ICCJ. Decizia nr. 1710/2008. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Revizuire - Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1710/2008
Dosar nr. 9535/95/2007
Şedinţa publică din 15 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Inculpatul C.A. a fost condamnat definitiv, la 4 ani închisoare, pentru infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) (sentinţa penală nr. 294/2000 a Tribunalului Gorj, definitivă prin Decizia penală nr. 201/2001 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi Decizia penală nr. 3553/2001 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală).
De asemenea, acesta a fost obligat, în solidar cu părţile responsabile civilmente C.A. şi C.M. (părinţii inculpatului minor), la plata către partea civilă F.E. a sumelor de 50 milioane lei ROL despăgubiri pentru daune morale şi 50 milioane lei ROL despăgubiri pentru daune materiale.
C.A. a executat pedeapsa închisorii, fiind liberat condiţionat potrivit sentinţei penale nr. 5098/2002 a Judecătoriei Târgu-Jiu.
Prin sentinţa penală nr. 488 din 4 decembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Gorj, a fost respinsă cererea de revizuire a dispoziţiilor civile a hotărârii de condamnare, cerere prin care s-a solicitat ca obligarea inculpatului la plata sumelor de bani să fie în solidar cu Liceul industrial A. (al cărui elev era la data faptelor), iar nu în solidar cu părinţii acestuia (în calitate de părţi responsabile civilmente).
Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut că aspectele invocate în cererea de revizuire (calitatea de elev al liceului şi săvârşirea faptei în timpul programului şcolar, în recreaţia dintre ore) au fost cunoscute şi examinate cu ocazia judecării cauzei în fond, apel şi recurs.
Prin Decizia penală nr. 4 din 19 februarie 2008, Curtea de Apel Craiova, secţia penală, a respins, ca nefondat, recursul revizuientului, reţinând, ca şi prima instanţă, că aceste împrejurări (calitatea de elev al liceului şi săvârşirea faptei în timpul activităţii şcolare) au fost cunoscute şi examinate cu ocazia judecării cauzei.
Împotriva deciziei a fost declarat prezentul recurs.
Recursul nu este fondat.
Este adevărat că, potrivit art. 393 alin. (1) C. proc. pen., hotărârile judecătoreşti definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât şi cu privire la latura civilă.
Revizuirea nu poate fi cerută decât în condiţiile art. 394 C. proc. pen., respectiv, numai atunci când este îndeplinit unul dintre cazurile de revizuire expres şi limitativ prevăzute de lege [(art. 394 alin. (1) lit. a) – d) C. proc. pen.)].
Or, calitatea de elev a inculpatului, precum şi săvârşirea infracţiunii în timpul programului şcolar, au fost împrejurări cunoscute de instanţe la soluţionarea cauzei, nefiind astfel incident cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (care are în vedere descoperirea ulterioară unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei).
De altfel, aşa cum rezultă din partea introductivă a deciziei nr. 3553/2001 a Curţii Supreme de Justiţie, părinţii inculpatului au fost prezenţi la judecarea recursurilor declarate de inculpat şi de partea civilă, consemnându-se că „intimatele părţi responsabile civilmente C.A. şi M. au declarat că vor plăti despăgubirile stabilite de instanţă" (pag. 2 a deciziei).
Aceeaşi atitudine de acceptare a calităţii de parte responsabilă civilmente în solidar cu inculpatul, şi de acceptare a plăţii despăgubirilor, au avut-o părinţii inculpatului şi cu ocazia dezbaterilor la prima instanţă (pag. 2 a sentinţei penale nr. 294din 14 noiembrie 2000 a Tribunalului Gorj).
Faţă de cele reţinute, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul C.A. împotriva deciziei penale nr. 4 din 19 februarie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia minori şi familie.
Obligă revizuientul la plata sumei de 140 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 mai 2008.
← ICCJ. Decizia nr. 1632/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1727/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
---|