ICCJ. Decizia nr. 2004/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2004/2008
Dosar nr. 3748/111/2008
Şedinţa publică din 4 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 79/P pronunţată la data de 14 februarie 2008, Tribunalul Bihor, în baza art. 197 alin. (3) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul C.G.A., la:
-14 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b), d) şi e) C. pen. pe o durată de 5 ani.
- 7 ani închisoare în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 197 alin. (1) C. pen. şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b), d) şi e) C. pen. pe o durată de 5 ani.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, adăugându-se un spor de 1 an închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare cu aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b), d) şi e) C. pen. şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b), d) şi e) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsă durata executată de la 15 august 2007 la zi.
A constatat că partea vătămată C.M. reprezentată de M.A., nu s-au constituit părţi civile în cauză.
În baza art. 192 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la 1200 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care suma de 200 lei, a reprezentat onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarea stare de fapt:
1. La data de 12 august 2007, numitul C.G. din sat Talpoş a sesizat organele de poliţie din corn. Batăr jud. Bihor, despre faptul că fiica sa minora C.M. a fost acostată şi violată de inculpatul C.G.A. din sat Talpoş.
Din declaraţia părţii vătămate C.M. , a rezultat că în data de 12 august 2007, a plecat de acasă de la părinţii săi în jurul orei 19,00, la bunica sa L.R. din sat Talpoş, iar în momentul în care a trecut prin faţa casei inculpatului , acesta a ieşit din curte şi fără să-i spună nimic a imobilizat-o şi a ţinut-o cu o mână de cap, iar cealaltă mână i-a pus-o peste gură să nu poată ţipa şi cu forţa a introdus-o în casă, unde a dezbrăcat-o de pantaloni şi chiloţi, după care i-a introdus degetele în vagin.
Partea vătămată a mai declarat că, fiindcă a ţipat şi I-a muşcat de mână pe inculpat, acesta a lovit-o cu pumnul în zona feţei, apoi a reuşit să iasă plângând din cameră şi în stradă, s-a întâlnit cu martora C.P., care văzând-o cum arăta, a întrebat-o ce a păţit şi i-a spus ce i-a făcut inculpatul, iar martora I-a apostrofat pe inculpat după care a mers cu partea vătămată acasă la părinţii ei, însă aceştia nefiind acasă la acel moment, minora povestindu-le cele întâmplate la revenirea la domiciliu. Despre cele întâmplate a auzit şi unchiul minorei, L.S. care a mers la tatăl acesteia acasă, şi împreună s-au deplasat la locuinţa inculpatului pentru a-i cere socoteală, dar nu l-au găsit acasă, astfel că au sesizat organele de poliţie.
Din raportul de constatare medico legală nr. 2579 din 13 septembrie 2007 a rezultat că minora C.M. prezenta semnele unei deflorări recente care poate data din 12 august 2007, prezenta leziuni posttraumatice la nivelul extremităţii cefalice produse prin lovire cu corp contondent dur, iar cele la nivelul himenului, posibil prin manevră digitală (introducerea unui deget în vagin). Leziunile necesitau 6 zile îngrijiri medicale, iar la examenul secreţiei vaginale nu s-au pus în evidenţă spermatozoizi.
Inculpatul a fost audiat însă nu a recunoscut comiterea faptei decât că, într-adevăr minora a fost la el acasă, dar ca să-i ceară bani, iar el i-a dat 1 leu (RON) cu condiţia să meargă să-i cumpere o sticlă de rom, pentru care i-a mai dat 4 lei, iar minora ar fi mers la un ABC din apropiere apoi a adus sticla cu rom, au stat în curte, minora a aşteptat-o pe soţia lui ca să-i dea ceva haine şi după circa o jumătate de oră a plecat acasă fără ca să-i facă ceva.
De asemenea, a negat faptul că ar fi fost apostrofat de martora C.P., după ce s-a întâlnit cu partea vătămată pe stradă.
A fost audiată şi vânzătoarea F.A., de la ABC-ul din apropierea cartierului de rromi, care a declarat că nu-şi aduce aminte ca partea vătămată să fi fost la ea în după amiaza zilei de 12 august 2007, să cumpere băuturi alcoolice.
S-a procedat la confruntarea părţii vătămate cu inculpatul, cu care ocazie minora a negat categoric că ar fi intrat de bună voie în curtea inculpatului, precum şi că acesta ar fi trimis-o după sticla de rom.
Fapta descrisă mai sus a constituit infracţiunea de viol, fiind dovedită cu procesul verbal de consemnare a plângerii sau denunţul oral, declaraţiile părţii vătămate, declaraţiile martorilor şi raportul de constatare medico legală.
2. Tot în data de 12 august 2007, seara partea vătămată M.A., din sat Talpoş a sesizat organele de poliţie din comună Batăr despre faptul că, în jurul orei 21,30 inculpatul C.G.A. din sat Talpoş, ar fi încercat să întreţină cu ea relaţii sexuale, împotriva voinţei sale.
Din declaraţiile acesteia a rezultat că, în cursul serii, stătea afară în faţa casei, pe o bancă, iar inculpatul a mers la ea şi a întrebat-o dacă soţia lui este la ea, fiind ceva nelămuriri şi, întrucât i-a răspuns negativ, inculpatul a intrat în casă şi a căutat-o pe soţia sa prin camere şi, întrucât nu a găsit-o, partea vătămată a fost bătută, trântită la pământ, inculpatul i-a dat jos chiloţii şi a vrut să întreţină cu ea relaţii sexuale, însă ea s-a apărat, reuşind să iasă în curte şi să strige după ajutor, iar în stradă s-a întâlnit cu martorii T.M., S.M. şi S.S., cărora Ie-a relatat cele întâmplate, însă martorii nu l-au văzut pe inculpat, întrucât acesta a fugit prin grădină.
Cu ocazia cercetării la faţa locului au fost găsite mai multe bunuri aparţinând inculpatului şi anume: un portofel cu mai multe acte, o curea de pantaloni, un tricou şi o bască, toate aparţinând inculpatului, precum şi chiloţii părţii vătămate.
De asemenea, din raportul de constatare medico legală nr. 2585 din 13 august 2007 a rezultat că M.A. prezenta leziuni posttraumatice ce datau din 12 august 2007, iar acestea s-au produs prin lovire cu corp contondent dur, comprimare cu degetele şi cădere pe planul dur al solului. Leziunile au necesitat 4-5 zile îngrijiri medicale.
Inculpatul a fost audiat în legătură cu această faptă şi nu a recunoscut decât că a căutat-o pe soţia sa la partea vătămată, dar nu a găsit-o şi, întrucât partea vătămată s-a amestecat în căsătoria lui, încercând să-l despartă de soţie, a bătut-o după care a ieşit în stradă şi a mers acasă fără să se întâlnească cu cineva. S-a procedat la confruntarea părţilor, ocazie cu care fiecare şi-a menţinut declaraţiile anterioare, la audierea martorilor C.P., A.M., L.S., T.M., S.M. , S.S., A.V. şi F.A. şi a părţilor vătămate C.M. şi M.A.
La individualizarea pedepsei, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare, prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) cum ar fi persoana inculpatului fără antecedente penale, neîncadrat în muncă, fără studii, dar şi faptele şi mai ales gradul mărit de pericol social al faptelor săvârşite.
Împotriva acestei sentinţe în termen legal, a declarat apel inculpatul C.G.A., prin care a solicitat desfiinţarea hotărârii şi pronunţarea unei decizii prin care să se dispună, în principal, achitarea sa pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 197 alin. (3) C. pen. şi art. 20 rap. la art. 197 alin. (1) C. pen., în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar în subsidiar reducerea pedepsei, ca înlăturare a sporului de 1 an închisoare.
Instanţa de apel a constatat că apelul inculpatului este fondat numai cu privire la individualizarea pedepsei, astfel că a admis apelul inculpatului, a descontopit pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare, cu aplicarea prevederilor art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a ll-a, b), d) şi e) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei pricipale, în pedepse componente de -14 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b), d) şi e) C. pen. pe o durată de 5 ani şi 7 ani închisoare în baza şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b), d) şi e) C. pen. pe o durată de 5 ani, înlăturându-se sporul de 1 an închisoare; şi a redus cuantumul pedepselor principale pentru infracţiunile prev. de art. 197 alin. (3) C. pen. de la 14 ani închisoare la 10 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a ll-a, b), d) şi e) C. pen. şi prevăzută şi pedepsită de art. 20 C. pen. rap. la art. 197 alin. (1) C. pen. de la 7 ani închisoare la 5 ani închisoare cu aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a ll-a, b), d) şi e) C. pen.
În conformitate cu prevederile art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., combinat cu art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele principale şi complementare de 10 ani închisoare ,cu aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a ll-a, b), d) şi e) C. pen. şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b), d) şi e) C. pen. pe o durată de 5 ani şi 5 ani închisoare cu aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a ll-a, b), d) şi e) C. pen. şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b), d) şi e) C. pen. pe o durată de 5 ani în pedeapsa cea mai grea de:
-10 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b), d) şi e) C. pen. pe o durată de 5 ani , pedeapsă ce se va executa în regim privativ de libertate, cu aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), d) şi e) C. pen.
S-au menţinut restul dispoziţiilor hotărârii apelate, s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus arestarea preventivă în continuare.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul C.G.A., criticând ambele hotărâri pentru nelegalitate şi netemeinicie, criticând hotărârile prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen. reiterând motivele din apel, şi a solicitat casarea hotărârilor şi în principal, pronunţarea unei decizii prin care să se dispună, în principal, achitarea sa pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 197 alin. (3) C. pen. şi art. 20 rap. la art. 197 alin. (1) C. pen., în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) şi a), C. proc. pen., solicitând şi efectuarea unei expertize psihiatrice, iar în subsidiar reducerea pedepsei.
Examinând hotărârile atacate prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen. cât şi din oficiu, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor preceda.
Înalta Curte, constată că din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat în cauză, rezultă că prima instanţa de control judiciar în mod judicios şi motivat şi-a însuşit argumentele rezultante din hotărârea instanţei de fond prin care s-a stabilit vinovăţia inculpatului C.G.A. pentru săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost judecat şi condamnat, în raport cu situaţia de fapt corect reţinută de prima instanţă şi a pronunţat o decizie legală şi temeinică.
Astfel, Înalta Curte a constatat că în cauză s-a dat eficientă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că faptele săvârşite de inculpatul C.G.A., în ziua de 12 august 2007 , de-a o acosta pe minora C.M. şi prin folosirea de violenţe a dezbrăcat-o şi a întreţinut raport sexual cu aceasta, precum şi aceea constând în folosirea de violenţe faţă de partea vătămată M.A. cu intenţia de a întreţine cu ea relaţii sexuale, însă aceasta s-a apărat, reuşind să iasă în curte şi să strige după ajutor, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care inculpatul a fost judecat şi condamnat, aşadar vinovăţia acestuia a fost pe deplin dovedită.
Din probele administrate în cauză a rezultat contribuţia acestuia la săvârşirea infracţiunilor menţionate, acesta având reprezentarea faptelor pe care Ie-a comis, urmărind şi acceptând producerea rezultatelor lor.
Aşadar, vinovăţia acestuia se susţine prin coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză., respectiv declaraţiile părţilor vătămate C.M. şi M.A., declaraţiile martorilor C.P., A.M., L.S., T.M., S.M. , S.S., A.V. şi F.A., precum şi prin raportul de constatare medico legală nr. 2579 din 13 septembrie 2007, din care a rezultat că minora C.M. prezenta semnele unei deflorări recente care poate data din 12 august 2007, prezenta leziuni posttraumatice la nivelul extremităţii cefalice produse prin lovire cu corp contondent dur, iar cele la nivelul himenului, posibil prin manevră digitală (introducerea unui deget în vagin). Leziunile necesitau 6 zile îngrijiri medicale, iar la examenul secreţiei vaginale nu s-au pus în evidenţă spermatozoizi precum şi raportul de constatare medico legală nr. 2585 din 13 august 2007, din care a rezultat că M.A. prezenta leziuni posttraumatice ce datau din 12 august 2007, iar acestea s-au produs prin lovire cu corp contondent dur, comprimare cu degetele şi cădere pe planul dur al solului. Leziunile au necesitat 4-5 zile îngrijiri medicale, precum şi a bunurilor găsite cu ocazia cercetării la faţa locului respectiv; bunuri aparţinând inculpatului şi anume: un portofel cu mai multe acte, o curea de pantaloni, un tricou şi o bască, precum şi chiloţii părţii vătămate astfel că, nici această critică nu poate fi primită.
De asemenea, în ceea ce priveşte individualizarea pedepsei aplicată inculpatului C.G.A., Înalta Curte, apreciază că instanţa de apel a făcut o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinându-se cont atât de gradul de pericol social în concret al faptelor săvârşite de inculpatul C.G.A., dar şi de circumstanţele personale ale acestuia, fiind fără antecedente penale, fără studii, fără ocupaţie, căsătorit , precum şi faptul că acesta a avut o atitudine total nesinceră pe tot parcursul procesului penal.
Pedepsele aplicate în cauză reflectă o justă şi completă valorificare a tuturor criteriilor de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cuantumul acestora fiind de natură să asigure realizarea scopului pedepsei, astfel cum acesta este reglementat prin dispoziţiile art. 52 C. pen.
În raport de cele arătate, Înalta Curte , apreciază că nici critica formulată de inculpatul C.G.A., privind greşita individualizare a pedepselor nu poate fi reţinută, deoarece în cauză au fost evaluate în mod plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară, iar pedeapsa privativă de libertate dispusă faţă de inculpat precum şi cuantumul acesteia stabilit de instanţa de apel, asigură realizarea funcţiilor de exemplaritate şi educativă, dând posibilitatea reintegrării sociale viitoare a acestuia, nefiind aplicabil cazul de casare invocat respectiv art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.G.A. împotriva deciziei penale nr. 25/A din 01 aprilie 2008 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat C.G.A. urmează a fi obligat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.G.A., împotriva deciziei penale nr. 25/A din 01 aprilie 2008 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 15 august 2007, la 4 iunie 2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2003/2008. Penal. Vătămarea corporală din... | ICCJ. Decizia nr. 2016/2008. Penal → |
|---|
