ICCJ. Decizia nr. 2016/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2016/2008
Dosar nr. 6876/101/2008
Şedinţa publică din 5 iunie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 314 de la 15 octombrie 2007 a Tribunalului Mehedinţi, în dosarul nr. 6876/101/2007 s-a dispus în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. condamnarea inculpatului I.P.B., la pedeapsa de 9 ani închisoare, cu aplicarea art. 64 lit. a) şi b) C. pen. şi art. 71 C. pen. şi s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, în condiţiile art. 65 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat faţă de partea civilă I.F.D.
În baza art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. s-a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat la pedeapsa de 17 ani închisoare, în condiţiile art. 64 lit. a) şi b) C. pen. raportat la art. 71 C. pen. şi s-au interzis acestuia drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, în condiţiile art. 65 C. pen., ca pedeapsă complementară pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat faţă de victima P.I.M.
În baza art. 33, art. 34 C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului, în pedeapsa cea mai grea, dispunându-se ca inculpatul I.P.B. să execute pedeapsa rezultantă de 17 ani închisoare, în condiţiile art. 64 lit. a) şi b) C. pen. raportat la art. 71 C. pen., precum şi pedeapsa complementară constând în interzicerea pe o perioadă de 3 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în condiţiile art. 65 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa rezultantă, perioada reţinerii de la 13 mai 2007 şi perioada arestului preventiv de la 14 mai 2007, la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În temeiul dispoziţiilor art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea cuţitului corp delict folosit de inculpat la săvârşirea infracţiunilor.
Pe latură civilă, în baza art. 998-999 C. civ. a fost admisă acţiunea civilă promovată de partea civilă P.I. şi s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 2.500 Euro, în echivalent lei, la data plăţii, cu titlu de despăgubiri civile materiale şi 100.000 lei daune morale către aceasta.
S-a admis, de asemenea, acţiunea civilă promovată de partea civilă I.F.D. şi s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 4000 lei, despăgubiri civile materiale şi 100.000 lei daune morale către aceasta.
S-a admis acţiunea civilă promovată de partea civilă P.A.D., prin mandatar cu procură specială P.I. şi s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 100.000 lei cu titlu de daune morale către aceasta.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 3.261 lei către partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă Dr. Tr. Severin, reprezentând cheltuieli de spitalizare şi medicaţia administrată părţii civile I.F.D. în perioada 13-28 mai 2007.
De asemenea, inculpatul a fost obligat la 1.700 lei cheltuieli judiciare statului, din care 1.500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare efectuate în cursul urmăririi penale.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi nr. 138/P/2007, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului I.P.B. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. şi prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
S-a reţinut, în fapt, că la 13 mai 2007 în jurul orelor 12,00, la locuinţa lui P.D.S., situată în Drobeta Turnu Severin, acesta, împreună cu I.F.D., cumnatul său, T.E. şi P.I.M., au organizat o petrecere unde au consumat bere şi au ascultat muzică până în jurul orelor 14,00-14,30.
Partea civilă I.F. a plecat spre domiciliul său, iar ceilalţi au rămas în continuarea petrecerii la Restaurantul Dunărea din Dr. Tr. Severin. S-a comandat un taxi, deplasându-se spre intersecţia cu Calea Timişoarei, unde urmau să aştepte autoturismul taxi.
Deplasându-se în grup, spre intersecţia străzilor, cei de mai sus s-au întâlnit întâmplător cu inculpatul I.P.B. ce era însoţit de lovită M.I.
Fără nicio explicaţie, inculpatul a scos un cuţit de la spate, de sub talia pantalonilor şi s-a repezit spre victima P.I.M., înfigând cuţitul în abdomenul acestuia.
Între cei doi a intervenit partea civilă I.F.D., care a cerut inculpatului să înceteze agresiunea, însă inculpatul s-a întors spre acesta şi l-a lovit şi pe el cu cuţitul în zona abdominală, iar când a intenţionat să mai lovească o dată, partea civilă s-a apărat, parând lovitura cu mâna şi retrăgându-se, văzând starea de surescitare a inculpatului.
Inculpatul şi-a continuat agresiunea faţă de victima P.I.M. ce era căzută la pământ, lovind-o de mai multe ori cu cuţitul. în final, au intervenit lucrătorii de poliţie de la Serviciul Poliţiei Rutiere, care cercetau în zonă un accident de circulaţie, transportând victima şi pe partea civilă I.F.D., la spital şi reţinându-l pe inculpat.
La scurt timp victima a decedat, iar partea civilă I.F.D., conform consultărilor medicale, a pierdut un organ - splina, fiindu-i pusă în primejdie viaţa.
Situaţia de fapt reţinută s-a întemeiat pe probatoriile administrate pe parcursul procesului penal, coroborată cu recunoaşterea constantă a inculpatului.
În aceste circumstanţe, instanţa de fond a reţinut că uciderea victimei P.I.M. fără un motiv anume, pe fondul consumului de alcool, în loc public, prevăzând rezultatul acţiunii de lovire cu cuţitul în zone vitale, în mod repetat, urmărind producerea decesului, realizează elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, infracţiune comisă cu intenţie directă.
Totodată, s-a apreciat că fapta inculpatului I.P.B. de a lovi cu cuţitul pe partea civilă I.F.D., în zona abdominală, punându-i în primejdie viaţa şi cauzându-i pierderea unui organ, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor calificat.
Reţinând, aşadar, vinovăţia inculpatului şi circumstanţele comiterii faptelor în concurs real, instanţa de fond l-a condamnat pe acesta la pedeapsa rezultantă de 17 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 64 lit. a) şi b) C. pen. şi art. 71 C. pen.
S-a dedus din pedeapsa închisorii, perioada reţinerii şi arestului preventiv şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
Pe latură civilă, s-au apreciat ca întemeiate acţiunile civile promovate de părţile civile şi avându-se în vedere principiul disponibilităţii, inculpatul cu ocazia ultimului cuvânt a arătat că doreşte să plătească integral sumele solicitate de părţile civile, s-a dispus obligarea acestuia la sumele solicitate de părţile civile, reprezentând daune materiale şi daune morale.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel în termen partea civilă P.I. şi inculpatul I.P.B., fără a indica în scris motivele şi solicitând admiterea apelurilor şi majorarea pedepsei aplicate inculpatului, respectiv reducerea acesteia.
Prin Decizia penală nr. 54 de la 28 martie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 6876/101/2007 au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de partea civilă P.I. şi inculpatul I.P.B. împotriva sentinţei penale nr. 314 de la 15 octombrie 2007 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr. 6876/101/2007.
S-a dedus detenţia, în continuare, la zi şi s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului.
Au fost obligaţi apelanţii la câte 20 lei cheltuieli judiciare statului şi pe inculpat şi la 100 lei cheltuieli judiciare statului, reprezentând onorariu apărător oficiu.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel, din analizarea actelor şi lucrărilor dosarului a constatat că s-a reţinut corect starea de fapt, vinovăţia inculpatului este cert dovedită în cauză, cu probatoriile administrate pe parcursul procesului penal, inclusiv cu recunoaşterea constantă a acestuia, iar pedeapsa aplicată a fost just individualizată, atât ca întindere, cât şi ca modalitate de executare.
Astfel, la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social concret al faptelor, modalitatea şi mijloacele de săvârşire a acestora, pericolul social ridicat al infracţiunilor comise şi persoana inculpatului, infractor primar, recunoscând şi regretând faptele comise, precum şi starea de sănătate psihică a acestuia care prezintă tulburare de personalitate de tip instabil impulsiv, cu capacitatea psihică de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale păstrată, cu discernământul păstrat în raport cu faptele comise, precum şi concluziile referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probatiune din cadrul Tribunalului Mehedinţi, în sensul că, inculpatul prezintă perspective scăzute de reintegrare.
Aşa fiind şi pentru motivele arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. au fost respinse, ca nefondate, apelurile, s-a dedus detenţia în continuare la zi şi s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., apelanţii au fost obligaţi la câte 20 lei cheltuieli judiciare statului, iar apelantul inculpat I.P.B. şi la 100 lei cheltuieli judiciare statului, reprezentând onorariu apărător oficiu.
Prin încheierea de şedinţă de Cameră de Consiliu de la 7 mai 2008 a Curţii de Apel Craiova, dată în dosarul nr. 6876/101/2007 a fost admisă cererea de îndreptare eroare materială formulată de avocat B.A.
S-a dispus îndreptarea erorii materiale în dispozitivul deciziei penale nr. 54 de la 28 martie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 6876/101/2007, în sensul că, a fost obligat inculpatul I.P.B. şi la plata sumei de 40 lei cheltuieli judiciare statului, reprezentând onorariu apărător oficiu.
În considerentele încheierii, instanţa de apel a reţinut că prin Decizia penală nr. 54 din 28 martie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 6876/101/2007 s-a dispus obligarea inculpatului I.P.B. la 120 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu.
La data de 4 aprilie 2008, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul I.P.B. la termenul din 1 februarie 2008, când s-a pus în discuţie menţinerea arestării preventive, a formulat cerere de îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul deciziei sus menţionate, în sensul că, în mod eronat, nu s-a dispus obligarea inculpatului şi la plata sumei de 40 lei, conform asistenţei acordate în baza delegaţiei nr. 563.
Verificând cererea în raport de prevederile legale în materie, s-a constatat că este întemeiată, fiind îndeplinite cerinţele legale prevăzute de art. 195 C. proc. pen., astfel încât s-a îndreptat eroarea materială strecurată în hotărâre în sensul că s-a dispus obligarea inculpatului I.P.B. şi la plata sumei de 40 lei cheltuieli judiciare statului, reprezentând onorariu apărător oficiu.
Împotriva acestei decizii au declarat recursuri inculpatul I.P.B., criticând-o, arătând în scris motivele de recurs, cererea fiind datată 1 aprilie 2008 şi părţile civile P.I. şi I.F.D., acestea din urmă fără a motiva în scris recursurile.
În dezvoltarea motivelor de recurs, inculpatul I.P.B. a arătat că pedeapsa de 17 ani ce i-a fost aplicată este prea mare pentru infracţiunea comisă, menţionând că una din nemulţumirile sale constă în faptul că nu s-a ţinut cont de faptul că victima era un om violent, recidivist, că a avut mai multe conflicte verbale cu acesta, că îi aducea injurii, iar el îl evita dar într-un anumit moment s-a repezit la mine ca să mă lovească, iar el s-a apărat, aplicându-i acestuia două lovituri de cuţit, că doi martori au susţinut că i-a aplicat mai multe lovituri de cuţit, victima aflându-se la pământ.
La dosarul cauzei a fost depusă de către recurentul inculpat I.P.B. o cerere olografă, datată 22 mai 2008, prin care acesta menţiona că îşi retrage recursul formulat de el la data de 1 aprilie 2008, recursul fiind retras în prezenţa apărătorului din oficiu, existând pe cerere menţiunea avocatului F.D., numărul de dosar 6876/101/2007 şi semnătura acesteia, fila 15 dosarul Înaltei curţi.
La termenul de judecată de la 22 mai 2008, termen stabilit în recurs numai pentru discutarea legalităţii şi temeiniciei măsurii preventive s-a luat în examinare, din oficiu, verificarea legalităţii detenţiei preventive a inculpatului I.P.B., concluziile părţilor fiind consemnate, după care Înalta Curte, în baza art. 3002 şi a art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen. a constatat legală şi temeinică măsura arestării preventive a inculpatului I.P.B., măsură pe care a menţinut-o, onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 40 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei, iar termenul pentru judecarea recursului a fost fixat la data de 5 iunie 2008.
În considerentele încheierii menţionate, instanţa de recurs a constatat că măsura arestării preventive este legală şi temeinică şi având în vedere că subzistă temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului şi că impun privarea de libertate în continuare a dispus măsura măsurile mai sus arătate, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă de la data menţionată, aflată la fila 17 dosarul Înaltei Curţi.
La termenul de astăzi, recurentul inculpat a învederat instanţei că înţelege să îşi retragă recursul declarat.
Apărătorul recurentului inculpat a solicitat să se ia act de retragerea recursului declarat de inculpat.
Reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii, în sensul de a se lua act de manifestarea de voinţă a recurentului inculpat de retragere a recursului declarat.
Recurentele părţi civile cu privire la recursurile declarate au pus concluzii de admitere a acestora, casarea hotărârilor atacate şi în rejudecare majorarea pedepsei aplicate inculpatului, precum şi recuperarea cheltuielilor de înmormântare acordate de instanţe.
Concluziile apărătorul recurentului inculpat, ale reprezentantului Ministerului Public asupra recursurilor declarate de părţile civile, precum şi poziţia recurentului inculpat, din ultimul cuvânt au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a acestei decizii.
Înalta Curte, în raport cu declaraţia recurentului inculpat I.P.B., în sensul retragerii recursului declarat, aceasta reprezentând manifestarea sa unilaterală de voinţă, în baza art. 3854 alin. (2) cu referire la art. 369 C. proc. pen., va lua act de retragerea recursului declarat de recurentul inculpat I.P.B. împotriva deciziei penale nr. 54 din 28 martie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală.
Examinând recursurile declarate de recurentele părţi civile P.I. şi I.F.D. împotriva aceleiaşi decizii mai sus menţionate, pronunţată de instanţa de apel, în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 14 şi 10 teza a lll-a C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursurile părţilor civile ca fiind nefondate pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza cauzei rezultă că sub aspectul individualizării pedepsei aplicată inculpatului I.P.B., referitor, atât la cuantumurile pedepselor aplicate pentru faptele comise, cuantumul pedepsei rezultante, fiind stabilit în condiţiile art. 34 lit. b) C. pen., cât şi a modalităţii de executare, respectiv prin privare de libertate, Înalta Curte consideră că a fost făcută o corectă adecvare cauzală a tuturor criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinându-se cont de gradul de pericol social în concret al faptelor comise, de forma infracţiunilor şi anume consumată, dar şi de cea de tentativă, de circumstanţele reale ale comiterii lor, în loc public pentru ambele fapte, valoarea socială atinsă fiind viaţa persoanei, de circumstanţele personale ale inculpatului, atitudinea de recunoaştere a faptelor, lipsa antecedentelor penale, de vârsta inculpatului, starea de sănătate psihică a acestuia care prezintă tulburare de personalitate de tip instabil impulsiv, având capacitatea de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale, cu discernământul păstrat în raport cu fapta comisă, precum şi concluziile referatului de evaluare a inculpatului întocmit de Serviciul de Probaţiune din cadrul Tribunalului Mehedinţi, în sensul că inculpatul prezintă perspective scăzute de reintegrare în societate.
Astfel, Înalta Curte constată că în mod judicios instanţa de apel şi-a însuşit argumentele primei instanţe, iar la rândul său, în baza propriului examen a considerat că procesul de individualizare judiciară a pedepsei aplicată inculpatului I.P.B. a fost corect.
Totodată, Înalta Curte, reexaminând criticile recurentelor părţi civile cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului, precum şi a solicitării în sensul majorării acesteia, constată că acestea sunt nefondate, deoarece în contextul cauzei, cuantumurile de pedeapsă pentru fiecare faptă au fost orientate către mediul prevăzut de lege, pedeapsa rezultantă cea mai grea, fiind stabilită potrivit art. 34 lit. b) C. pen., iar sub aspectul modalităţii de executare, prin privare de libertate, s-a dat eficienţă în mod plural tuturor criteriilor ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor.
Astfel, prin pedeapsa rezultantă aplicată cu executare în regim de detenţie s-a apreciat just că numai aceasta este în măsură să asigure realizarea scopurilor pedepsei, respectiv de exemplaritate, dar şi cel educativ, în vederea îndreptării atitudinii inculpatului faţă de comiterea de infracţiuni şi resocializarea sa viitoare pozitivă.
Totodată, pedeapsa aplicată inculpatului reflectă şi principiul proporţionalităţii între gravitatea faptelor comise şi profilul socio-moral şi de personalitate al inculpatului, aşa încât nu se impune majorarea pedepsei, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Înalta Curte nu poate avea în vedere nici cea de-a doua critică privind recuperarea cheltuielilor de înmormântare acordate de instanţe, deoarece această solicitare priveşte faza de executare, nefiind un motiv privind fondul cauzei sub aspectul judecării acţiunii civile formulate de părţile civile.
Aşadar, Înalta Curte constată că în mod corect şi temeinic motivat, în contextul cauzei, au fost soluţionate acţiunile civile formulate de partea civilă P.I. şi I.F.D., deoarece acestora le-au fost admise, în baza materialului probator administrat, atât despăgubirile civile materiale, cât şi cele cu titlu de daune morale în sumele pretinse, aşa cum au fost precizate în încheierea de şedinţă de la 14 august 2007 a Tribunalului Mehedinţi, secţia penală, în dosarul nr. 6876/101/2007, în care s-a consemnat că P.I. a precizat că în cererea scrisă este o greşeală, întrucât pretinde suma de 2.500 Euro, cu titlu de daune materiale, pentru cheltuielile de înmormântare şi pomeniri şi nu 20.000 lei, cum scrie în cerere şi suma de 100.000 lei, cu titlu de daune morale, partea vătămată I.F.D., precizând că se constituie parte civilă cu suma de 4.000 lei, reprezentând daune materiale şi 100.000 lei, reprezentând daune morale, încheiere ce se află la filele 29-30 dosarul tribunalului.
De altfel, s-a reţinut că în ultimul cuvânt, inculpatul I.P.B. a arătat că doreşte să plătească integral sumele solicitate de părţile civile, dându-se relevanţă principiului disponibilităţii ce guvernează procesul civil.
Astfel, Înalta Curte consideră că în cauză au fost soluţionate cu respectarea dispoziţiilor legale acţiunile civile formulate de recurentele părţi civile P.I. şi I.F.D., prin pronunţarea motivată asupra solicitărilor acestora, aşa încât nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 teza a lll-a C. proc. pen.
În raport cu cele menţionate, Înalta Curte apreciază că Decizia instanţei de apel este legală şi temeinică sub toate aspectele.
Totodată, Înalta Curte verificând hotărârea atacată în recursurile părţilor civile, nu a constatat existenţa vreunui caz de casare ce s-ar fi impus a fi invocat din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 3854 alin. (2) cu referire la art. 369 C. proc. pen., va lua act de retragerea recursului declarat de recurentul inculpat I.P.B. împotriva deciziei penale nr. 54 din 28 martie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală.
Înalta Curte, în temeiul art. 385 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurentele părţi civile P.I. şi I.F.D. împotriva aceleiaşi decizii.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se vor obliga recurentele părţi civile fiecare la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
la act de retragerea recursului declarat de recurentul inculpat I.P.B. împotriva deciziei penale nr. 54 din 28 martie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurentele părţi civile P.I. şi I.F.D. împotriva aceleiaşi decizii.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurentele părţi civile la plata sumei de câte 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 5 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2004/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2443/2008. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
