ICCJ. Decizia nr. 2068/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2068/200.
Dosar nr. 4782/1/200.
Şedinţa publică din 6 iunie 2008
Asupra recursului de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor constată următoarele:
Prin încheierea din data de 3 iunie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală, în dosarul nr. 3337.4/110/2006, în cursul soluţionării apelurilor declarate de inculpaţii B.D. şi Z.L. împotriva sentinţei penale nr. 405/D din 16 august 2007 a Tribunalului Bacău, secţia penală, s-a dispus menţinerea arestării preventive a recurentei inculpate.
S-a constatat, în baza art. 3002 rap. la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaţilor B.D. şi Z.L. se menţin, în cauză neintervenind temeiuri noi care să impună punerea în libertate a acesteia împotriva acestei încheieri au declarat, în termen legal, recurs inculpaţii B.D. şi Z.L. fără a arăta în scris motivele de casare a încheierii de şedinţă atacate, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 4 iunie 2008, sub numărul 4782/1/2008.
La termenul fixat pentru soluţionarea recursului, apărătorul recurenţilor inculpaţi, în concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi revocarea măsurii arestării preventive.
Concluziile apărătorului recurenţilor inculpaţi, ale reprezentantului Ministerului Public, au fost consemnate în partea introductivă a prezentei decizii.
Examinând recursul declarat de către inculpaţii B.D. şi Z.L., prin prisma dispoziţiilor prevăzute de art. 3856 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Astfel, Înalta Curte reţine că în conformitate cu dispoziţiile art. 3002 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa sesizată este datoare să verifice în cursul judecăţii legalitatea şi temeinicia arestării preventive; iar potrivit art. 160b alin. (3) din acelaşi cod, când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune prin încheiere motivată menţinerea stării de arest.
Din examinarea actelor dosarului se constată că, împotriva inculpaţilor B.D. şi Z.L. s-a luat măsura arestării preventive, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 279 alin. (1), (3) lit. a) C. pen., contând în aceea că, în luna mai 2007 inculpatul B.D. a deţinut cantitatea de 1,7 kg. de canabis, mai multe grenade, un pistol , iar inculpatul Z.L., la data de 25 mai 2006, a fost prins în flagrant cu bunurile de mai sus, pe care le transporta în vederea valorificării.
Tribunalul Bacău, prin sentinţa penală nr. 405/D din 16 august 2007 în urma analizării probelor cauzei, având în vedere gravitatea deosebită a faptelor comise de inculpaţi, reţinând vinovăţia acestora, a dispus condamnarea inculpaţilor B.D. şi Z.L. la pedeapsa rezultantă de câte 10 ani închisoare.
Înalta Curte apreciază că, în raport de modul de concepere a activităţii infracţionale, de împrejurările comiterii faptei şi de importanţa relaţiilor sociale încălcate de inculpaţi prin săvârşirea unor infracţiuni deosebit de grave, lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate şi neîncredere în buna desfăşurare a actului de justiţie.
De altfel, în cauză măsura arestării preventive a recurenţilor inculpaţi este justificată şi de existenţa, pe lângă cerinţele prevăzute de art. 143 C. proc. pen. şi a cazului prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen., în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea în libertate a recurentei inculpate ar prezenta pericol pentru ordinea publică .
Faptul că a fost pronunţată o hotărâre de condamnare în cauză nu alterează prezumţia de nevinovăţie, limitarea libertăţii persoanei încadrându-se în dispoziţiile legii precum şi în prevederile art. 5 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale.
Având în vedere probatoriul administrat şi soluţia pronunţată de instanţa de fond, Înalta Curte consideră că nu au dispărut temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, că menţinerea acestei măsuri de către instanţa de apel este pe deplin justificată în raport cu dispoziţiile evocate coroborate cu cele ale art. 5 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale şi că punerea în libertate a inculpaţilor ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de temere şi insecuritate în cadrul comunităţii, ţinând seama de natura faptelor şi împrejurările săvârşirii lor.
Faţă de considerentele arătate, constatând nefondate criticile formulate de recurenţii inculpaţi, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpaţii cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenţii inculpaţi B.D. şi Z.L. împotriva încheierii din 3 iunie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 3337.4/110/2006.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 140 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 40 lei, reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2056/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2076/2008. Penal → |
|---|
