ICCJ. Decizia nr. 2178/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2178/2008
Dosar nr. 2016/2/2008
Şedinţa publică din 17 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 106 din 15 aprilie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia l-a penală, a respins ca nefondată plângerea formulată de petentulI.C.C. împotriva rezoluţiei nr. 345/ll-2/2008 din 12 martie 2008 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi a rezoluţiei nr. 1313/P/2007 din 07 februarie2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin rezoluţia nr. 1313/P/2007, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public C.E. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 249 alin. (2) şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) , întrucât s-a aflat în eroare de fapt şi neînceperea urmăririi penale fată de funcţionarii Camerei Notarilor Publici care au emis certificatul din 16 aprilie 1997 pentru săvârşirea aceloraşi infracţiuni, pentru că s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru aceste fapte.
Petentul a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, care, prin rezoluţia din 12 martie 2008, a respins-o ca neîntemeiată.
Petentul a formulat plângere la instanţă în temeiul disp. art. 2781 C. proc. pen., plângere în care a susţinut că notarul public a emis certificatul de moştenitor fără a verifica dacă sunt îndeplinite condiţiile legale.
Instanţa fondului a constatat că la data de 31 august 1964 a decedat numitul I.C.I., având ca moştenitori pe petent şi pe B.G., în calitate de fii. La data de 30 decembrie 1965, a fost eliberat certificatul de succesiune vacantă nr. 12/1965, în baza căruia toate bunurile defunctului treceau în proprietatea statului, pentru că toţi moştenitorii renunţaseră la succesiune.
La data de 16 aprilie 1997, petentul şi sora sa au solicitat BNP C.E. deschiderea succesiunii defunctului I.C.I.
Notarul public a constatat în cadrul acestei proceduri, că cei doi, alături de I.E., decedată în 1982, sunt moştenitorii defunctului şi a emis certificatul de moştenitor nr. 33 din 29 aprilie 1997, şi, ulterior, certificatul suplimentar de moştenitor nr. 52 din 9 august 2001, prin care s-a constatat că mai există şi alte bunuri în masa succesorală în afara celor iniţial indicate.
La data de 2 august 1999, petentul a solicitat Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, anularea certificatului de moştenire vacantă nr. 12/1965, prin sentinţa civilă nr. 21227/08 decembrie 1999 fiind admisă acţiunea reclamantului, anulat certificatul de moştenitor nr. 12/1965 şi constatându-se că petentul este unicul moştenitor al defunctului I.C.I., recursul împotriva sentinţei fiind respins de Tribunalul Bucureşti prin Decizia civilă nr. 2031/A din 13 iunie 2000.
Instanţa de fond a reţinut că, fată de certificatul emis de Camera Notarilor Publici la data de 16 aprilie 1997 din care rezulta că procedura succesorală a defunctului I.C.I. nu fusese deschisă, notarul public intimat nu avea cunoştinţă de existenţa renunţării la succesiune, fiind în eroare pe acest aspect.
Faţă de funcţionarii publici din Camera Notarilor Publici care au emis acest certificat, s-a constatat intervenită prescripţia răspunderii penale pentru faptele reclamate.
Împotriva sentinţei a formulat recurs petentul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, vizând greşita încadrare juridică a faptelor reclamate şi nepronunţarea asupra unor probe administrate sau asupra unor cereri esenţiale pentru părţi, de natură să garanteze drepturile lor şi să influenţeze soluţia pronunţată.
Se susţine în recursul formulat că ordonanţa atacată retine că numita B.G. a instigat notarul public să emită certificatul de moştenitor nr. 33 din 29 aprilie 1997, comiţând infracţiunea prev. de art. 31 C. pen. rap. la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), fără a se specifica la ce alineat din acest articol se face referire, în condiţiile în care actualul cod penal respinge teoria autorului imediat, acesta fiind instrumentul de care se foloseşte instigatorul care acţionează cu intenţie.
Se apreciază că BNP C.E. era obligat, la emiterea celui de-al doilea certificat, suplimentar, să respecte cerinţele imperative pentru procedura succesorală notarială, dispunând înregistrarea cererii pentru certificatul de moştenitor suplimentar numai după ce funcţionarul însărcinat ar fi verificat opisul alfabetic şi ar fi constatat că nu s-a înregistrat un dosar în aceeaşi cauză la un alt notar public.
Se susţine, de asemenea, că instanţa fondului trebuia să se pronunţe cu privire la desfiinţarea totală sau parţială a înscrisului constatat fals şi să dispună repunerea părţilor în situaţia anterioară, şi, totodată, să se pronunţe asupra cererii petentului de constituire parte civilă.
Examinând hotărârea în raport de criticile recurentului, ca şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Potrivit art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., împotriva actelor procurorului de netrimitere în judecată, în care se încadrează şi rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale, se poate face plângere la judecătorul de la instanţa competentă să soluţioneze în fond cauza.
Judecătorul verifică rezoluţia atacată, pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate.
În deliberare, judecătorul pronunţă una dintre soluţiile expres prevăzute de alin. (8) al art. 2781 C. proc. pen., în sensul că, fie respinge plângerea ca tardivă, inadmisibilă sau nefondată, fie admite plângerea şi desfiinţează rezoluţia, trimiţând cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale, ori admite plângerea şi, desfiinţând rezoluţia, reţine cauza spre judecare.
Nemulţumit de rezoluţia procurorului, ca şi de hotărârea primei instanţe, petentui solicită în recurs să se rezolve aspecte imposibil de analizat în faţa instanţei de judecată (anulare înscrisului apreciat ca fals, administrarea de noi probe, repunerea părţilor în situaţia anterioară, rezolvarea acţiunii civile), cereri a căror rezolvare presupune punerea în mişcare a acţiunii penale.
În limitele prescrise de lege, procedând la verificarea hotărârii atacate, Înalta Curte reţine că intimatul notar public a avut în vedere la emiterea certificatelor de moştenitor şi un certificat emis de Camera Notarilor Publici din data de16 aprilie 1997, din care rezultă cănu se deschisese procedura succesorală în legătură cu moştenirea defunctului I.C.I.
În acest context, s-a apreciat în mod justificat că intimatul notar public s-a aflat îneroare de fapt,necunoscânddespre existenţarenunţăriila succesiune.
În legătură cu funcţionarii Camerei Notarilor Publici, este de constatat că cele reţinute de prima instanţă sunt confirmate sub aspect probator, în sensul că, intervenind prescripţia, este împiedicată exercitarea acţiunii penale faţă de aceştia.
De altfel, petentul a solicitat desfiinţarea rezoluţiei numai în ceea ce o priveşte pe intimata notar public.
În consecinţă, constatând că rezoluţia procurorului şi hotărârea primei instanţe sunt legale şi temeinice, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de petent.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul I.C.C. împotriva sentinţei penale nr. 106 din 15 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul petiţionar să plătească statului suma de 40 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 17 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2171/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2186/2008. Penal → |
|---|
