dispus neînceperea urmăririi penale inclusiv pentru infracţiuni de fals intelectual şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, nu s-a dispus prin aceeaşi ordonanţă şi asupra sesizării instanţei civile, în condiţiile susmenţionate. Mai mult în motivarea ordonanţei se face vorbire de un singur act încheiat de notar înscris oficial în înţelesul legii penale, respectiv declaraţia autentificată de acesta.
În privinţa acestui înscris, este de observat că realitatea celor consemnate în cuprinsul declaraţiei incumbă exclusiv declaranţilor (faţă de care cercetările s-au disjuns), nefiind contestat faptul că notarul a consemnat şi autentificat întocmai manifestarea de voinţă a acestora.
Pe de altă parte, chiar şi în situaţia în care ordonanţa nu cuprinde dispoziţia de sesizare a instanţei civile, nimic nu opreşte partea interesată să acţioneze în acest sens, mai ales că o asemenea omisiune nu poate fi îndreptată în procedura înscrisă în art. 2781 C. proc. pen., prin prisma soluţiilor expres şi limitativ prevăzute în alin. (8).
În privinţa petenţilor M.A. şi M.I., Curtea constată că prin sentinţa recurată plângerile formulate de către aceştia împotriva aceleiaşi ordonanţe a procurorului au fost respinse ca tardive, fără a se intra în analiza fondului aspectelor sesizate în plângere, situaţie în care recursurile declarate de către aceştia pot fi analizate exclusiv sub aspectul formulării plângerii în termen, chiar dacă petenţii au menţionat în motivele de recurs şi alte critici, ce ţin de fondul cauzei.
Din această perspectivă, Curtea constată că prin rezoluţia procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov emisă la data de 12 iulie 2007 sub nr. 419/11/2/2007 a fost respinsă, în condiţiile art. 278 C. proc. pen., plângerea formulată de cei doi petenţi împotriva rezoluţiei (în realitate, ordonanţei) nr. 243/P/2007 din 22 iunie 2007.
Soluţia dată de procurorul general a fost comunicată petenţilor M.l. şi M.A., cu confirmare de primire, la data de 17 iulie 2007, dată de la care a început să curgă termenul de 20 de zile prevăzută de art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. În care soluţia de neîncepere a urmăririi penale putea fi supusă cenzurii instanţei.
Cu toate acestea, petenţii s-au adresat instanţei abia la data de 28 august 2007, formulând o „cerere de intervenţie în interes propriu" în dosarul nr. 1169/64/2007 al Curţii de Apel Braşov (ce avea ca obiect plângerea formulată de petenţii D.V. I.A. şi J.A. împotriva aceleiaşi soluţii, dosar ce ulterior a fost conexat la cel în care s-a pronunţat sentinţa recurată, nr. 1157/64/2007), situaţie în care soluţia primei instanţe, de respingere a plângerilor ca tardiv formulate este legală şi temeinică.
Împrejurarea că petenţii au participat în această calitate în dosarul instanţei de fond nu poate conduce la o altă concluzie cu privire la tardivitatea plângerii formulate de către aceştia, întrucât ceea ce instanţa analizează mai întâi este respectarea condiţiilor de formă ale plângerii (inclusiv dacă ea a fost formulată în termen), iar apoi temeinicia susţinerilor petenţilor însă numai dacă cerinţele de formă au fost respectate.
Pentru toate aceste considerente, Curtea constată că toate recursurile declarate în cauză sunt nefondate şi urmează a fi respinse, cu obligarea recurenţilor la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiţionarii M.A., M.l., D.V., J.A. şi l.A. împotriva sentinţei penale nr. 51/ F din 23 octombrie 2007 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenţii petiţionari la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 962/2008. Penal. Dare de mită (art. 255... | ICCJ. Decizia nr. 136/2008. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
