ICCJ. Decizia nr. 1996/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1996/200.
Dosar nr. 814/2/200.
Şedinţa publică din 3 iunie 2008
Asupra recursului penal de faţă:
Prin sentinţa penală nr. 275 din 20 decembrie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia l-a penală, a respins ca nefondată cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 119 din 27 septembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia l-a penală, formulată de petentul G.P.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că la data de 17 ianuarie 2007, petentul a formulat cerere de revizuire a sentinţei penale nr. 119 din 27 septembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia l-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 646 din 1 februarie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Instanţa a constatat că prin rezoluţia nr. 1606/P/2004 din 7 martie 2005, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de M.M., inspector principal de poliţie în cadrul Poliţiei Sectorului 5 Bucureşti, Biroul Cercetări Penale, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 246, art. 247 şi art. 264 C. pen.
Intimatul, prin referatul nr. 1587551 din 18 iunie 2004 a propus scoaterea de sub urmărire penală a numitului N.M.M. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 259 C. pen. şi neînceperea urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), această soluţie fiind însuşită de procurorul de caz, prin ordonanţa nr. 248/P/2004 din 22 octombrie 2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 5.
În aceste condiţii, instanţa de fond a constatat că nu pot fi reţinute în sarcina intimatului M.M. infracţiunile reclamate, dat fiind că acesta a soluţionat corect cauza penală pe care a avut-o în lucru şi din probele căreia rezultă că nu au fost întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care s-a solicitat tragerea la răspundere penală a numitului N.M.M.
Petentul a formulat plângere împotriva soluţiei procurorului de caz la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, care, prin rezoluţia nr. 885/11/2/2005 din 14 aprilie 2005, a respins această plângere ca neîntemeiată.
În baza art. 2781 C. proc. pen., petentul a formulat plângere la instanţă, susţinând că făptuitorul a administrat probe neîntemeiate în favoarea făptuitorului N.M.M. şi N.V.M., ignorând concluziile rapoartelor de expertiză efectuate în cauză.
Instanţa investită cu soluţionarea plângerii a concluzionat că din probele administrate nu rezultă că intimatul ar fi îndeplinit în mod defectuos sau nu ar fi îndeplinit vreuna dintre atribuţiile de serviciu care-i reveneau, producând astfel vătămări ale intereselor legitime ale petentului, astfel că a respins plângerea ca neîntemeiată.
Împotriva hotărârii definitive a formulat cerere de revizuire petentul, îndreptată către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, invocând cazul prev. de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., fără a indica însă faptele sau împrejurările noi, necunoscute de instanţă la soluţionarea în fond a cauzei penale.
Instanţa de fond a constatat că, în raport de dispoziţiile legale care reglementează materia revizuirii hotărârilor penale, dar şi faţă de faptul că prin soluţia pronunţată în baza art. 2781 C. proc. pen., nu s-a rezolvat fondul cauzei, deşi hotărârea pronunţată este definitivă, cererea de revizuire formulată de petent este nefondată, cu atât mai mult cu cât acesta nu arată care sunt faptele sau împrejurările noi, neavute în vedere de instanţă la soluţionarea fondului cauzei.
Împotriva sentinţei au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi petentul.
În recursul său, parchetul critică hotărârea pentru motive de nelegalitate, vizând greşita respingere a cererii de revizuire ca nefondată, atâta vreme cât disp. art. 2781 alin. (8) C. proc. pen. nu menţionează posibilitatea instanţei de a rezolva fondul cauzei, în sensul stabilirii existentei sau inexistenţei faptei, a vinovăţiei inculpatului, finalizată printr-o soluţie de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal.
În aceste condiţii, se apreciază că cererea de revizuire urma a fi respinsă ca inadmisibilă, solicitându-se admiterea recursului, casarea hotărârii pronunţate de instanţa fondului şi respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă.
În recursul său, petentul critică hotărârea pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie, vizând greşita respingere a cererii de revizuire, indicând în esenţă aceleaşi motive ca şi cele cuprinse în cererea iniţial formulată.
În şedinţa publică de astăzi, petentul a invocat neconstituţionalitatea hotărârilor pronunţate în ciclul ordinar de judecată.
Examinând hotărârea prin prisma criticilor recurenţilor, ca şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 119 din 27 septembrie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia l-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 646 din 1 februarie 2006 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul revizuent împotriva rezoluţiei nr. 1606/P/2004 din 7 martie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimatul M.M., inspector principal în cadrul Poliţiei sectorului 5 Bucureşti, Biroul Cercetări Penale, în legătură cu infracţiunile prev. de art. 246, art. 247 şi art. 264 C. pen.
Potrivit art. 393 C. proc. pen., sunt supuse revizuirii hotărârile judecătoreşti definitive prin care se dispune asupra fondului cauzei şi se soluţionează acţiunile penale exercitate în cauză.
Prin procedura revizuirii, se creează posibilitatea retractării hotărârilor în care s-au strecurat erori judiciare în ceea ce priveşte fondul acestora.
Dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen. oferă posibilitatea persoanelor ale căror interese sunt lezate prin soluţiile procurorilor de netrimitere în judecată de a obţine infirmarea acestora şi de a se începe sau a se relua cursul urmăririi penale, neexistând posibilitatea ca în cursul acestei proceduri să se pronunţe o soluţie pe fondul cauzei, atâta timp cât acţiunea penală nu este exercitabilă.
În concluzie, Înalta Curte reţine că hotărârea prin care se soluţionează plângerea împotriva actelor procurorului de netrimitere în judecată nu poate fi supusă revizuirii, astfel că în mod greşit prima instanţă a respins cererea de revizuire ca nefondată.
Drept urmare, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, va casa în parte hotărârea şi va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 119 din 27 septembrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia l-a penală.
Considerentele de mai sus exclud orice analiză asupra fondului hotărârii date în revizuire, astfel că în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat recursul declarat de revizuent.
Cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de revizuent este inadmisibilă sub două aspecte fundamentale:
Sub un prim aspect, se poate observa că revizuentul invocă neconstituţionalitatea hotărârilor date în ciclul procesual ordinar, de soluţionare a plângerii împotriva actelor procurorului, hotărâri care nu pot fi supuse controlului de neconstituţionalitate în raport de disp. art. 29 din Legea nr. 47/1992.
Sub un alt aspect, este de constatat că în cadrul unei proceduri inadmisibile nu pot fi privite ca posibile de exercitat cereri de sesizare a Curţii Constituţionale, chiar şi atunci când acestea ar viza texte de lege cu incidenţă cauzală.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 275 din 20 decembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuientul G.P. împotriva sentinţei penale nr. 119 din 27 septembrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul revizuient G.P. şi, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate invocată de acesta.
Obligă petiţionarul revizuient să plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 3 iunie 2008.
*
| ← ICCJ. Decizia nr. 1933/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2445/2008. Penal → |
|---|
