ICCJ. Decizia nr. 633/2008. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 633/2008
Dosar nr. 210/35/2007
Şedinţa publică din 21 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele.
Prin sentinţa penală nr. 361/P/2006 din 30 noiembrie 2006 Tribunalul Bihor Oradea, secţia penală, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpatul R.D., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, la o pedeapsă de 5 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în condiţiile art. 71 din acelaşi cod.
În baza art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 14 din acelaşi cod, raportat la art. 998 – art. 999 C. civ., l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 500 lei în favoarea părţii civile B.P., cu titlu de daune morale. A respins restul pretenţiilor solicitate de partea civilă B.P. şi l-a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul nr. 320/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor a fost trimis în judecată inculpatul R.D. pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen.
În fapt, în data de 18 iulie 2005, partea vătămată B.P. călătorea cu trenul personal nr. 3073 pe ruta Cluj-Napoca - Oradea şi, în jurul orelor 10,45, la plecarea din staţia C.F.R. Şuncuiuş a fost agresat de către inculpat care se afla însoţit de două persoane de etnie romă, respectiv inculpatul i-a aplicat lovituri cu pumnul în zona feţei, lovituri în urma cărora partea vătămată a căzut, moment în care inculpatul i-a sustras din buzunarul cămăşii suma de 2.560.000 lei vechi.
Starea de fapt reţinută şi vinovăţia inculpatului sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tâlhărie este dovedită prin declaraţiile părţii vătămate B.P., declaraţiile martorilor U.I., R.M., R.A., I.E., procesul verbal de recunoaştere după planşe foto, certificatul medico legal din care rezultă că partea vătămată a prezentat leziuni ce au necesitat 4 - 5 zile de îngrijiri medicale, procesul verbal de confruntare între inculpat şi martorul B.V. şi dovezi de predare primire a sumei de 2.560.000 lei.
În timpul cercetării judecătoreşti a fost audiată partea vătămată B.P., inculpatul R.D., martorii B.C.Ş., R.A., B.V., I.E., R.B. şi R.M.
Analizând probele dosarului, tribunalul a constatat dovedită infracţiunea de tâlhărie săvârşită de inculpat astfel cum a fost descrisă în rechizitoriu.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul şi a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât fapta nu a fost săvârşită de inculpat şi din probele administrate la dosar nu rezultă vinovăţia acestuia.
Prin Decizia penală nr. 55/ A, Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul R.D. împotriva sentinţei penale nr. 361/ P din 30 noiembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Bihor Oradea, pe care a menţinut-o în întregime, cu motivarea că instanţa de fond în mod corect a reţinut vinovăţia inculpatului iar alibiurile sale au fost demontate de probele testimoniale administrate atât în cursul urmăririi penale cât şi în faza de cercetare judecătorească.
Împotriva deciziei de apel, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen. şi a solicitat în principal achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. şi în subsidiar a solicitat reducerea pedepsei.
Înalta Curte, analizând lucrările din dosar, constată că recursul declarat de inculpat este nefondat pentru următoarele considerente:
Pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată inculpatului este corect individualizată, conform criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi este de natură să asigure potrivit art. 52 C. pen., scopul preventiv şi educativ prevăzut de legiuitor. Astfel, în mod corect a constatat instanţa de apel că după administrarea unui vast probatoriu, instanţa de fond a reţinut vinovăţia inculpatului, care, deşi a negat cu vehemenţă comiterea faptei acesta a fost recunoscut de către partea vătămată iar alibiurile sale au fost demontate de probele administrate atât în cursul urmăririi penale cât şi în faza de cercetare judecătorească. De asemenea, s-a mai reţinut că în faţa instanţei de apel, partea vătămată confruntat cu inculpatul, l-a recunoscut fără dubii pe acesta ca fiind autorul infracţiunii de tâlhărie comisă în tren la pornirea din staţia C.F.R. Şuncuiuş la data de 18 iulie 2005.
Astfel, recursul inculpatului este nefondat, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existenta unor cazuri dintre cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care nu pot fi luate în considerare din oficiu, şi în conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte urmează a respinge recursul inculpatului ca nefondat.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.D. împotriva deciziei penale nr. 55/ A din 08 mai 2007 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plate sumei de 700 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului de Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 630/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 635/2008. Penal. Contestaţie la executare... → |
|---|
