ICCJ. Decizia nr. 2052/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2052/2008
Dosar nr. 3620/1/200.
Şedinţa publică din 6 iunie 2008
Asupra contestaţiei în anulare de faţă
În baza actelor şi lucrărilor dosarului reţine următoarele
Prin cererea înregistrată sub nr. 3620/1/2008 din 22 aprilie 2008, condamnatul C.I. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei penale nr. 892 din 12 martie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 898/46/2007.
În motivarea contestaţiei condamnatul a arătat că Decizia penală contestată este netemeinică şi nelegală, solicitând admiterea contestaţiei, desfiinţarea deciziei contestate, precum si a sentinţei penale nr. 134/F din 18 decembrie 2007 a Curţii de Apel Piteşti si trimiterea cauzei spre rejudecare, in vederea începerii urmăririi penale fata de intimaţi sub aspectul infracţiunilor sesizate. Contestatorul a mai precizat ca in perioada 3 martie -7 martie 2008 şi 10 martie -12 martie 2008 a fost in imposibilitate de prezentare la sediul instanţei, neputând formula sau depune concluzii. Astfel acesta a învederat că nu a luat la cunoştinţa de termenul fixat pentru judecarea recursului, procedura de citare cu acesta fiind îndeplinită in mod nelegal prin afişare.
Totodată, s-a invocat faptul că in mod abuziv nu a fost afişată, in termenul legal, pe site-ul Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie soluţia dispusa in cauza.
Prin Decizia penală nr. 892 din 12 martie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 898/46/2007 a fost respins ca nefondat recursul declarat de petiţionarul C.I. împotriva sentinţei penale nr. 134/F din 18 decembrie 2007 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penala si pentru cauze cu minori si de familie.
În cauza a fost fixat termen la data de 4 martie 2008, data pentru care contestatorul a fost citat la adresa de domiciliu, luând la cunoştinţa si semnând de primirea citaţiei.
Pentru a pronunţa această decizie penală Înalta Curte a reţinut că, în cauză, instanţa de fond, constatând ca plângerea formulata de petiţionarul C.I. este greşit îndreptată a trimis-o spre competenta soluţionare Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti.
Împotriva deciziei pronunţate de instanţa de recurs, contestatorul C.I. a formulat contestaţie în anulare.
Ca urmare cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub numărul 3620/1/2008, depunând in scris si motivarea contestaţiei.
Concluziile reprezentantul Ministerului Public au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri.
Examinând contestaţia în anulare formulată de contestatorul C.I. în raport cu motivele invocate şi precizate, Înalta Curte apreciază ca aceasta este inadmisibilă pentru considerentele ce se vor arăta.
În conformitate cu art. 386 C. proc. pen. împotriva hotărârii penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:
a) când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea dovedeşte ca la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost in imposibilitate de a se prezenta si de a încunoştiinţa instanţa despre aceasta împiedicare.
c) când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f)-i) cu privire la care existau probe în dosar;
d) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă.
Conform art. 391 alin. (2) C. proc. pen. admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a cerinţelor privind respectarea termenului de exercitare prevăzut de legea penală, invocarea motivelor pe care se sprijină prevăzute de art. 386 C. proc. pen., sus enunţate, precum şi invocarea dovezilor în susţinerea căii extraordinare de atac depuse la dosarul cauzei.
Prin urmare, examinarea temeiniciei contestaţiei nu poate avea loc decât ulterior admiterii în principiu a acesteia, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 391 alin. (2) C. proc. pen.
Înalta Curte constată că, deşi contestaţia în anulare a fost introdusă de contestator în termenul prevăzut de art. 388 alin. (1) C. proc. pen., motivul de contestaţie invocat este însă neîntemeiat.
Astfel, se constată că pentru termenul din 4 martie 2008, când au avut loc în faţa instanţei supreme dezbaterile asupra recursului, contestatorul petiţionar a fost legal citat la adresa sa de domiciliu, acesta luând la cunoştinţa de termenul fixat si semnând de primirea citaţiei.
Se constată aşadar, că instanţa supremă a soluţionat recursul în condiţiile în care procedura de citare a fost legal îndeplinită cu petiţionarul-contestator.
Motivele invocate în contestaţia în anulare nu se încadrează nici în dispoziţiile art. 386 lit. b) C. proc. pen., care vizează imposibilitatea de a se prezenta la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs şi a încunoştiinţa instanţa despre această împiedicare, contestatorul neproducând dovezi, în sensul că a fost împiedicat să se prezinte în instanţă la termenul din 4 martie 2008, când s-a judecat recursul şi cu atât mai puţin, dovezi că, în situaţia concretă în care s-ar fi aflat, contestatorul ar fi fost împiedicat să încunoştiinţeze, prin mijloacele uzuale de comunicare: poştale, fax, telefonice ş.a., instanţa, asupra acestei absente.
Cum, cerinţele art. 386 lit. b) C. proc. pen., sunt cumulative, pentru admiterea contestaţiei în anulare nu ar fi fost suficient să se facă dovada imposibilităţii de prezentare, ci contestatorul trebuie să dovedească pe lângă aceasta şi imposibilitatea de a încunoştiinţa instanţa despre împiedicarea de a se prezenta, ceea ce în cauză nu s-a probat.
Înalta Curte constată totodată, că contestatorul C.I. a invocat în contestaţia în anulare formulată, apărări de fond care au fost avute în vedere de către instanţele de judecată.
Fată de cele menţionate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul C.I.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul C.I. împotriva deciziei penale nr. 892 din 12 martie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 898/46/2007.
Obligă contestatorul la plata sumei de 40 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2040/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2056/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
