ICCJ. Decizia nr. 2139/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2139/2008
Dosar nr. 126/42/2008
Şedinţa publică din 12 iunie 2008
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 52 din 9 aprilie 2008, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiţionarul R.O. împotriva referatului din 5 iulie 2 2006 din dosarul nr. 1219/VIII/1/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.
S-au reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin plângerea formulată de petiţionar, s-a solicitat soluţionarea unui conflict de competenţă ivit între Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu - Sărat.
Prin referatul din 5 iulie 2006, a fost respinsă plângerea petiţionarului, ca neîntemeiată, întrucât în cauză nu există niciun conflict de competenţă ivit între cele două unităţi de parchet.
Instanţa a reţinut, în esenţă, că, din interpretarea textului art. 2781 C. proc. pen., rezultă că numai împotriva rezoluţiilor de netrimitere în judecată dispuse de procuror se poate face plângere la instanţa de judecată competentă, iar nu şi împotriva altor soluţii decât cele enumerate de textul de lege, în acelaşi sens pronunţându-se şi instanţa supremă, prin Decizia în interesul legii nr. LVII/2007.
Împotriva sentinţei petiţionarul a declarat recurs.
Recursul declarat de petiţionar este nefondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că, în mod corect, instanţa de fond, a respins, ca inadmisibilă, plângerea petiţionarului.
Potrivit dispoziţiilor art. 2871 alin. (l) C. proc. pen., împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Or, în cauză, referatul împotriva căruia a formulat plângere petiţionarul nu este dintre cele expres şi limitativ prevăzute de textul de lege susmenţionat.
În raport de considerentele expuse, urmează să fie respins, ca nefondat, recursul petiţionarului, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul R.O. împotriva sentinţeipenale nr. 52 din 9 aprilie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2064/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2405/2008. Penal → |
|---|
