ICCJ. Decizia nr. 2186/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2186/2008
Dosar nr. 1148/44/200.
Şedinţa publică din 18 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin sentinţa penală nr. 23/F din 5 februarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, s-au respins, ca nefondate, plângerile formulate de petentele SC M. SA Drobeta-Turnu Severin, cu sediul în Drobeta-Turnu Severin, judeţul Mehedinţi şi S.N.T.F.M. - „C.F.R. MARFĂ" SA, cu sediul în Bucureşti, sector 1, împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmării penale nr. 27/P/2007 din 11 iunie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, menţinând rezoluţia atacată, fiind obligate petentele la plata sumei de câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Instanţa de fond a reţinut următoarele:
A.1. La data de 15 august 2004, în jurul orelor 04.30, în incinta staţiei C.F.R. Gugeşti, jud. Vrancea s-a produs o catastrofă de cale ferată, datorită deraierii unor vagoane din compunerea trenului de marfă nr. 91552, care, fiind încărcate cu carburanţi (motorină şi benzină), au luat foc iar unul chiar a explodat, pagubele totale produse ridicându-se la suma de 25 miliarde lei vechi.
Acest eveniment a fost cercetat iniţial de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, făcând obiectul dosarului nr. 600/P/2004, în cauză dispunându-se la data de 18 august 2004 începerea urmăririi penale „in rem" sub aspectul infracţiunii de „neîndeplinire a îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă, din culpă" prevăzută de art. 273 alin. (2) C. pen. pentru ca apoi, prin rezoluţia din 30 decembrie 2005, să se dispună clasarea cauzei întrucât nu există învinuit în cauză.
Pentru a pronunţa această soluţie procurorul a reţinut, în esenţă, că evenimentul feroviar mai sus menţionat s-a datorat ruperii unei osii care avea un viciu de fabricaţie ce nu a putut fi depistat, situaţie ce reprezintă un caz fortuit care înlătură caracterul penal al faptei.
2. Împotriva acestei soluţii a formulat plângere petenta S.C. M. SA Drobeta-Turnu Severin, care efectuase o reparaţie capitală a vagonului a cărui osie s-a rupt în perioada 2003-2004, cu menţiune că osia fusese livrată acestei societăţi de SC S.M.R. SA Balş, plângere care a fost însă respinsă prin rezoluţia nr. 97/II/2/2006 a primului procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea.
3. În conformitate cu prevederile art. 2781 C. proc. pen., împotriva rezoluţiei procurorului de clasare a cauzei au fost formulate plângeri de către petentele S.C. M. SA Drobeta-Turnu Severin şi S.N.T.F.M. - C.F.R. Marfă SA Bucureşti, plângeri care au fost însă respinse ca nefondate prin sentinţa penală nr. 222 din 02 iunie 2006 a Tribunalului Vrancea.
4. Petentele au atacat cu recurs hotărârea pronunţată de Tribunalul Vrancea, iar prin Decizia penală nr. 599 din 08 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Galaţi au fost admise recursurile declarate, sentinţa pronunţată de instanţa de fond fiind casată în întregime, iar în rejudecare s-a dispus desfiinţarea rezoluţiei date de procuror şi trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea în vederea începerii urmăririi penale „în rem", în scopul identificării persoanelor vinovate şi stabilirea răspunderii penale pentru fiecare dintre acestea, aparţinând SC S.M.R. SA Balş.
Instanţa de control judiciar a reţinut că în cauză sunt indicii privind săvârşirea unei fapte penale de către angajaţii SC S.M.R. SA Balş, care a produs osia în cauză şi că se impune verificarea unor aspecte care să stabilească dacă aceasta provine dintr-o osie veche, recondiţionată sau a fost turnată la data de 01 noiembrie 2003, astfel cum susţine producătorul.
Totodată instanţa a indicat în motivarea hotărârii care sunt activităţile pe care organele de urmărire penală ar trebui să le efectueze în cauză (în număr total de 13) activităţi ce vizau verificări de documente, identificări şi audieri de persoane precum şi mai multe expertize.
B. După restituirea cauzei la procuror, aceasta a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi sub nr. 27/P/2007 întrucât prin Legea nr. 356/2006 s-au modificat prevederile art. 281 pct. C. proc. pen., fiind introdusă lit. a1) ce a dat în competenţa curţilor de apel judecarea în primă instanţă a infracţiunilor prevăzute de art. 273-276 C. pen. atunci când s-a produs o catastrofă de cale ferată.
1. Prin rezoluţia Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi nr. 27/P/2007 din 11 iunie 2007 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de B.C., C.E., C.D., N.M., C.V., M.G., G.H. şi R.T. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 274 alin. (1) şi (2) C. pen.
Prin aceeaşi rezoluţie s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de M.I., B.S.L., Z.L., I.I. şi S.G. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 248 C. pen. în referire la art. 2481 C. pen.
Pentru a da această soluţie, procurorul a reţinut următoarele:
Făptuitorii M.I., B.S.L. şi Z.L. îşi desfăşoară activitatea ca şefi de secţie la SC S.M.R. SA Balş. Făptuitorii I.I. şi S.G. îşi desfăşoară activitatea ca şefi de secţie la SC M. SA Drobeta Turnu Severin. Făptuitorii B.C., C.E., C.D. şi N.M., sunt angajaţi ai S.N.T.F.M. - C.F.R. MARFĂ SA şi îşi desfăşoară activitatea la S.C. S.M.R. Balş. Făptuitorii C.V., M.G., G.H. şi R.T. sunt angajaţi ai S.N.T.F.M. - C.F.R. MARFĂ SA şi îşi desfăşoară activitatea la S.C. M. SA.
Angajaţii S.N.T.F.M. au ca atribuţii verificarea produselor fabricate de cele două societăţi, produse care au ca beneficiari S.N.T.F.M. şi nu sunt subordonaţi celor două societăţi producătoare.
La data de 15 august 2004, organele de urmărire penală au fost sesizate că în Staţia C.F.R. Gugeşti, judeţul Vrancea s-a produs un accident feroviar având ca urmări deraierea unui tren de marfă.
în fapt, la data de 15 august 2004, în Staţia C.F.R. Gugeşti, judeţul Vrancea s-a produs un accident feroviar prin deraierea unor vagoane care compuneau trenul de marfă nr. 91552, cu ocazia trecerii trenului prin această staţie.
Trenul a fost compus din 34 de vagoane - cisternă, încărcate cu benzină şi motorină şi a plecat din Staţia C.F.R. Borzeşti - Bacău în data de 14 august 2004, orele 1522, urmând să ajungă în Staţia Bucureşti Triaj pe relaţia Adjud, Focşani, Buzău, Ploieşti, Bucureşti.
După plecarea din Staţia C.F.R. Borzeşti, trenul a circulat, fără oprire până în Staţia C.F.R. Adjud. Aici a fost supus unei revizii tehnice şi unei verificări a sistemului de frânare, ocazie cu care nu s-au constatat nereguli.
La ora 0235, în ziua de 15 august 2004, trenul a plecat din Staţia Adjud, circulând fără oprire până la Staţia C.F.R. Focşani. La ora 0348, trenul a plecat din Focşani cu destinaţia Buzău. La trecerea prin Hm Coteşti, judeţul Vrancea, fără oprire, şeful de staţie H.N. a observat la unul din vagoane prezenţa unor scântei în zona unui boghiu. S-a dispus oprirea trenului şi s-a verificat sistemul de frânare, ocazie cu care s-a constatat că la vagonul nr. 16 de la locomotivă, frânele erau strânse şi saboţii erau supraîncălziţi. S-a procedat la remedierea defecţiunii, după care trenul şi-a continuat deplasarea.
In timp ce se deplasa prin Staţia C.F.R. Gugeşti, judeţul Vrancea (unde nu avea oprire), angajatul C.F.R. P.C. care supraveghea prin defilare trenul, a observat la al 7-lea vagon de la urma trenului că dintr-un fus de osie săreau scântei şi totodată se auzeau zgomote la ultimul boghiu al vagonului. P.C. a comunicat imediat problema mecanicului de locomotivă. în momentul acţionării frânei de către mecanic s-a auzit un zgomot puternic, trenul a frânat şi s-a oprit la KM 182 + 350.
În urma verificărilor s-a constatat că zgomotul şi scânteile proveneau de la vagonul cu nr. 28 de la locomotivă, care prezenta un fus de osie rupt la roata nr. 5 de la al doilea boghiu. Ca urmare a ruperii fusului de osie s-a produs deraierea roţii nr. 6 de la acelaşi vagon, cu consecinţa deraierii vagonului şi a celor două vagoane care îi urmau. în urma deraierii vagonului s-a produs incendierea a patru vagoane de combustibil din care unul a explodat. De asemenea, în urma accidentului s-au produs avarii la calea de rulare şi la clădirile din Baza de Recepţie Gugeşti.
În urma cercetării la fata locului s-a constatat că accidentul s-a produs ca urmare a ruperii unei osii de la vagonul nr. 315379965883-6.
În urma cercetărilor efectuate în cauză s-a stabilit că vagonul menţionat era proprietatea S.N.T.F.M. C.F.R. MARFĂ SA, fusese modificat şi reparat la SC M. SA Drobeta Turnu Severin, iar osia fusese construită la SC S.M.R. SA Balş.
În cauză s-au efectuat cercetări asupra împrejurărilor în care s-au construit osiile vagonului, dar şi cu privire la modificările şi reparaţiile aduse la vagon. Astfel, prin caietul de sarcini nr. 3.3.f/1082/1999 S.N.T.F.M. C.F.R. MARFĂ SA urmărea efectuarea unei reparaţii capitale la vagonul cisternă 73 m3 provenit din vagonul cisternă de 60 m3. Caietul de sarcini a fost avizat de către Autoritatea feroviară Română cu nr. 3020/208/918 din 27 ianuarie 2000 iar reparaţiile la acest tip de vagon urmau să fie efectuate de către SC M. SA Drobeta Turnu Severin.
În caietul de sarcini există prevederi cu privire la înlocuirea cisternei de 60 m3 cu alta de 73 m3, la reparaţiile boghiurilor, înlocuirea osiilor. Astfel la capitolul 2.2. intitulat Reparaţia Boghiurilor se prevede că boghiurile de tip Y25C5II se vor repara, adică se va urmări repararea cadrului de boghiu, cu toate operaţiile specifice. La capitolele 2-3 din caietul de sarcini se prevede repararea aparatului de rulare. în acest capitol se menţionează că la reparaţie se vor monta osii noi, cu roţi monobloc, desen A 920 M/2.0. De asemenea, la reparaţia aparatului de rulare, în caietul de sarcini se precizează că se vor monta rulmenţi noi, iar celelalte componente ale osiilor vor fi de asemenea noi. Tot în caietul de sarcini există prevederi cu privire la repararea saşiului, a suspensiei şi a frânei (vol. III filele 286-300).
În baza caietului de sarcini SC M. SA a întocmit un proiect, care a fost avizat şi de beneficiar şi s-a trecut la execuţie.
Pentru realizarea proiectului, SC M. trebuia să încheie contract cu SC S.M.R. Balş pentru livrarea osiilor şi roţilor.
Astfel, între SC S.M.R. Balş şi SC M. SA s-a încheiat contractul nr. 2393002 din 14 ianuarie 2003, conform căruia vânzătorul SC S.M.R. Balş livra către SC M. SA aparatul de rulare (osii, roţi, rulmenţi, elemente de etanşare şi fixare, plăcuţe de marcare), toate montate noi (vol. III, filele 71-81).
În contract se prevedea că osia montată era de 0 920 mm, conform desen A 920. Ulterior, între părţi s-au încheiat mai multe acte adiţionale, din care cel mai important ar fi cel cu nr. 4 din 18 noiembrie 2003, conform căruia aparatele de rulare vor putea fi executate atât conform desenului A 920M/0 cu osie A.1 cât şi în baza desen 1-990.0 cu osie de tip A II.
În urma producerii acestui accident, s-a ridicat problema dacă SC S.M.R. Balş a construit osiile în totalitate sau a folosit osii uzate pe care le-ar fi încărcat la capete prin diferite procedee.
Din actele premergătoare efectuate în cauză s-a stabilit că SC S.M.R. Balş a construit osiile în totalitate. Aceste aspecte rezultă atât în urma verificărilor documentelor din oţelărie, cât şi a celor din celelalte puncte ale procesului tehnologic. De altfel, pe tot parcursul procesului tehnologic calitatea osiilor este supravegheată şi verificată de către angajaţii S.N.T.F.M. C.F.R. MARFĂ SA, care au un punct de lucru în cadrul SC S.M.R. Balş şi care nu sunt subordonate decât C.F.R. -ului (beneficiarul).
Astfel, verificând documentele de la SC S.M.R. Balş, s-a constatat că osia care s-a rupt la acel vagon a avut nr. 11 şi a făcut parte din şarja nr. 511970.
Din fişa de şarjă nr. 511970 întocmită la oţelărie rezultă că această şarjă a fost elaborată (topită şi turnată) în două schimburi în ziua de 01 noiembrie 2003 între orele 1500 -20 , iar tratamentul secundar s-a făcut de la orele 2025 la 2215. Turnarea durează 8 ore iar ulterior otelul rămâne în formă 8-10 ore.
Aşa cum se poate observa din fişele de şarjă acestea conţin semnăturile angajaţilor care au participat la elaborarea ei.
S-a ridicat problema că un angajat ar fi lucrat încontinuu 35-37 ore de la elaborarea unor şarje, lucru care ar fi imposibil şi deci fişele de şarjă ar fi fost întocmite în fals.
Problema a fost lămurită din analiza atentă a fişelor de şarjă şi din audierea persoanelor care au participat la elaborarea şarjelor.
Astfel, dacă o şarjă începe la un schimb cu unii angajaţi ea va fi finalizată la schimbul următor, de alţi angajaţi, dar dacă o şarjă se elaborează în 8 ore, în 35 de ore este posibil ca un angajat să prindă două şarje dintr-un ciclu de 5 şarje, dar în zile diferite. De aici nu se poate trage concluzia că acel angajat nu a întrerupt lucrul timp de 35 de ore.
În continuare, de la oţelărie, lingourile merg la forjare, unde se efectuează operaţia de forjare şi debitare a lingourilor care vor deveni viitoare osii. După debitare, pe fiecare segment rezultat se pansonează numărul de şarjă şi numărul de segment (osie). Din acel moment fiecare viitoare osie va avea acele numere pe tot parcursul proceselor tehnologice până la predarea lor către C.F.R. (beneficiar).
De la forjă, osiile (segmentele) merg la prelucrări mecanice (strunjire, rectificare, etc.) unde îşi păstrează numerele de identificare.
Odată cu operaţia de forjare încep operaţiunile de verificări şi încercări, efectuate atât la biroul CTC al SC S.M.R. Balş, cât şi de reprezentanţii C.F.R. , din cadrul SC S.M.R. Balş. Astfel, din numărul total de osii dintr-o şarjă, se preia la întâmplare o osie (segment în acest moment) şi se supune la încercări ( probe fizico-chimice). în urma acestor încercări osia examinată se distruge în totalitate. în urma întocmirii buletinului de calitate din care rezultă că osia se încadrează în parametrii normali, toată şarja de osii pleacă de la forjă la alte procese tehnologice.
În cazul de faţă, din şarja nr. 511970, după forjare, s-a ales spre verificare, osia nr. 52, aşa cum rezultă din buletinul de încercări nr. 108 din 23 decembrie 2003 (vol. III, filele 348-398).
La aceste verificări au participat reprezentanţii C.F.R., numiţii C.E. şi B.C. Fiind audiaţi, aceştia au declarat că au participat la verificarea osiei nr. 52 iar în urma acestei verificări rezultatele au fost bune. Aceştia au relatat în amănunt operaţiunile care s-au efectuat cu ocazia verificării osiei.
În urma acestor verificări, dacă osia este corespunzătoare din punct de vedere calitativ, restul de osii din acea şarjă îşi continuă calea către următoarele etape ale procesului tehnologic. Astfel, acestea se debitează, se strunjesc la diferite diametre, se rectifică, se filetează, etc.
În toate aceste momente ale procesului tehnologic, fiecare osie poartă numărul de şarjă şi numărul de ordine din şarjă, astfel că poate fi identificată cu uşurinţă oricând.
După efectuarea tuturor operaţiilor la osii, acestea se fixează pe roţi. În momentul acesta, reprezentanţii C.F.R. sunt din nou prezenţi pentru verificări după operaţiunea de prestare. Aici sunt verificate toate osiile, bucată cu bucată.
În speţă, din şarja nr. 511970 osia cu numărul 11 a fost verificată, aşa cum rezultă din fişa de măsurători tip SC-PI-01D (vol. III, filele 348-398). Din partea C.F.R. - atelier SC S.M.R. Balş a participat la aceste verificări C.D., care a semnat în fişa de măsurători, dar şi în registru.
În cauză, s-a procedat la descrierea procedeului de producere a unei osii pentru a lămuri aspectele care au apărut cu privire la întrebarea dacă osia ruptă în accident a fost nouă sau a fost o osie veche reprelucrată.
Din actele aflate la dosar (fişe de şarjă, buletine de analiză, fişe de măsurători) dar şi din declaraţiile persoanelor care au participat la producerea şi verificarea osiilor rezultă că osia care s-a deteriorat în accident a fost nouă şi nu una reprelucrată.
De altfel, nici angajaţii SC S.M.R. Balş şi nici angajaţii S.N.T.F.M. -C.F.R. Marfă din cadrul SC S.M.R. Balş nu au confirmat că ar fi posibil să se încarce o osie veche prin sudură şi apoi să fie reprelucrată.
Din adresa nr. 28 din 21 februarie 2005 a Recepţiei C.F.R. din cadrul S.M.R. SA Balş rezultă că angajaţii C.F.R. au procedat la verificarea întregului flux de fabricaţie a osiilor şi au participat la toate încercările prevăzute de lege. De altfel, este greu de crezut că angajaţii SC S.M.R. Balş puteau folosi un astfel de procedeu fără să fie văzuţi de angajaţii S.N.T.F.M. , care aveau interesul (în calitatea de beneficiari) ca osiile livrate să fie noi.
Aceste aspecte sunt reţinute şi în suplimentul de expertiză de la fila 58 unde sunt descrise cronologic toate etapele de verificare. De altfel, nici expertiza efectuată în cauză nu a stabilit că osiile au fost încărcate prin sudare sau alt procedeu. Expertiza a stabilit doar că în zona de rupere a osiei sunt urme de încălzire a materialului, fără a face precizări concrete.
Problema aceasta şi-a găsit rezolvarea odată cu audierea persoanelor care au participat la fabricarea şi verificarea osiilor şi din coroborarea declaraţiilor cu actele şarjei.
Pe parcursul cercetărilor s-a ridicat problema dacă există diferenţe calitative (între osia de tip A.l şi osia de tip A. II), având în vedere că fiecare se fabrică după alt desen. Problema care se ridică în acest caz este cea referitoare la calitatea oţelului la cele două tipuri de osii.
Aşa cum rezultă din actele aflate la dosar, osia de tip A.l se fabrică după desenul A 920 M/1 iar osia de tip A.II se fabrică după desenul 1.990.1. Pe desene se observă că la ambele calitatea oţelului este aceeaşi, adică AiN. Mergând la fişa de şarjă nr. 511970 din 01 noiembrie 2003, se observă că ea a fost programată pentru un oţel de tip AiN. Rezultă aşadar că tipul de oţel folosit a fost cel corespunzător.
Dacă se observă cu atenţie cele două desene ale osiilor A.l şi A.ll se constată că acestea se deosebesc doar după modul de prindere a rulmenţilor la capete la una cu filet, iar la cealaltă cu trei şuruburi.
În aceste condiţii, până la momentul prelucrării osiei la capete (faza finală) o osie poate fi catalogată de tip A, care poate fi A.l sau A.ll, diferenţierea făcându-se la faza finală de stabilitate a felului de prindere a rulmentului. în aceste condiţii, este posibil şi normal ca până la stabilirea felului de prindere o osie să figureze ca osie de tip A.l, iar ulterior, la final să apară de tip A.ll, întrucât s-a hotărât schimbarea felului de prindere al rulmentului. Acest aspect nu schimbă calitatea osiei în sine, deoarece ambele tipuri au acelaşi oţel, cu aceeaşi compoziţie şi aceeaşi parametri.
Această problemă fiind lămurită, s-a apreciat nu se mai impune efectuarea unei expertize, deoarece rezultă din acte că osia de tip A.l are aceeaşi compoziţie cu cea de tip A.ll, având acelaşi tip de oţel A-|N. Totodată, trebuie menţionat că fiecare desen a fost aprobat de AFER iar osiile au fost omologate de aceeaşi instituţie.
Cu ocazia cercetărilor, s-a mai ridicat problema referitoare la împrejurarea că în fişele şarjelor apar semnăturile aceloraşi angajaţi şi că s-ar trage concluzia că un angajat a lucrat continuu la 5 şarje adică aproximativ 35 ore. Din analiza mai atentă a acestor fişe de şarjă, s-a constatat că şarjele care se succed nu sunt semnate de aceeaşi angajaţi iar, aşa cum s-a arătat mai sus, dintr-un număr de 5 şarje alese întâmplător, în două pot apare aceeaşi angajaţi dar nu rezultă că aceştia nu au mai plecat acasă. Situaţia s-a lămurit verificându-se orele de începere şi de sfârşit a şarjei, de unde se trage concluzia că o şarjă putea începe într-un schimb şi se termina în celălalt schimb, dar timpul de producere al unei şarje este acelaşi.
În cauză s-a ridicat problema existenţei unei diferenţe de timp mai mari între cele două etape ale fluxului tehnologic. Astfel, s-au arătat diferenţe mari de timp între elaborarea şarjei şi momentul forjării lingourilor.
Acest aspect s-a lămurit odată cu audierea angajaţilor SC S.M.R. Balş, M.I. şi B.S.L. Din declaraţiile persoanelor audiate rezultă că, după operaţiunea de turnare a osiilor, lingourile rezultate dintr-o şarjă nu trebuiau să intre obligatoriu imediat la prelucrarea prin forjare, totul depinzând de încărcătura de la forjă şi de celelalte comenzi ale societăţii de la alţi parteneri.
Astfel, în situaţia în care se iveau comenzi urgente, acestea intrau la prelucrări, iar celelalte comenzi erau onorate ulterior. în aceste condiţii apar diferenţe de timp între momentele fluxului tehnologic, dar acest aspect nu ridică probleme de calitate a osiilor care interesează, deoarece lingourile şi osiile erau marcate şi deci o osie dintr-o şarjă putea fi prelucrată oricând, fără să se piardă elementele de identificare ale osiei.
În ceea ce priveşte analizele care se fac la fiecare şarjă, fişa şarjei conţine orele când s-au prelucrat probele necesare. Aşa cum s-a arătat, fişele de şarjă au fost coroborate cu declaraţiile angajatorilor care au lucrat efectiv şi care au semnat.
În cauză s-a mai ridicat şi problema verificării rulmenţilor care au fost montaţi pe osia în cauză pentru a se vedea dacă osia ruptă este una nouă sau este osia veche reprelucrată şi în acest sens s-a pus problema unei expertize tehnice.
În urma actelor premergătoare efectuate s-a apreciat că nu se mai impune efectuarea unei astfel de expertize deoarece problemele au fost lămurite în totalitate. Astfel, din actele premergătoare s-a stabilit cu certitudine că osia care s-a rupt în accident a fost o osie nouă şi nu una neprelucrată. în aceste condiţii apare inutilă analiza unor rulmenţi pentru a da răspuns la întrebarea dacă osia a fost sau nu nouă.
Cu ocazia cercetărilor, părţile au solicitat verificarea procesului-verbal de constatare tehnică nr. 1599/ întocmit la 06 august 2004 la Staţia CoŞIariu pentru a se verifica dacă există modificări între acest exemplar şi exemplarele părţilor. S-a apreciat că, după efectuarea actelor premergătoare şi după lămurirea cauzei în întregime, aceste aspecte nu sunt relevante pentru stabilirea adevărului. în fond, problema osiilor a fost lămurită iar cauza accidentului a fost strict legată de calitatea de fabricaţie a osiilor.
Cu privire la existenţa cifrei 6 sau 9 pe osia care s-a rupt în accident, din actele premergătoare efectuate nu rezultă că această cifră a fost pansonată la SC S.M.R. Balş odată cu fabricarea osiei şi deci pansonarea putea să se facă oricând ulterior. Cu toate acestea, existenţa acestei cifre nu influenţează cu nimic problemele din cauză. De altfel, osiile care urmau să intre la casare erau în proprietatea SNTFR şi deci nu aveau ce căuta la S.C. S.M.R. Balş pentru a fi reprelucrate, decât dacă ar fi existat o astfel de înţelegere între aceste societăţi. Cum în cauză nu s-a dovedit că osiile casate în perioada 2003-2004 au ajuns în vreun mod sau altul la S.C. S.M.R. Balş, nu se poate trage concluzia că această societate a prelucrat osiile casate către S.N. T.F.R.
În cauză s-au efectuat verificări şi cu privire la modul cum SC M. SA Drobeta Turnu Severin a făcut celelalte reparaţii la vagonul cisternă. Astfel, din actele premergătoare s-a stabilit că la S.C. M. SA reparaţiile la vagonul cisternă de 73 m3 au urmat etapele şi cerinţele de fabricaţie şi calitate care sunt cuprinse în caietul de sarcini.
În urma analizei întregului material probator s-a apreciat că ruperea osiei, care a dus la accidentul feroviar de la Gugeşti a fost consecinţa unor împrejurări care nu puteau fi prevăzute. Astfel, din actele premergătoare s-a stabilit că osia a fost nouă şi a fost turnată şi apoi prelucrată în toate etapele procesului tehnologic şi supusă la toate verificările şi încercările specifice.
De asemenea, în urma efectuării actelor premergătoare nu au rezultat încălcări ale standardelor de calitate nici la societatea care a fabricat materialul rulant şi nici la societatea care a realizat reparaţia efectivă a vagonului.
Totodată, nu rezultă din actele premergătoare că vreun angajat de la cele două societăţi şi-ar fi încălcat atribuţiile de serviciu şi astfel să existe o legătură de cauzalitate între activitatea angajatului şi rezultatul produs.
În consecinţă, din actele premergătoare a rezultat că în cauză răspunderea penală pentru accidentul feroviar produs la Gugeşti nu poate fi stabilită faţă de nicio persoană, în cauză fiind în prezenţa unui caz fortuit.
Pentru aceste motive, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorii B.C., C.E., C.D., N.M., C.V., M.G., G.H. şi R.T., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 274 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. De asemenea, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorii M.I., B.S.L., Z.L., I.I. şi S.G. , pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 248 C. pen. în referire la art. 2481 C. pen.
2. Împotriva acestei rezoluţii, în termen legal, au formulat plângere petentele S.C. M. SA Drobeta-Turnu Severin şi S.N.T.F.M. - C.F.R. Marfă SA Bucureşti, însă prin rezoluţia nr. 879/II/2/2007 din 23 iulie 2007 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi această plângere a fost respinsă ca nefondată.
Pentru pronunţarea acestei soluţii s-a reţinut, în esenţă, că verificările prealabile sunt complete şi temeinic efectuate de procuror şi că acesta a apreciat în mod corect probele stabilind că răspunderea penală pentru evenimentul feroviar produs la data de 15 august 2004 nu poate fi stabilită faţă de nicio persoană, fiind vorba despre un caz fortuit.
C. împotriva rezoluţiei nr. 27/P/2007 din 11 iunie 2007, în termen legal şi în conformitate cu prevederile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., petentele S.C. M. SA Drobeta-Turnu Severin şi S.N.T.F.M. - C.F.R. Marfă SA Bucureşti au formulat plângeri, acestea fiind conexate în dosarul nr. 1148/44/2007 al Curţii de Apel Galaţi.
În plângerile formulate petentele au expus pe larg criticile aduse rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale date de procuror vizând faptul că procurorul nu a început urmărirea penală şi nu a efectuat toate activităţile indicate de Curtea de Apel Galaţi în motivarea deciziei penale nr. 599 din 08 noiembrie 2006 sau Ie-a efectuat necorespunzător; că la dosar există probe care dovedesc faptul că angajaţii SC S.M.R. SA Balş au realizat osia în cauză ( de tip A II) prin transformarea acesteia dintr-una de tip A I, că au adăugat pe osie un alt material prin sudură şi că au efectuat necorespunzător sau nu au efectuat controlul ultrasonic şi cel cu pulberi magnetice, ceea ce a permis ca defectele osiei să nu fie evidenţiate. Cele mai sus arătate dovedesc, în accepţia petentelor, că angajaţii SC S.M.R. SA Balş se fac vinovaţi de comiterea infracţiunilor pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, întrucât au prevăzut rezultatul socialmente periculos al faptelor lor, chiar dacă nu l-au acceptat, socotind fără temei că nu se va produce.
Prin sentinţa penală nr. 23/F din 5 februarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, s-a reţinut că soluţia de neîncepere a urmăririi penale formulată în cauză este temeinică şi legală, constatându-se, în primul rând, că deşi rezoluţia de neîncepere vizează mai multe persoane, plângerile petentelor se referă doar la angajaţii SC S.M.R. SA Balş (M.I., B.S.L. şi Z.L.) faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunilor de „abuz în serviciu" prevăzute de art. 248 rap. la art. 2481 C. pen. , celelalte persoane cercetate în cauză fiind angajaţi ai petentelor (B.C., C.E., C.D., N.M., C.V., M.G., G.H. şi R.T. sunt angajaţi ai petentei S.N.T.F.M. - C.F.R. Marfă SA Bucureşti iar I.I. şi S.G. sunt angajaţi ai petentei S.C. M. SA Drobeta-Turnu Severin), astfel că petentele nu au criticat şi soluţia de neurmărire penală dată de procuror cu privire la acestea.
Referitor la criticile formulate de petente, prima instanţa a reţinut că deşi, este adevărat că în considerentele deciziei penale nr. 599 din 08 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Galaţi s-au indicat mai multe activităţi care ar trebui efectuate de organele de urmărire penală şi că prevederile art. 273 alin. (11) C. proc. pen. arată că, în această situaţie, dispoziţiile instanţei sunt obligatorii pentru organul de urmărire penală, sub aspectul faptelor şi împrejurărilor ce urmează a fi constatate şi a mijloacelor de probă indicate, însă acelaşi text de lege prevede că procurorul dispune în acest caz începerea urmăririi penale în condiţiile prevăzute de lege, adică dacă în cauză nu există vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen., cu excepţia celui de la lit. b1) [art. 228 alin. (1) C. proc. pen.].
În cauză, procurorul nu a început urmărirea penală pentru că aceasta era deja începută „in rem" în dosarul iniţial aparţinând Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, a cărui soluţie de clasare a fost infirmată prin Decizia Curţii de Apel Galaţi mai sus arătată, iar în urma efectuării unor acte premergătoare a apreciat că în cauză este incident cazul prevăzut de art. 10 lit. e) C. proc. pen. cu referire la art. 47 C. pen. De altfel, prin ordonanţa din 04 mai 2007 (fila 361 vol. I dosar nr. 27/P/2007) procurorul a dispus, motivat, în baza art. 220 C. proc. pen., infirmarea procesului-verbal nr. 600/P/2004 din data de 18 august 2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea prin care s-a dispus începerea urmăririi penale „in rem" în cauză.
În ceea ce priveşte faptul că procurorul nu a efectuat toate activităţile indicate în Decizia prin care i s-a retrimis cauza, prima instanţă a reţinut că actele premergătoare efectuate de procuror după reprimirea cauzei - unele dintre acestea fiind printre cele indicate în decizie -, au impus concluzia că efectuarea celorlalte acte nu mai este necesară.
În acest sens, trebuie avut în vedere că efectuarea unor noi expertize tehnice, ale căror concluzii nu sunt imperios necesare pentru soluţionarea cauzei, nu ar fi făcut decât să tergiverseze soluţionarea cauzei şi să genereze cheltuieli judiciare nejustificate, de o valoare extrem de ridicată, dacă ţinem seama că pentru prima expertiză tehnică efectuată în cauză în anul 2005 s-a achitat un onorariu de 250.000.000 ROL (filele 1-3 vol. IV dosar nr. 27/P/2007). Susţinerea petentelor referitoare la faptul că procurorul a ignorat indicaţiile date în Decizia instanţei nu sunt reale deoarece în cuprinsul rezoluţiei s-au arătat care sunt motivele pentru care aceste activităţi nu se mai impun a fi efectuate.
În concret, aceste argumente au la bază concluzia la care s-a ajuns ca urmare a efectuării actelor premergătoare referitoare la faptul că osia care a generat evenimentul feroviar din 15 august 2004 nu a provenit dintr-una veche, recondiţionată, aşa cum susţin petentele, ci a fost produsă de S.C. S.M.R. S.A. Balş la data de 01 noiembrie 2003 prin şarja nr. 511970.
Astfel, în cauză au fost audiate persoanele implicate în turnarea acestei şarje, au fost verificate documentele ce atestă turnarea şi s-au lămurit aspectele invocate în hotărârea de recurs referitoare participarea angajaţilor la turnare. Faptul că osia a fost produsă la data respectivă şi nu anterior rezultă şi din împrejurarea că aceasta are poansonate la un capăt numărul şarjei - 511970, care în mod cert a fost turnată la data de 01 noiembrie 2003, precum şi numărul de ordine după debitare - 11, din totalul de 68 de osii rezultate în urma debitării, aceleaşi concluzii fiind formulate şi în raportul de expertiză V.E. (fila 18 vol. IV dosar nr. 27/P/2007).
Referitor la tipul de osie căreia îi aparţine osia în cauză sau dacă dintr-o osie de tip A.l se poate ajunge la formarea unei osii de tip A.ll, prima instanţă a reţinut că în cauză nu era necesară efectuarea unei expertize care să lămurească aceste chestiuni câtă vreme din actele de la dosar rezultă cu certitudine că osia în cauză este una de tip A.ll. Este adevărat că în raportul de expertiză V.E. (fila 45 vol. IV dosar nr. 27/P/2007) se arată că existenţa unei conicităţi şi a unei teşituri pe osie indică prelucrări mecanice la prinderi diferite care pot susţine ipoteza că osia provine dintr-o osie tip A.l supusă operaţiei de recondiţionare însă în raport nu se arată că această osie este una veche, care a fost modificată de SC S.M.R. SA Balş pentru a fi refolosită. De altfel, în cauză nu s-a făcut dovada că la SC S.M.R. SA Balş exista o practică privind reconditionarea osiilor vechi, cu atât mai mult cu cât osiile date în exploatare nu se returnau societăţii producătoare după folosirea lor de către beneficiari.
Mai mult, din datele furnizate de SC S.M.R. SA Balş dar şi din examinarea modelelor de fabricaţie, rezultă că după turnarea şi debitarea osiilor se puteau executa osii după ambele modele (desen A920 M/1 pentru tipul A.l şi respectiv desen 1.990.1 pentru tipul A.ll) şi datorită faptului că acestea se deosebesc doar după modul de prindere a rulmenţilor la capete (filet respectiv şuruburi) este posibil să se treacă de la modelul iniţial A.l la modelul A.ll. Cu alte cuvinte, în funcţie de necesarul de producţie, este posibil oricând o intervenţie de transformare a unei osii noi de tip A.l într-o osie de tip A.ll, în acest sens existând chiar o tehnologie cu operaţii bine definite (anexa B fila 82 vol. I dosar nr. 27/P/2007).
În ceea ce priveşte efectuarea unei expertize grafologice asupra procesului-verbal de constatare tehnică nr. 1599/2004 întocmit la data de 06 august 2004 în staţia CoŞIariu, prin care se atestă verificarea ultrasonică a osiei care s-a rupt la data de 15 august 2004, pentru a se constata dacă există diferenţe între exemplarele aflate în posesia petentelor şi cel aflat în posesia SC S.M.R. SA Balş, instanţa de fond a apreciat că această probă nu mai era utilă în cauză dat fiind că din raportul de expertiză V.E. (fila 43 vol. IV dosar nr. 27/P/2007), precum şi din suplimentul la acest raport (fila 64 vol. V dosar nr. 27/P/2007), rezultă că discontinuităţile superficiale care au produs ruperea fusului de osie au fost puse în evidenţă doar ca urmare a controlului cu lichide penetrante, ceea ce însemnă că aceste defecte nu aveau cum să fie depistate la examinarea cu ultrasunete făcută la data de 06 august 2004 în staţia CoŞIariu.
De altfel, este de remarcat că această examinare s-a făcut de o comisie alcătuită atât din angajaţi ai SC S.M.R. SA Balş cât şi din angajaţi ai petentelor S.C. M. SA Drobeta-Turnu Severin şi S.N.T.F.M. - C.F.R. Marfă SA Bucureşti, iar rezultatul verificării a fost corespunzător, fiind acordat calificativul FED (fără ecou defect). În plus, din examinarea exemplarelor procesului-verbal aflate la dosarul cauzei (fila 86 vol. I dosar nr. 27/P/2007 - exemplar M. ; fila 262 vol. II dosar nr. 21IP12001) rezultă că nu există deosebiri între acestea, în ambele fiind consemnate aceleaşi date referitoare la numărul şi tipul vagonului, seria osiei, şarja osiei şi rezultatul verificării (FED).
Referitor la existenţa cifrei 6 sau 9 ce este poansonată în trei locuri pe axul osiei, această împrejurare este remarcată în raportul de expertiză V.E. (fila 33 vol. IV dosar nr. 27/P/2007) însă nu i se atribuie absolut nicio relevanţă în raportul de cauzalitate care a dus la ruperea osiei.
De menţionat că această cifră putea fi poansonată oricând după livrarea osiei, chiar de către reprezentanţi ai petentelor, pentru că singurul loc în care SC S.M.R. SA Balş ar fi avut interes să poansoneze este capătul osiei unde sunt înscrise şarja şi numărul de ordine al osiei. în această situaţie, este de remarcat că o osie veche, poansonată şi distribuită către beneficiari, nu putea face obiectul unui proces de recondiţionare, cum au susţinut petentele, pentru că s-ar fi impus debitarea capetelor poansonate iniţial în vederea aplicării unor noi inscripţii, ceea ce ar fi dus la modificarea lungimii osiei şi implicit la imposibilitatea respectării cotelor stabilite prin desenele tehnice.
Nici efectuarea unei expertize tehnice asupra rulmenţilor montaţi pe osia ruptă nu se impunea în cauză câtă vreme din actele aflate la dosar rezultă că aceştia au rămas intacţi după ruperea osiei şi că nu au influenţat în vreun fel ruperea osiei. în acest sens, sunt chiar concluziile consilierilor experţi desemnaţi de petenta S.C. M. SA Drobeta-Turnu Severin să asiste la efectuarea suplimentului de expertiză la raportul de expertiză V.E., care arată că ruperea fusului osiei s-a produs în zona fus-obturator, ca urmare a prezenţei unor defecte de fabricaţie în stratul superficial dar că, după ruperea osiei, cutia de unsoare (ce conţine rulmenţii) a rămas pe poziţie ceea ce exclude ruperea osiei ca urmare a unui defect al cutiei.
Concluzionând, instanţa de fond a reţinut că în cauză au fost efectuate acele activităţi indicate în considerentele deciziei penale nr. 599 din 08 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Galaţi care erau necesare pentru lămurirea acesteia sub toate aspectele şi că, motivat, procurorul nu a efectuat şi celelalte activităţi indicate în Decizia mai sus menţionată, fie pentru că acestea s-au dovedit a nu mai fi necesare, fie pentru că prin efectuarea lor s-ar fi ajuns la dovedirea unor împrejurări stabilite prin probele deja administrate.
Referitor la obiecţiunile petentelor cum că la dosar există probe care dovedesc faptul că angajaţii SC S.M.R. SA Balş au realizat osia în cauză ( de tip AII) prin transformarea acesteia dintr-una de tip Al, că au adăugat pe osie un alt material prin sudură şi că au efectuat necorespunzător sau nu au efectuat controlul ultrasonic şi cel cu pulberi magnetice, ceea ce a permis ca defectele osiei să nu fie evidenţiate, prima instanţă a reţinut că acestea sunt neîntemeiate.
Astfel, din examinarea modalităţii de desfăşurare a fluxului tehnologic, din declaraţiile persoanelor audiate în cauză dar şi din desenele aflate la dosar rezultă că, după turnarea şi debitarea osiilor, se puteau executa osii după ambele modele (desen A920 M/1 pentru tipul A.l şi respectiv desen 1.990.1 pentru tipul A.ll) şi, datorită faptului că acestea se deosebesc doar după modul de prindere a rulmenţilor la capete (filet respectiv şuruburi), este posibil să se treacă de la modelul iniţial A.l la modelul A.ll. împrejurarea că osia în cauză a fost iniţial de tip A.l pentru ca apoi să fie transformată într-una de tip A.ll, nu poate avea semnificaţie penală, întrucât provine din aceeaşi şarjă, ce s-a realizat din oţel de tip A^ şi respectă desenul tehnic (1.990.1.) al osiei de tip A.ll.
Este adevărat că în suplimentul la raportul de expertiză V.E. (fila 44 vol. V dosar nr. 27/P/2007) se arată că analizele efectuate pe probe provenite din zona de racordare fus-obturator indică existenţa unui material diferit de cel al osiei ceea ce confirmă intervenţia tehnologică de natură termică prin sudură, însă la fila 64 a aceluiaşi supliment se arată că cele precizate în raportul iniţial de expertiză referitor la tipul de rupere al fusului de osie sunt în continuare valabile şi că ruperea fusului de osie este de tipul rupere la oboseală.
Cu privire la acest aspect, raportul de expertiză V.E. (fila 46 vol. IV dosar nr. 27/P/2007) arată că acest tip de rupere cu o dezvoltare rapidă în timp, a fost favorizată de existenţa unor defecte interne şi a structurii (implicit proprietăţi fizico-mecanice) necorespunzătoare, pentru ca, în continuare, să se arate că defectul care a produs ruperea fusului de osie îl reprezintă discontinuităţile (fisuri, pori) superficiale, prezente pe zona influenţată termic - cordon circular - puse în evidenţă la controlul cu lichide penetrante.
Cu toate acestea, atunci când explică motivul pentru care defectul nu fost depistat expertul nu exclude posibilitatea ca acesta să fi fost generat în timpul exploatării şi să fie urmat de ruperea fusului.
Aşa fiind, câtă vreme din probele aflate la dosar nu rezultă fără dubiu că osia în speţă s-a rupt datorită faptului că a fost încărcată cu sudură, în condiţiile în care actele depuse de fabricantul SC S.M.R. SA Balş şi depoziţiile persoanelor audiate în cauză susţin faptul că asupra osiei nu s-a executat o astfel de operaţie, instanţa de fond a constatat că în mod corect nu s-a angajat în cauză răspunderea penală a persoanelor cercetate, neexistând probe certe care să dovedească exercitarea necorespunzătoare a atribuţiilor de serviciu de către acestea.
În ceea ce priveşte faptul că angajaţii SC S.M.R. SA Balş ar fi efectuat necorespunzător sau nu au efectuat controlul ultrasonic şi cel cu pulberi magnetice, ceea ce a permis ca defectele osiei să nu fie evidenţiate, prima instanţă a reţinut că atât actele depuse la dosar de SC S.M.R. SA Balş, cât şi declaraţiile persoanelor implicate, dar şi raportul de expertiză V.E. (filele 18,19 vol. IV dosar nr. 27/P/2007) dovedesc faptul că în cauză au fost respectate dispoziţiile privind controalele la care se supun osiile elaborate într-o şarjă.
Astfel, din şarja 511970, la care osia în speţă a avut nr. 11, a fost aleasă din lot pentru verificarea proprietăţilor mecanice şi efectuarea analizelor metalografice osia cu nr. 52. Buletinul de încercări mecanice nr. 108 din 23 decembrie 2003 atestă faptul că această osie corespunde din punct de vedere al proprietăţilor mecanice şi că examenul macroscopic, macrografic şi cel microscopic nu au evidenţiat defecte ale osiei. Deosebit de aceste controale, osia nr. 11 a fost controlată şi individual, cu pulberi magnetice şi ultrasonic, rezultatele fiind corespunzătoare, astfel cum rezultă din buletinele şi certificatele de calitate nr. 20 din 09 ianuarie 2004, 21 din 09 ianuarie 2004, 23 din 15 ianuarie 2004.
În plus, aşa cum s-a arătat mai sus, osia în cauză a fost verificată printr-un control ultrasonic la data de 06 august 2008, în timp ce se afla montată pe vagonul care a deraiat, de o comisie alcătuită atât din angajaţi ai SC S.M.R. SA Balş cât şi din angajaţi ai petentelor S.C. M. SA Drobeta-Turnu Severin şi S.N.T.F.M. - C.F.R. Marfă SA Bucureşti iar rezultatul verificării a fost FED (fără ecou defect).
Cele mai sus arătate dovedesc fără putinţă de tăgadă că au fost efectuate verificările şi controalele prevăzute de normele tehnice pentru osii de tipul celei în cauză, unele dintre acestea chiar în prezenţa reprezentanţilor petentelor astfel că, ţinând seama de faptul că discontinuităţile superficiale care au produs ruperea fusului de osie au fost puse în evidenţă doar ca urmare a controlului cu lichide penetrante efectuat în cursul expertizei, iar aceasta a indicat şi alt motiv pentru care defectele osiei nu au putut fi depistate la timp, instanţa a reţinut că şi susţinerile petentelor cu privire la acest aspect sunt neîntemeiate.
Cu privire la critica în sensul că în cauză ar exista probe din care rezultă vinovăţia persoanelor cercetate, instanţa de fond a reţinut că au fost administrate mai multe probe dintre care unele, respectiv declaraţiile persoanelor implicate în procesul de fabricare a osiei şi actele depuse de SC S.M.R. SA Balş, susţin în unanimitate faptul că osia nu provine dintr-una veche recondiţionată, că este rezultată din şarja 511970 care a fost turnată la data de 01 noiembrie 2003, precum şi faptul că această osie a fost supusă controalelor şi testelor prevăzute de fişa tehnică.
În ceea ce priveşte probele ştiinţifice administrate în cauză, prima instanţă a reţinut că a fost efectuată o singură expertiză tehnică judiciară realizată de prof. dr. ing. V.E. de la Catedra „Deformări Plastice şi Tratamente Termice" a Facultăţii de Metalurgie şi Ştiinţa Materialelor, Universitatea „Dunărea de Jos „ Galaţi, specialist de Înaltă calificare în domeniul Metalurgie, conform adresei nr. 490/1998 a Ministerului Justiţiei ( vol. IV dosar nr. 27/P/2007) şi un supliment la această expertiză ( vol. IV dosar nr. 27/P/2007) realizat de acelaşi expert pentru a răspunde obiecţiunilor la raport formulate de SC S.M.R. SA Balş şi S.N.T.F.M. - C.F.R. Marfă SA Bucureşti.
De precizat că la efectuarea suplimentului de expertiză au participat, în calitate de consilieri experţi din partea S.C. M. SA Drobeta-Turnu Severin, conf. dr. ing. R.A., Şef catedră Ştiinţa Materialelor şi Tratamente Termice a Facultăţii de Mecanică, Universitatea Politehnică Timişoara şi ing. S.N., expert tehnic judiciar, specialitatea T.C.M., care au prezentat completări la suplimentul de expertiză( vol. VII dosar nr. 27/P/2007) dar şi o expertiză extrajudiciară privind natura şi cauzele ruperii unor osii de vagoane întocmită la solicitarea SC M. SA Drobeta-Turnu Severin ( filele 209 şi urm. vol. IV dosar nr. 27/P/2007).
Din examinarea acestor acte, prima instanţă a reţinut că raportul de expertiză V.E. nu se pronunţă cu certitudine asupra faptului că ruperea osiei s-a datorat încărcării cu sudură a osiei, arătând că există posibilitatea ca defectul ce a provocat ruperea să fi fost generat în timpul exploatării şi să fie urmat de ruperea fusului, pe când rapoartele întocmite de consilierii desemnaţi de S.C. M. SA Drobeta-Turnu Severin (filele 72, 73, 255 vol. V II dosar nr. 27/P/2007) susţin că osia în cauză a fost obţinută prin recondiţionarea alteia vechi, de un alt tip, şi că încărcarea acesteia cu sudură a favorizat scăderea rezistentei la oboseală a osiei.
Cum aceste din urmă concluzii nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, ce dovedesc că osia este nouă, a fost fabricată la data de 01 noiembrie 2003, nu a fost încărcată cu sudură şi a fost supusă verificărilor prevăzute de fişa tehnologică, văzând şi principiul „in dubio pro reo", prima instanţă a apreciat că în cauză nu se poate angaja răspunderea penală a vreunei persoane în legătură cu ruperea osiei care a produs catastrofa de cale ferată de la Gugeşti din data de 15 august 2004, neexistând probe certe care să confirme că angajaţii SC S.M.R. SA Balş sau cei ai petentelor, care au fost cercetaţi în cauză, şi-au încălcat cu ştiinţă atribuţiile de serviciu pe care le aveau în legătură cu procesul de fabricare şi control al osiei în speţă.
Cât priveşte răspunderea pentru pagubele produse în urma acestei catastrofe aceasta urmează a se stabili pe calea unei acţiuni civile, în cadrul căreia urmează a fi valorificate concluziile actelor efectuate de specialişti în prezenta cauză precum şi faptul că osia în speţă se afla în garanţia oferită de producătorul SC S.M.R. SA Balş.
II. Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat recurs petentele S.C. M. SA Drobeta-Turnu Severin şi S.N.T.F.M. - C.F.R. Marfă SA Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, reiterând motivele din plângerea iniţială şi arătând că instanţa de fond a achiesat cu prea multă uşurinţă la aprecierile făcute de procuror, în lipsa unor probe ştiinţifice care fuseseră indicate a fi efectuate chiar de prima instanţă de control judiciar.
Examinând recursurile declarate de petente sub toate aspectele, conform art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acestea sunt întemeiate pentru motivele ce urmează a fi expuse:
1. Procurorul nu s-a conformat dispoziţiei instanţei de control judiciar care, prin Decizia penală nr. 599/R din 8 noiembrie 2006, a casat rezoluţia iniţială şi a trimis cauza la procuror în vederea începerii urmăririi penale, indicând atât faptele şi împrejurările ce urmează a fi constatate cât şi mijloacele de probă concludente în acest sens. Aceasta cu atât mai mult cu cât dispoziţiile art. 273 alin. (1/1) teza a II a C. proc. pen. prevăd că „în cazul în care instanţa de judecată, potrivit art. 278/1, a admis plângerea împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale şi a trimis cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale, acesta dispune începerea urmăririi penale în condiţiile legii. Dispoziţiile instanţei sunt obligatorii pentru organul de urmărire penală, sub aspectul faptelor şi împrejurărilor ce urmează a fi constatate şi a mijloacelor de probă indicate". Susţinerea instanţei de fond în sensul că procurorul, după primirea dosarului, a procedat legal atunci când nu a început urmărirea penală, întrucât a constatat existenţa unuia dintre cazurile prev. de art. 10 C. proc. pen. - acelaşi ca cel menţionat în rezoluţia ce fusese desfiinţată -, este neîntemeiată întrucât, pe de o parte, se constatase de către instanţă că nu suntem în prezenţa cazului fortuit, iar pe de altă parte, procurorul, fără a efectua vreo probă, nu avea cum să ajungă la o altă concluzie decât instanţa de judecată. Aşadar, procurorul, primind dosarul în vederea începerii urmăririi penale, trebuia să înceapă urmărirea penală în cauză (dacă nu era deja începută), excepţia constituind-o doar existenţa vreunuia dintre cazurile care lasă acţiunea penală fără obiect (de exemplu a intervenit amnistia sau prescripţia răspunderii penale); totodată, procurorul era obligat să se conformeze indicaţiilor instanţei şi să administreze probele dispuse de aceasta în vederea constatării faptelor şi împrejurărilor arătate. în speţă, procurorul nu numai că nu s-a conformat acestor dispoziţii dar, prin ordonanţa nr. 27/P/2007 din 4 mai 2007 a infirmat procesul verbal nr. 600/P/2004 prin care Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea - competent la acea vreme -, începuse urmărirea penală in rem la data de 18 august 2004, dispunând apoi, la scurt timp, neînceperea urmăririi penale. Nu în ultimul rând, se impune precizarea că, prin începerea urmăririi penale, se crea cadrul procesual necesar administrării în condiţii de legalitate a probelor, cu participarea tuturor părţilor interesate, care să poată fi valorificate în cadrul unui eventual proces penal, pe când, în cauză, procurorul a ales să efectueze doar acte premergătoare începerii urmăririi penale, al căror regim probator este strict reglementat.
2. Fără a relua activităţile de urmărire ce trebuiau desfăşurate de organul de urmărire penală în vederea constatării faptelor şi împrejurărilor indicate de prima instanţă de control judiciar, precum şi probele necesare în acest scop, a căror pertinenţă şi utilitate este indiscutabilă, vom examina sentinţa criticată doar prin prisma contradicţiilor vădite existente între considerente şi actele premergătoare aflate la dosarul cauzei.
Astfel, în privinţa expertizării osiei pentru a se stabili tipul acesteia şi dacă era recomandată transformarea unei osii tip A.l în A.ll, instanţa de fond a reţinut că această expertiză nu mai era necesară pentru că rezultă din rapoartele deja efectuate că era vorba de o osie tip A.ll, ca diferenţa dintre cele două tipuri consta doar în sistemul de prindere şi că era posibilă trecerea de la un model la altul, cu atât mai mult cu cât nu s-a făcut dovada că SC S.M.R. SA Balş recondiţiona osii vechi. Prin această concluzie, instanţa de fond a ignorat existenţa pe osia ruptă a unui strat format prin depunere termică (sudură) - ce rezultă din raportul de expertiză judiciară efectuată de expertul E.V., suplimentul şi completările la raport -, procedeu nepermis de fişa UIC 811-1/1987, prev. pct. 7.8.2.2, precum şi precizările experţilor în sensul că tipul de rupere cu o dezvoltare rapidă în timp a fost favorizată de existenţa unor defecte interne şi a structurii necorespunzătoare. Mai mult, instanţa de fond, fără a considera necesară aprofundarea acestor aspecte pe baza unor constatări de specialitate, se mărgineşte să crediteze declaraţiile persoanelor interesate audiate, potrivit cărora nu s-au efectuat operaţiuni de sudură asupra osiei în cauză - deşi acest lucru este incontestabil - şi, să constate că nu rezultă, fără dubiu, că osia s-a rupt pentru că a fost încărcată cu sudură. Or, important în cauză este depistarea atât a defectelor de turnare cât şi a celor de prelucrare şi echipare a osiei, ce ar fi putut contribui la apariţia defectului, toate procedeele fiind efectuate de SC S.M.R. SA Balş.
Pe de altă parte, expertizarea era necesară pentru că analiza chimică a evidenţiat o compoziţie chimică diferită de a oţelului lichid, diferenţa fiind mai mare decât valoarea maximă permisă de normele în vigoare, precum şi pentru că, aşa cum rezultă chiar dintr-un memoriu justificativ întocmit de SC S.M.R. SA Balş, între cele două tipuri de osii există diferenţe în primul rând de lungime şi s-a procedat la trecerea de la un tip de osie la altul din considerente financiare, în cazul defectării dispozitivului de filetare sau a neconformităţilor la partea filetată a osiei de tip A.l; ori, indiferent de identitatea materialului, modificarea constructivă poate afecta performanţele produsului finit, ceea ce nu s-a verificat în cauză.
Plecând de la concluzia că osia defectă era nouă şi nu se impune expertizarea ei, instanţa de fond a motivat şi inutilitatea analizei rulmenţilor montaţi pe osia ruptă în scopul de a da răspuns la întrebarea dacă osia a fost sau nu nouă, deşi efectuarea acesteia ar fi lămurit un alt aspect, respectiv acela al echipării osiilor cu componente noi, conform obligaţiei contractuale, în condiţiile în care există indicii că pe inelele demontate au fost identificate marcaje care nu se mai regăsesc în modul de marcare folosit de producător după 1990. Or, folosirea unor rulmenţi recondiţionaţi sau cu termenul de garanţie depăşit ar fi putut influenţa durata de viaţă a osiei, în sensul scurtării ei, sau ar fi putut induce pericolul apariţiei unor rotiri pe fus sau a unor fisuri în inele, aspecte ignorate de instanţa de fond.
De asemenea, concluzionând că osia ruptă este nouă, prima instanţă a motivat inutilitatea efectuării unei expertize pentru a se stabili în ce condiţii au fost poansonate pe aceasta cifrele 6 sau 9, deşi lămurirea aspectului era importantă întrucât prezenta indiciile unei practici mai vechi şi, deci a posibilităţii folosirii unor osii vechi, recondiţionate, pe care să fi rămas cifrele poansonate anterior recondiţionară.
Nu în ultimul rând, instanţa de fond, achiesând la constatările procurorului, a reţinut că nu este necesară nici expertiza grafologică deşi există diferenţe între exemplarele procesului verbal de constatare tehnică nr. 1599/2004 întocmit în data de 6 august 2004 în Staţia CoŞIariu, iar buletinul de control ultrasonic, ce se pretinde că s-a efectuat şi a atestat un rezultat favorabil intimaţilor, datat 9 ianuarie 2004 - deci mult anterior -, este semnat de un operator CUS identificat doar prin nr. autorizaţiei, care este diferit de cel care a semnat procesul verbal de constatare din Staţia CoŞIariu.
Faţă de considerentele expuse, apreciind că există indicii că angajaţii SC S.M.R. SA Balş şi-au îndeplinit defectuos obligaţiile de serviciu în legătură cu fabricarea lotului de osii din care a făcut parte şi osia ruptă, în raport şi de limitele învestirii prin plângerile formulate, văzând şi dispoziţiile art. 385/15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa penală recurată şi, pe fond, va admite plângerea formulată de petentele S.C. M. SA Drobeta-Turnu Severin şi S.N.T.F.M. - C.F.R. Marfă SA Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 23/F din 5 februarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, pe care o va desfiinţa şi va trimite cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale faţă de intimaţii M.I., B.S.L., Z.L., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 248 C. pen. cu referire la art. 2481 C. pen. , urmând ca procurorul să îndeplinească următoarele activităţile:
a) efectuarea unei expertize de specialitate, pentru a se evidenţia compoziţia chimică a oţelului din osii, precum şi dacă este recomandată transformarea unei osii tip A.l într-o osie tip A.ll, dacă între cele două tipuri de osii există diferenţe de lungime şi dacă s-a procedat la trecerea de la un tip de osie la altul din considerente financiare, în cazul defectării dispozitivului de filetare sau a neconformitatilor la partea filetată a osiei de tip A.l (care au fost îndepărtate) iar, în această ultimă ipoteză, dacă modificarea constructivă este de natură să afecteze performanţele produsului finit;
b) verificarea procesului-verbal de constatare tehnică nr. 1599/2004 întocmit la 6 august 2004 în Staţia CoŞIariu şi compararea acestuia cu exemplarele aflate în posesia celorlalte părţi (exemplarul SC M. SA se află la dosarul cauzei - anexa nr.7 la motivele de recurs).
Efectuarea unei expertize grafologice pentru a se vedea dacă exemplarul a suferit modificări vizibile, cum au fost executate aceste modificări, de către cine şi în ce scop;
c)cercetarea aspectului referitor la existenţa cifrei 6 sau 9, poansonate în trei locuri pe osie, respectiv, cine a dat dispoziţii de poansonare în condiţiile în care poansonarea respectivă a marcării inadmisibile pentru osii noi. Se va verifica dacă poansonarea este specifică pentru osii vechi propuse pentru casare.
În acest context se impune verificarea osiilor casate în perioada 2003 - 2004, respectiv dacă acestea au constituit materie primă de fabricare sau au fost şi osii care au fost recondiţionate;
d) efectuarea unei expertize tehnice asupra rulmenţilor montaţi pe osia ruptă în accidentul de cale ferată din staţia C.F.R. Gugeşti, având în vedere că aşa cum rezultă din concluziile Raportului tehnic întocmit de Universitatea Politehnică Timişoara (filele 19-21 din raport) pe inelele demontate au fost identificate marcaje care nu se regăsesc în modul de marcare folosit de producător după 1990;
e) efectuarea oricăror acte de urmărire penală ce ar conduce la aflarea adevărului, respectiv, dacă osia ruptă din Staţia Gugeşti era o osie nouă sau o osie recondiţionată;
f)în cazul în care se va constata că osia a fost recondiţionată, se vor identifica persoanele ce au dispus elaborarea acestei activităţi care nu era posibilă conform normativelor în vigoare şi a persoanelor ce au efectuat activitatea de recondiţionare, precum şi a persoanelor care au falsificat documentele respective, trecând o osie recondiţionată ca o osie nouă;
g)totodată, cu ocazia efectuării expertizei tehnice judiciare de specialitate, va fi avut în vedere un obiectiv suplimentar, respectiv stabilirea existenţei unei eventuale legături de cauzalitate între ruperea osiilor şi modernizarea vagoanelor prin mărirea capacităţii cisternei de la 60 mc la 75 mc, ceea ce a dus la creşterea sarcinii pe osie, în condiţiile în care aceasta a rămas aceeaşi.
În condiţiile în care, în urma administrării probelor indicate, se vor descoperi indicii de vinovăţie în sarcina altor persoane sau fapte şi împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală referitor la persoanele cercetate în prezenta cauză, procurorul va putea începe urmărirea penală şi va putea să efectueze acte de urmărire penală şi faţă de alte persoane decât cele indicate în prezenta decizie.
În baza art. 192 alin. (3) din acelaşi cod cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de petiţionarele S.C. „M. " S.A. DROBETA TURNU SEVERIN şi S.N.T.F.M. „C.F.R. MARFĂ" SA BUCUREŞTI împotriva sentinţei penale nr. 23/F din 5 februarie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Casează sentinţa recurată şi rejudecând:
Admite plângerile formulate de petiţionarele S.C. „M." S.A. DROBETA TURNU SEVERIN şi S.N.T.F.M.. „C.F.R. MARFĂ" SA BUCUREŞTI împotriva rezoluţiei nr. 27/P/2007 din 11 iunie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, pe care o desfiinţează şi trimite cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi în vederea începerii urmăririi penale faţă de intimaţii M.I., B.S.L. şi Z.L. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 248 C. pen. cu referire la art. 2481 C. pen.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursurilor rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 18 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2178/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2187/2008. Penal → |
|---|
