ICCJ. Decizia nr. 1508/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1508/2008
Dosar nr. 3771/98/2007
Şedinţa publică din 24 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 15/ F din 11 ianuarie 2008, Tribunalul Ialomiţa a condamnat pe inculpatul N.C., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Totodată, s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus, din durata pedepsei aplicate, durata reţinerii şi a arestării preventive, de la 21 noiembrie 2007 la zi.
S-a luat act că partea vătămată N.R. nu s-a constituit parte civilă.
În esenţă, s-a reţinut că, la data de 19 noiembrie 2007, inculpatul, aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, i-a aplicat soţiei sale, N.R., o lovitură cu un cuţit în zona toraco-abdominală, cauzându-i leziuni ce i-au pus viaţa în primejdie, necesitând pentru vindecare 30-35 zile de îngrijiri medicale.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 43 din 18 februarie 2008, a respins, ca nefondat, recursul inculpatului.
Totodată, s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus, din durata pedepsei aplicate, durata reţinerii şi a arestării preventive, de la 21 noiembrie 2007 la zi.
Prin recursul declarat, apărătorul inculpatului, desemnat din oficiu, a solicitat reducerea pedepsei aplicate inculpatului, prin acordarea unei mai mari eficiente circumstanţelor atenuante şi celor personale.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţele au reţinut corect fapta şi vinovăţia inculpatului, i-au dat o încadrare juridică corespunzătoare dispoziţiilor legale şi au individualizat în mod just pedeapsa aplicată.
În raport de gradul ridicat de pericol social al faptei săvârşite, reflectat de modul în care inculpatul a conceput şi realizat tentativa la omor calificat (prin aplicarea unei lovituri cu cuţitul într-o zonă vitală, soţiei sale), precum şi de datele ce caracterizează persoana inculpatului, rezultă că instanţele au acordat eficienţă circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea inculpatului şi criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel că nu se impune reducerea acesteia.
Neexistând nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul inculpatului să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat N.C. împotriva deciziei penale nr. 43 din 18 februarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 21 noiembrie 2007 la 24 aprilie 2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1439/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1517/2008. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
