ICCJ. Decizia nr. 2590/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2590/2008
Dosar nr. 960/3/2008
Şedinţa publică din 27 august 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 468/ F din 21 aprilie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în temeiul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41, 42 C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., raportat la art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. şi art. 76 alin. (6) lit. a) C. pen., a condamnat inculpata N.A., la o pedeapsă de 7 ani închisoare.
În baza art. 864 şi art. 83 C. pen, a revocat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dispusă prin sentinţa penală nr. 794 din 4 iulie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2029 din 14 aprilie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie referitoare la pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin această hotărâre şi a dispus executarea în întregime a acestei pedepse cumulat cu pedeapsa de 7 ani aplicată pentru noua infracţiune, inculpata având de executat o pedeapsă de 11 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., coroborat cu art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale cu închisoarea.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatei exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei şi în conformitate cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din durata pedepsei prevenţia de la 14 februarie 2006 la 5 iulie 2006 şi din 14 noiembrie 2007 la 21 aprilie 2008.
În temeiul art. 350 C. proc. pen., a menţinut arestarea inculpatei.
Prin aceiaşi sentinţă a fost condamnata şi inculpata N.R.M., la o pedeapsă de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 861 C. pen.
În temeiul art. 17 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea cantităţilor de heroină rămase în urma analizelor de laborator depuse la I.G.P.B. – D.G.J.S.E.O., a sumelor de bani dobândite de inculpate în urma vânzării drogurilor şi în baza art. 191 alin. (2) le-a obligat pe inculpate la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa a reţinut, în fapt, că prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Bucureşti, în dosarul nr. 253D/P/2007, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei N.A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (l) şi (2) din Legea nr. 143/200 cu aplicarea art. 41, art. 42 şi art. 87 lit. a) C. pen. şi a inculpatei N.R.M. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (l) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. La data de 8, 9, 10 mai 2007 inculpata N.A. a vândut colaboratorului introdus în cauză cantităţile de 0,51 grame de heroină, 0,15 grame de heroină, 1,03 grame de heroină pentru sumele de 200 RON, 100 RON şi 300 RON. La aceleaşi date şi cu aceiaşi ocazie inculpata N.R.M. a vândut colaboratorului introdus în cauză cantităţile de 0,37 grame de heroină, 0,15 grame de heroină, 0,37 grame de heroină pentru sumele de 200 RON, 100 RON şi 200 RON.
Astfel, la data de 8 mai 2007, colaboratorul P.I. sub supravegherea investigatorului M.A. s-a deplasat în sectorul 5 str. Aleea Livezilor unde locuiesc fără forme legale, inculpatele N.A. şi N.R.M., fiica acesteia, pentru a cumpăra 4 doze de heroină, în acest scop fiindu-i înmânată suma de 400 lei. Martorul P.I. a cumpărat 2 doze de heroină cu suma de 200 RON de la N.R.M. şi alte 2 doze tot cu suma de 200 RON de la N.A.
Procedând în mod similar, colaboratorul P.I. s-a deplasat la locuinţa celor două inculpate, la data de 9 mai 2007 când a cumpărat 2 doze de heroină plătind suma de 200 RON şi la data de 10 mai 2007 când a cumpărat de la inculpata N.A. cu suma de 200 RON, 2 doze de heroină, iar de la inculpata N.R.M. cu suma de 100 RON, 2 doze de herionă, acestea spunându-i să revină peste o jumătate de oră pentru a-i da restul cantităţii solicitate. Ulterior, acesta a mai cumpărat 2 doze de herionă de la inculpata N.A., dându-i acesteia suma de 100 RON şi de la N.R.M. o doză cu suma de 100 RON.
Fiind expertizate substanţele a rezultat că astea sunt herionă conform rapoartelor de constatare tehnico ştiinţifică nr. 332081 din 09 mai 2007 şi 332017 din 14 mai 2007.
Instanţa a constatat că faptele inculpatei N.A. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (l) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41, art. 42 şi art. 37 lit. a) C. pen. şi, faptele inculpatei N.R.M. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (l) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 şi 42 C. pen.
Împotriva aceste hotărâri, inculpata N.A. a declarat apel şi a solicitat reindividualizarea pedepsei susţinând că pedeapsa aplicată este mult prea mare în raport de atitudinea sinceră şi dispoziţiile art. 74 lit. a) C. pen.
Prin Decizia penală nr. 180 din 30 iunie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpata N.A. împotriva sentinţei penale nr. 468/ F din 21 aprilie 2008 a Tribunalului Bucureşti, a menţinut starea de arest a acesteia, a dedus prevenţia acesteia de la data de 14 februarie 2006 la 05 iulie 2006 şi de la 14 noiembrie 2007 la 30 iunie 2006, cu motivarea că pedeapsa aplicată este just cuantificată de instanţa fondului pe baza criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi nu se impune modificarea acesteia.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs, în termen legal, de către inculpată, a reiterat motivele susţinute în apel, şi a solicitat în temeiul art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., reducerea pedepsei, faţă de dispoziţiile art. 74 şi 76 C. pen.
Verificând hotărârea atacată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul formulat în temeiul art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., de inculpata N.A. nu este fondat.
Situaţia de fapt reţinută rezultă din mijloacele de probă legal administrate, respectiv declaraţiile inculpatelor, procesele verbale de percheziţie domiciliară, declaraţiile martorilor L.M.S., M.F.P., F.M.T.C. rapoartele de constatare tehnico ştiinţifică, procesele verbale de audiere a investigatorului sub acoperire.
Instanţele au ţinut seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv de limitele speciale, gradul ridicat de pericol social al infracţiunii, împrejurările concrete de săvârşire a faptei şi persoana inculpatei, astfel cum a fost individualizată, având în vedere şi faptul că fapta a fost săvârşită de recurenta inculpată în stare de recidivă postcondamnatorie, pentru acelaşi gen de fapte, respectiv a fost condamnată, la pedeapsa de 4 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 prin sentinţa penală nr. 794 din 04 iulie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a l penală, rămasă definitivă prin Decizia nr. 2029 din 17 aprilie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pedeapsa pronunţată de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de apel este justificată şi necesară realizării atât a funcţiilor de constrângere şi reeducare cât şi a scopului prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.
Astfel, cererea inculpatei de reducere a pedepsei nu poate fi primită, faţă de circumstanţele reale şi personale ale acesteia, înalta Curte, analizând întreg materialul probator, constată că pedeapsa astfel cum a fost individualizată, faţă de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), este necesară realizării funcţiilor sale de constrângere, de reeducare şi scopului prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni, fiind just individualizată faţă de dispoziţiile mai sus menţionate
Pentru cele ce preced şi constatând, din examinarea din oficiu a hotărârilor, că nu există niciunul din celelalte cazuri de casare prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursul inculpatei N.A. urmează să fie respins ca nefondat.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), va deduce din pedeapsa aplicată inculpatei durata reţinerii şi arestării preventive de la 14 februarie 2006 la 5 iulie 2006 şi de la 14 noiembrie 2007 la zi.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurenta inculpată la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata N.A. împotriva deciziei penale nr. 180 din 30 iunie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, durata reţinerii şi arestării preventive de la 14 februarie 2006 la 5 iulie 2006 şi de la 14 noiembrie 2007 la 27 august 2008.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 27 august 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2585/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2598/2008. Penal. Contestaţie la executare... → |
|---|
