ICCJ. Decizia nr. 1602/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1602/2008
Dosar nr. 2579/104/2007
Şedinţa publică din 8 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 222 din 20 decembrie 2007, Tribunalul Olt a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul C.E.I., împotriva sentinţei penale nr. 98 din 26 aprilie 2005 pronunţată de Tribunalul Olt, în dosarul nr. 6291/2004, ca nefondată.
A fost obligat revizuientul la 40 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, transmisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt cu adresa nr. 659/IH/2007, condamnatul C.E.I. a exercitat calea extraordinară de atac a revizuirii împotriva sentinţei penale nr. 98 din 26 aprilie 2005 pronunţată de Tribunalul Olt, în dosarul nr. 629/2004.
S-a reţinut că pentru acelaşi revizuient s-a formulat aceeaşi cale de atac şi de către părinţii săi, cerere care a fost însuşită de către acesta.
În motivarea cererii s-a invocat faptul că relaţiile dintre victima A.F. şi tatăl acestuia nu erau normale, întrucât victima îi vindea lucrurile din casă pentru a cumpăra băuturi alcoolice şi faptul că nu sa clarificat dacă victima s-a întâlnit sau nu cu tatăl său în noaptea de 31 octombrie - 1 noiembrie 2004 şi dacă au avut sau nu vreo ceartă, sens în care s-a solicitat ascultarea martorului C.F.
S-a mai arătat că raportat la actul constatator al decesului, ce menţionează un traumatism cranio-cerebral acut deschis trebuia să se aibă în vedere drept cauză o lovitură cu un corp contondent şi nu poate fi exclusă intervenţia unei a treia persoane, deoarece chiar tatăl victimei ar fi recunoscut că nu revizuientul l-ar fi omorât pe fiul său şi că are cunoştinţă de această persoană.
Revizuientul a mai făcut referire la neconcordanţe în legătură cu ora constatării decesului victimei, cu referire la aprecierile tatălui victimei, dar şi prin raportate la procesul-verbal de constatare la faţa locului; s-a mai făcut trimitere la faptul că nu s-au clarificat elementele de fapt cu privire la natura şi apartenenţa petelor de pe pereţii grupului sanitar în care s-a aflat victima, precum şi faptul că nu s-au ascultat ca martori persoanele care au transportat victima.
Instanţa a constatat că motivele invocate de revizuient nu se încadrează între cazurile cu caracter limitativ prevăzute de art. 394 alin. (1), (2), (3) şi (4) C. proc. pen., pentru admiterea în principiu a cererii.
Astfel, art. 394 alin. (1) lit. a) prin raportare la alin. (2) C. proc. pen., se referă la descoperirea de fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, dacă pe baza acestora se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare.
Din analiza dosarului a rezultat că elementele de fapt şi de drept invocate de revizuient nu îndeplinesc aceste condiţii, deoarece acestea au fost avute în vedere cu ocazia judecării în fond a cauzei şi nu sunt de natură să dovedească netemeinicia hotărârii de condamnare; argumentul este acela că elementele de fapt invocate de către revizuient sunt neconcludente cu privire la consumarea infracţiunii şi la calitatea de infractor a revizuientului.
În concret, declaraţiile martorilor R.G., D.D., D.N., C.L. şi R.N. în coroborare cu celelalte mijloace de probă au dovedit comiterea de acte de violenţă ale inculpatului împotriva victimei, prin lovirea acesteia cu pumnii şi picioarele, inclusiv atunci când a căzut pe covorul asfaltic, care au determinat decesul.
Pe de altă parte, s-a constatat din oficiu că motivele invocate de revizuient nu se încadrează nici în celelalte cazuri prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. b), c), d) şi r) cu raportare la alin. (3) şi (4) C. proc. pen.
În acest sens, s-a reţinut că nu s-a dovedit comiterea infracţiunii de mărturie mincinoasă de către martori sau experţi şi nici nu s-a declarat fals vreun înscris ce a constituit temei al hotărârii de condamnare.
În plus, nu s-a dovedit comiterea de infracţiuni în legătură cu cauza de către persoanele ce au fot membri ai completului de judecată, procuror sau organ de cercetare penală.
În raport cu cele reţinute, s-a apreciat ca neîntemeiată cererea de reaudiere a celor doi martori R.G. şi D.N. şi s-a respins, ca neîntemeiată cererea de revizuire, potrivit considerentelor de mai sus.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel revizuientul, care, în memoriul scris depus la dosar a făcut referire la probele administrate în cauză şi greşit interpretate de instanţele fondului; a solicitat în dovedirea cererii audierea tatălui victimei.
Prin Decizia penală nr. 23 din 11 februarie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 2579/104/2007, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul C.E.I. împotriva sentinţei penale nr. 222 din 20 decembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Olt, în dosarul nr. 2579/104/2007.
A fost obligat apelantul condamnat la 110 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariu apărător oficiu a fost avansat din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Avocaţi Craiova.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că sunt expres şi limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen., cazurile de revizuire.
Din examinarea cererii s-a constatat că revizuientul a criticat modul de apreciere a probelor administrate cu ocazia judecării în fond a cauzei; or, această apreciere nu este cenzurabilă în calea de atac extraordinară a revizuirii, motivele de revizuire fiind, astfel cum s-a arătat mai sus, prevăzute în mod expres de lege.
Numitul A.E., tatăl victimei A.F. a fost audiat, atât în timpul urmăririi penale, cât şi de prima instanţă, cu ocazia judecării fondului cauzei, iar din declaraţia sa a rezultat că nu cunoaşte modul de săvârşire a infracţiunii, găsindu-l decedat pe fiul său în casă.
Pretinsul conflict dintre victimă şi tatăl acestuia a fost avut în vedere de instanţe, astfel că reaudierea acestuia s-a privit ca neutilă soluţionării cererii de faţă.
De altfel, s-a constatat că revizuientul a mai formulat o contestaţie în anulare şi o cerere de revizuire, prin care a invocat aceleaşi critici referitoare la nevinovăţie şi interpretarea greşită a probelor administrate în cauză, ambele respinse.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins apelul, ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii a declarat, în termenul legal, recurs revizuientul condamnat C.E.l., fără a arăta în scris motivele.
La dosarul cauzei a fost depusă, după ce în prealabil a fost înregistrată prin R.G. a instanţei supreme sub nr. 8839 la 29 februarie 2008, o cerere formulată de recurentul revizuient condamnat prin care solicita ca la primul termen acordat să fie citat şi tatăl victimei A.E., considerând că acesta ar fi autorul faptei, el fiind doar suspect, în caz contrar nu va da curs motivelor de recurs. De asemenea, recurentul a mai menţionat că audierea martorului este necesară, deoarece acesta şi-a transportat la data de 31 octombrie 2004, ora 19,30, fiul la M.C., aşa cum confirmă registrul de la morgă, iar rechizitoriul confirmă că la 1 noiembrie 2004 A.F. se afla în locuinţa tatălui său A.E.
În prezenta cauză a fost formulată o declaraţie de abţinere de doamna judecător G.C., care a invocat cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 47 alin. (1) C. proc. pen., deoarece a făcut parte din completul de judecată care a pronunţat Decizia penală nr. 319 din 18 octombrie 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală.
Prin încheierea de şedinţă de la 9 aprilie 2008 dată în dosarul nr. 2579/104/2007 a fost admisă cererea de abţinere şi s-a stabilit că doamna judecător G.C. este incompatibilă şi nu va participa la soluţionarea cauzei care formează obiectul dosarului nr. 2579/104/2007.
Prin rezoluţia preşedintelui de secţie s-a stabilit că la soluţionarea dosarului nr. 2579/104/2007 va participa doamna judecător C.J., în locul doamnei judecător G.C.
La termenul de judecată de la 10 aprilie 2008, Înalta Curte, în vederea formării completului de judecată, a dispus amânarea cauzei la 8 mai 2008.
La termenul de astăzi, apărătorul recurentului revizuient a arătat că recurentul solicită audierea tatălui victimei A.E., care a afirmat că nu este el autorul infracţiunii de omor.
Reprezentantul Ministerului Public a solicitat respingerea cererii.
Înalta Curte, deliberând, a respins, ca inadmisibilă, cererea de probatoriu formulată de recurentul revizuient condamnat, în raport cu posibilitatea efectuării de probe numai cu înscrisuri în calea ordinară de atac a recursului, cu care a fost investită instanţa.
Apărătorul recurentului revizuient, în concluziile orale, în dezbateri a lăsat la aprecierea instanţei admiterea recursului, invocând temeiul prevăzut de art. 394 lit. a) C. proc. pen., în susţinerea căruia a arătat că nu s-au audiat ca martori persoanele care au transportat victima.
Concluziile reprezentantului Ministerului Public asupra recursului declarat de recurentul revizuient condamnat, precum şi poziţia recurentului din ultimul cuvânt, au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.
Recurentul revizuient condamnat a depus la dosar, după ultimul cuvânt şi un set de înscrisuri ce se află la dosarul Înaltei Curţi. De asemenea, prin R.G. a instanţei supreme a fost înregistrat sub nr.4267 la 8 mai 2008 un memoriu al părinţilor recurentului revizuient condamnat, aflat la dosarul Înaltei Curţi.
Examinând recursul declarat de recurentul revizuient condamnat C.E.l. împotriva deciziei instanţei de apel, în raport cu motivele invocate, Înalta Curte apreciază recursul recurentului revizuient condamnat ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
În conţinutul dispoziţiilor art. 394 C. proc. pen., legiuitorul a reglementat expres şi limitativ cazurile de revizuire în sensul că revizuirea poate fi cerută când:
- s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei;
- un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;
- un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
- un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
- când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.
Din analiza cauzei rezultă că în mod judicios şi motivat instanţa de apel a constatat că revizuientul a criticat modul de apreciere a probelor administrate cu ocazia judecării în fond a cauzei, acesta, neputând fi cenzurat în calea de atac extraordinară a revizuirii, motivele de revizuire, fiind prevăzute în mod expres de lege.
Înalta Curte consideră că instanţa de apel a făcut un examen propriu asupra cererii revizuientului condamnat, cât şi a motivelor invocate de acesta în apel, respectiv asupra cererii de audiere a martorului A.E. tatăl victimei, evidenţiind faptul că acesta a fost ascultat, atât în cursul urmăririi penale, cât şi de prima instanţă, cu ocazia cercetării judecătoreşti, că pretinsul conflict dintre victimă şi tatăl acestuia a fost o împrejurarea cunoscută de către instanţe, constatând că revizuientul a mai formulat o contestaţie în anulare şi o cerere de revizuire, în care a invocat aceleaşi critici referitoare la nevinovăţie şi interpretarea greşită a probelor administrate în cauză, iar ambele cereri au fost respinse.
De asemenea, Înalta Curte, în baza propriului examen asupra motivelor invocate, în recurs, de către recurentul revizuient condamnat C.E.l., actelor şi lucrările dosarelor ataşate prezentei cauze, înscrisurilor depuse, constată că, A.E. a avut calitatea de parte civilă şi a fost ascultat în cursul urmăririi penale, declaraţia acestuia, aflându-se la dosarul parchetului şi a fost ascultat în aceeaşi calitate procesuală şi în cursul cercetării judecătoreşti la Tribunalul Olt, declaraţia acestuia, aflându-se la dosarul nr. 6291/2004 al Tribunalului Olt, procesul-verbal de cercetare la faţa locului întocmit la data de 1 noiembrie 2004 aflat la dosarul parchetului, raportul de constatare medico-legală şi avizul acestuia se află la dosarul parchetului, aşa încât acestea au fost cunoscute şi avute în vedere de instanţele care s-au pronunţat, în cauză, iar aceleaşi aspecte, care au fost reiterate cu ocazia soluţionării cererii de revizuire la instanţa de fond şi în apel, nu reprezintă fapte sau împrejurări noi, aşa cum impune cazul de revizuire prevăzut la art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Astfel, asupra apărărilor de constatare a nevinovăţiei revizuientului condamnat C.E.l. ce au fost invocate nu numai în primă instanţă, cu ocazia judecării fondului cauzei, dar şi în căile ordinare de atac, a apelului şi respectiv a recursului, instanţele s-au pronunţat motivat asupra acestora, prin coroborarea probelor administrate.
În raport cu cele arătate, Înalta Curte apreciază că instanţa de apel a pronunţat o decizie legală şi temeinică sub toate aspectele.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul revizuient condamnat C.E.l. împotriva deciziei penale nr. 23 din 11 februarie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul revizuient la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul revizuient condamnat C.E.I. împotriva deciziei penale nr. 23 din 11 februarie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală.
Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1510/2008. Penal. Lovirile sau vătămările... | ICCJ. Decizia nr. 630/2008. Penal → |
|---|
