ICCJ. Decizia nr. 1727/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1727/2008
Dosar nr. 116/42/2008
Şedinţa publică din 16 mai 2008
Asupra recursului de faţă.
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 29 din 22 februarie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiţionarul B.T. împotriva referatului întocmit în dosarul nr. 1755A/111/1/2007 din 18 decembrie 2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.
S-a reţinut că petiţionarul s-a adresat parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti formulând plângere penală împotriva Judecătoriei Buzău, întrucât ar fi fost dat în debit la A.F.P. Buzău, cu cheltuieli de judecată în dosare în care nu a avut calitatea de parte.
Prin referatul întocmit în dosarul nr. 1755/VI11/1/2007 din 18 decembrie 2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, procurorul a constatat că cererea nu întruneşte condiţiile prevăzute de art. 222 C. proc. pen., pentru a fi înregistrată ca plângere penală.
Soluţia a fost confirmată de procurorul general din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, potrivit procedurii prevăzute de art. 278 alin. (1) C. proc. pen.
Plângerea formulată de petiţionar împotriva acestei măsuri a fost respinsă, ca inadmisibilă, de Curte de Apel Ploieşti, constatându-se că nu intră sub incidenţa controlului reglementat de dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petiţionarul B.T., motivând că plângerea sa viza tocmai o contestaţie la executare.
Recursul este neîntemeiat.
Înalta Curte, verificând hotărârea primei instanţe, în baza motivelor de recurs, dar şi potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală şi temeinică.
În conformitate cu prevederile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., „după respingerea plângerii făcute conform art. 275 – art. 278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă. Plângerea poate fi făcută şi împotriva dispoziţiei de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu".
Din conţinutul dispoziţiilor procedurale evocate mai sus rezultă că legiuitorul instituie o procedură obligatorie care trebuie parcursă de petiţionari. Pentru a se putea adresa instanţei de judecată trebuie ca, în prealabil, să existe o soluţie pronunţată de procuror, respectiv o rezoluţie sau ordonanţă de netrimitere în judecată, iar împotriva acestei soluţii partea să fi făcut plângere la procurorul ierarhic superior.
În speţă, din analiza dosarului nr. 1755/VI 11/1/2007 din 18 decembrie 2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti reiese că petiţionarul a formulat plângere împotriva unei măsuri administrative, adoptată de procuror printr-un referat şi verificată de procurorul ierarhic superior conform art. 278 alin. (1) C. proc. pen., soluţie ce nu intră sub incidenţa controlului reglementat de dispoziţiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen.
Precizarea făcută de petiţionar direct în recurs, în sensul că obiectul cererii sale ar fi fost tocmai o contestaţie la executare, nu poate fi primită, întrucât plângerea sa a urmat un alt curs, fiind adresată parchetului, în vreme ce, pentru contestaţia la executare, petiţionarul trebuie să urmeze dispoziţiile codului de procedură civilă şi să se adreseze instanţei civile competente.
Prin urmare, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionar, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., soluţia primei instanţe, de respingere ca inadmisibilă a plângerii, fiind legală şi temeinică.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul B.T. împotriva sentinţei penale nr. 29 din 22 februarie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti - Secţia Penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă pe recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1710/2008. Penal. Lovirile sau vătămările... | ICCJ. Decizia nr. 212/2008. Penal. Dare de mită (art. 255... → |
|---|
