ICCJ. Decizia nr. 635/2008. Penal. Contestaţie la executare (art.461 C.p.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.635/2008
Dosar nr. 18746/3/2007
Şedinţa publică din 21 februarie 2008
Asupra recursului penal de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1337 din 9 octombrie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuienţii Z.I. şi C.N. şi au fost obligaţi aceştia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a apreciat că împrejurările invocate de revizuienţi, respectiv faptul că leziunile provocate de ei părţii vătămate nu au pus în primejdie viaţa acesteia şi faptul că lotul de pe care au furat pepenii i-ar aparţine părţii vătămate, nu constituie împrejurări noi în sensul art. 394 lit. a) C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel ambii revizuienţi reiterând susţinerile făcute în faţa primei instanţe şi solicitând audierea martorului D.G. care ar putea dovedi că părţilor vătămate nu li s-a pus în primejdie viaţa.
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate, cât şi în condiţiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat că apelurile sunt nefondate şi a reţinut în acest sens următoarele:
Revizuienţii au fost condamnaţi prin sentinţa penală nr. 1430 din 3 noiembrie 2004 a Tribunalului Bucureşti, la 10 ani şi respectiv 11 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie şi tentativă la omor deosebit de grav.
Invocând prevederile art. 394 alin. (l) lit. a) C. proc. pen., revizuienţii au susţinut că ar exista fapte şi împrejurări necunoscute de instanţă de natură a determina schimbarea soluţiei în cauză.
În acest sens în cererea de revizuire au arătat că după pronunţarea hotărârii de condamnare au luat cunoştinţă de existenţa unui potenţial martor, D.G., care ar deţine informaţii de natură a modifica situaţia de fapt reţinută de instanţă şi anume despre faptul că leziunile cauzate de revizuienţi nu au pus în primejdie viaţa victimelor şi despre faptul că lotul de pe care au fost furaţi pepenii nu aparţine persoanelor vătămate.
Potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.
Fiind un mijloc procesual îndreptat exclusiv în scopul înlăturării erorilor judiciare, revizuirea întemeiată pe dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., presupune că faptele probatorii să fie noi şi nu mijloacele de probă ale unei fapte cunoscute de instanţă, iar aceste fapte sau împrejurări noi să fie de natură a determina schimbarea radicală a soluţiei adoptate de instanţă.
Or, în cauză, împrejurările invocate de revizuienţi nu întrunesc niciuna din aceste condiţii.
Astfel, eventuala depoziţie a persoanei indicate de revizuienţi ca potenţial martor nu ar fi de natură să determine achitarea acestora întrucât, faţă de infracţiunile săvârşite este irelevant dacă victimele erau sau nu proprietarele terenului pe care se afla cultura de pepeni, iar încadrarea juridică a tentativei la omor deosebit de grav a fost determinată de natura şi gravitatea leziunilor suferite de victimă aşa cum au fost constatate prin expertize medico - legale.
Împotriva deciziei penale nr. 388 din 30 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în termen legal au declarat recurs revizuientii, solicitând admiterea cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 394 lit. a) C. proc. pen. şi audierea martorului G.D., a cărei depoziţie ar putea dovedi că părţii vătămate nu i s-a pus viaţa în primejdie şi terenul nu aparţinea acesteia.
Examinând recursul declarat de revizuienţi, Înalta Curte constată că motivul invocat de aceştia nu se încadrează în niciunul din cazurile de casare prevăzute în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 3859 alin. (1) C. proc. pen.
Criticile formulate de revizuienţi ar fi putut fi analizate prin prisma dispoziţiilor art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., însă aceste dispoziţii legale au fost abrogate prin art. I pct. 185 din Legea nr. 356/2006.
Cum din oficiu nu se constată incidenţa vreunui caz de casare potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondate, recursurile, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de revizuienţii Z.I. şi C.N. împotriva deciziei penale nr. 388/ A din 30 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a Il-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenţii revizuienţi la plata sumei de câte 300 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei fiecare, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 633/2008. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 638/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
