ICCJ. Decizia nr. 630/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 630/2008
Dosar nr. 736/98/2007
Şedinţa publică din 21 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 673 din 21 septembrie 2007 Tribunalul Ialomiţa în temeiul art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 74 şi art. 76 lit. b) şi art. 76 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul G.G., la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de tentativa de omor.
În temeiul art. 81 C. pen., a suspendat executarea pedepsei pe o perioadă de 5 ani, termen de încercare prevăzut de art. 82 C. pen.
A pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 C. pen. şi în baza art. 118 lit. b) C. pen., a confiscat de la inculpat un briceag, corp delict aflat la grefa instanţei.
A obligat inculpatul la plata sumei de 2.000 RON reprezentând despăgubiri pentru daune morale şi la 500 RON cheltuieli judiciare, către partea civilă Z.Z., domiciliat în Stelnica, judeţul Ialomiţa.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul nr. 554/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomiţa, inculpatul G.G. a fost trimis în judecată, în stare de libertate, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.
S-a reţinut, în fapt, că în ziua de 26 iunie 2006, inculpatul s-a deplasat la un bar din comuna Stelnica, împrejurare în care s-a întâlnit cu mai multe persoane printre care şi partea vătămată Z.Z., cu care avea o stare conflictuală mai veche.
Pentru a evita un scandal cu Z.Z., inculpatul a consumat două sticle cu bere şi a părăsit localul, însă pe parcursul drumului şi-a amintit că soţia sa, îi solicitase să-i cumpere o sticlă cu bere şi s-a întors din drum în direcţia barului.
Inculpatul, pe drumul de întoarcere, s-a intersectat cu partea vătămată, Z.Z., şi fără a-i adresa un cuvânt, acesta i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona capului, iar inculpatul a căzut. Fiindu-i teamă să nu fie lovit a doua oară, inculpatul G.G. a scos din sacoşă un briceag, pe care îl folosise la câmp, şi i-a aplicat o lovitură părţii vătămate în zona abdominală. Partea vătămată a fost internată la Spitalul de Urgenţă Slobozia, în perioada 26 iunie - 17 iulie 2006, cu diagnosticul plagă tăiată penterantă în hipocondrul drept cu lezarea marginii anterioare a lobului drept hepatic şi a colonului tranvers la nivelul unghiului hepatic, hemoperitoneu şi supuraţie la nivelul plăgii junghiate, suferind leziunii ce au necesitat 35 - 40 de zile de îngrijiri medicale, leziuni ce i-au pus viaţa în primejdie.
În drept, fapta inculpatului aşa cum a fost prezentată constituie obiectiv şi subiectiv infracţiunea de tentativă de omor calificat săvârşită în condiţiile provocării de către partea vătămată şi faţă de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), avându-se în vedere şi pericolul social concret al faptei comise, s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins şi prin suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel partea civilă, Z.Z., şi a arătat că apelul nu vizează latura penală a cauzei ci doar latura civilă, solicitând majorarea sumei la care a fost obligat inculpatul cu titlu de despăgubiri civile, întrucât a cheltuit mai mult decât suma ce i-a fost acordată de către instanţa de fond.
Prin Decizia penală nr. 366/ A din 19 noiembrie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul părţii civile, Z.Z., împotriva sentinţei penale nr. 673 din 21 noiembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, secţia penală, a desfiinţat în parte sentinţa şi rejudecând a obligat inculpatul la plata sumei de 5.000 lei daune morale către partea civilă, a menţinut toate celelalte dispoziţii ale sentinţei, cu motivarea că suma de 2.000 lei acordată de instanţa de fond este insuficientă raportat la activitatea infracţională a inculpatului.
Împotriva deciziei instanţei de apel, în termen legal, a declarat recurs inculpatul şi a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca legală şi temeinică.
Înalta Curte, analizând lucrările din dosar, constată că recursul declarat de inculpat este nefondat pentru următoarele considerente:
Dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen., referitoare la cazurile în care se poate face recurs, nu prevăd cazul de casare pentru motivul invocat de către recurentul inculpat.
De asemenea, cuantumul daunelor morale în valoare de 2.000 lei acordate de instanţa de fond sunt insuficiente faţă de suferinţele fizice suportate de partea vătămată, faţă de împrejurarea că aceasta a necesitat atât tratament cât şi o intervenţie chirurgicală, a suferit leziuni ce au necesitat 35 - 40 de zile de îngrijiri medicale, cât şi împrejurarea că i-a fost pusă în primejdie viaţa. De asemenea, şi faţă de reacţia disproporţionată a inculpatului, care chiar dacă a fost provocat de partea vătămată, a acţionat cu intenţia de a suprima viaţa acesteia, fiind o acţiune deosebit de gravă şi de natură să producă un prejudiciu moral.
Faţă de cererea părţii vătămate de acordare a daunelor materiale, în mod corect a constatat Curtea de Apel că nu este fondată, întrucât, la dosarul instanţei de fond, partea vătămată, la data de 06 aprilie 2007 s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 lei reprezentând daune morale. De asemenea, şi faţă de cererea părţii vătămate privind cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea fondului, având în vedere că la dosarul instanţei de fond, există doar o chitanţă de 500 lei, reprezentând onorariul apărătorului, sumă ce a fost acordată de instanţa de fond prin sentinţa apelată.
Astfel, recursul inculpatului este nefondat, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existenţa unor cazuri dintre cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care nu pot fi luate în considerare din oficiu, şi în conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte urmează a respinge recursul inculpatului ca nefondat.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.G. împotriva deciziei penale nr. 366/ A din 19 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 21 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1602/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 633/2008. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
