ICCJ. Decizia nr. 2171/2008. Penal

Decizii penale ICCJ 2008

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.2171/200.

Dosar nr. 6180/111/200.

Şedinţa publică din 17 iunie 2008

Deliberând asupra recursului de faţă pe baza lucrărilor şi materialului din dosar, a făcut constatările în fapt/drept subsecvente pe baza cărora a decis următoarele:

1.1. Prin rechizitoriul nr. 453/P/2006 din 27 septembrie 2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor a fost dispusă trimiterea în judecată în stare de arest a inculpatului M.T. pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav prin cruzimi - prev. de art. 174, art, 176 lit. a) C. pen. comisă în seara zilei de 2 august 2006 în jurul orelor 22,00 prin aceea că folosind un corp tăietor (coasă ori seceră bina ascuţită şi extrem de bine utilizată) i-a secţionat capul vecinei sale M.M., în vârstă de 70 de ani, aflată în grădina locuinţei la recoltat ceapă, decapitarea vecinei fiind descoperită de vecini în ziua următoare în jurul orei 12,00.

Rezolvarea cauzei prin emiterea rechizitoriului şi trimiterea în judecată a inculpatului - în conformitate cu dispoziţiile art. 262 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. - a fost dispusă de procuror pe baza constatării că au fost respectate dispoziţiile legale care garantează aflarea adevărului şi că urmărirea penală este completă existând probe necesare şi legal administrate ce atestă că fapta există, a fost săvârşită de inculpat şi acesta va răspunde penal respectiv:

- la data de 3 august 2006, Postul de Poliţie Girişu de Criş a fost sesizat cu privire la faptul că numita M.M. a fost găsită moartă în grădina locuinţei sale, jud. Bihor şi prezintă semnele unei morţi violente, fiind decapitată;

- din raportul de constatare medico-leqală a rezultat că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat şocului hipovolemic survenit în contextul unei hemoragii externe masive, consecinţa unei plăgi tăiate cu depensarea extremităţii cefacile la nivelul corpului vertebral C6-C7, şi secţionarea pachetelor vasculo-nervoase adiacente regiunii. Leziunea de violenţă constatată, respectiv plaga tăiată a regiunii cervicale la nivelul bazei acesteia cu secţionarea pachetelor vasculo-nervoase şi depensarea extremităţii cefalice s-a putut produce prin acţiunea extrem de violentă şi puternică a unui corp tăietor, având în vedere că plaga are caracterul unei plăgi tăiate dintr-o singură mişcare (corpul tăietor respectiv, poate fi o coasă sau seceră bine ascuţită, extrem de bine utilizată; agresorul s-a aflat în momentul acţiunii în spatele victimei care era mai mult probabil în poziţie de genuflexiune fiind preocupată de recoltarea produselor agricole (ceapă); agresorul a aplicat lovitura cu corpul tăietor de la dreapta la stânga; în afara plăgii de depensare a extremităţii cefalice la autopsie s-au observat sfacelări ale ţesuturilor moi şi osoase adiacente cutiei craniene, precum şi dispariţia unor porţiuni mai din acestea ca urmare a acţiunilor animal (rozătoare, câini etc); pe trunchi şi membre nu s-au constatat alte semne de violenţă interne sau externe, iar moartea poate data din 2 august 2006, în jurul orelor 22,00);

-în acelaşi sens sunt şi procesul verbal de cercetare la locul faptei (f.6-8), planşe fotografice cu aspecte de la cercetarea tehnico - ştiinţifică a locului faptei din data de 3 august 2006 (f.9-22); fotografiile judiciar operative executate cu ocazia ridicării articolelor de îmbrăcăminte/încălţăminte (şapcă cu cozoroc, cămaşă, pantalon, papuci, cizme) şi alte obiecte din locuinţa inculpatului din satul, o seceră, o cămaşă, un flacon plastic şi o pungă din nailon (fil. 31- 33) şi procesul verbal de examinare criminalistică (f. 34) ce atestă că la examinarea olfactivă şi tratarea cu reactivul „hemophan": (i) cămaşa cu mâneca scurtă de culoare albastru cu alb prevăzută de părţile laterale si mâneca stq. urme de natură sanguină; (ii) perechea de cisme de cauciuc tratată cu iluminol, prezenta pe talpă - partea superioară este curată şi pare spălată recent - urme de natură biologică ( sanguină); [examinările respective fiind negative pentru şapca cu cozoroc, papuci şi pantalon];

-raportul de expertiză biocriminalistică nr. 211218 din 18 septembrie 2006 întocmit de Institutul de Criminalistică din cadrul IGPR ce a concluzionat că în vârful cismei de cauciuc de culoare neagră (urma U₂): (Dau fost identificate microurme de sânge uman, iar (ii) genotiparea acestor microurme a pus în evidenţă un amestec de profile genetice ce provin de la minim două persoane. Profilele genetice ale probelor biologice de referinţă recoltate de la victima M.M. şi numitul M.T. sunt incluse în acest amestec (cămaşa cu mânecă scurtă evidenţiază u profil genetic identic cu cel al probelor biologice de referinţă recoltate de la numitul M.T., pungă din material plastic ambalată a evidenţiat urme de sânge ce nu aparţin speciei umane);

-martora L.M. vecina de la nr. 60 (victima a locuit la nr. 59) a descoperit moartea victimei în ziua de 3 august 2006 în jurul orelor 12,00, a fost anunţat pe mobil fiul acestuia M.P.M., în municipiul Oradea - prin intermediul martorei P.M. - ce a sesizat organul de poliţie din localitate şi a relatat ulterior că: (i) după decesul soţului victimei din vara anului 1999 aceasta a fost ajutată permanent la muncile în gospodărie de inculpat până în urmă cu 3 săptămâni înainte de moartea acestuia când s-au certat; (ii) fiind vecină cu victima, - la solicitarea altei vecine P.M. (martora a intervenit pentru aplanarea scandalului aflând de la victimă că acest incident a fost declanşat de neachitarea unor restanţe băneşti inculpatul reproşându-i „ că nu i-a dat bani în urma vânzării unui cal, a unei vaci"; (iii) în interval de 2 ore de la altercaţie a fost căutată însă de inculpat aflat sub influenţa băuturilor alcoolice care „ i-a reproşat diverse lucruri m-a jignit aproximativ 10 minute „ şi că (iiii) de la acest incident „ nu I-a mai văzut în locuinţa acesteia"; ( aceleaşi aspecte fiind relatate şi de martora P.M. - cu menţiunea că în timpul scandalului cei doi se înjurau reciproc "M.M., C.M. - cu menţiunea că „ prin sat se vorbea că ei întreţineau relaţii intime" - P.M., O.A., L.I., M.I., M.A.).

- martora P.A. a declarat că în seara zilei de 2 august 2006 - când a fost ucisă victima inculpatul s-a aflat în locuinţa sa şi a vizionat programe la televizor între orele 20,30 - 22,00 când a plecat spre domiciliul acestuia ( în intervalul amintit a lipsit cca. 10 minute spunând ca „merge să închidă găinile" şi a revenit purtând aceleaşi obiecte de îmbrăcăminte: cămaşă gri cu carouri , ruptă la spate, pantalon maroniu - vişiniu, şapcă închisă pe cap, iar în picioare o pereche de ŞIapi); în ziua următoare în jurul orelor 13,00 - la scurt timp după sesizarea organelor de poliţie - inculpatul a venit la locuinţa martorei si a relatat că „M.L.,, a murit fiind tăiată la gât; referitor la persoana inculpatului I-a caracterizat „o fire mai nervoasă, destul de iute la mânie, dar verbal înjurând de Dumnezeu"

- Martora T.M. a relatat că în ziua de 3 august 2006 după ora 12,30 inculpatul a venit în gospodăria acesteia şi i-a cerut ţigări, I-a întrebat dacă a auzit ce s-a întâmplat cu vecina M.M. acesta răspunzându-i „că ce să se fi întâmplat că ieri acesta a săpat ceapa din grădină „; martora i-a spus „ că a fost găsită moartă în ogradă fără să-i spună amănunte despre felul sau cauza morţii";

- martora L.F. a arătat că „ în repetate rânduri l-am văzut pe numitul M.T. sărindu-mi gardul grădinii mele în faţa casei lui şi mergând prin grădina mea la domiciliul văduvei M.M.":

- martora P.M. în dimineaţa zilei de 3 august 2006 în jurul orei 6,25 aflată în drum spre serviciu I-a întâlnit în stradă pe inculpatul şi „văzându-l că are ţigara aprinsă l-am întrebat dacă fumează, deşi ştiam că de ceva timp acesta nu mai fumează" iar M.T. „ a intrat în curtea casei lui";

- folosirea la primele investigaţii a câinelui de urmărire „Racab" a condus echipa de cercetare de la locul faptei până în apropierea locuinţei inculpatului pe un traseu incluzând grădinile învecinate din imediata vecinătate;

- audiat în cauză cu respectarea garanţiilor procedurale prevăzute în art. 6, art. 70 şi art. 171 alin. (2) C. proc. pen. inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptei , declarându-se nevinovat cu motivarea că „în data de 2 august 2006... au mers la P.A. la televizor, aceasta era în jurul orei 19,00. Am stat la ea mai mult timp ... iar la ora 22,00 după terminarea primei reprize din meciul Steaua - Goreta Slovenia am plecat acasă. Acasă am urmărit a doua repriză (.) pe urmă m-am culcat". A arătat că „nu corespund adevărului susţinerile acelor vecini, în sensul că treceam prin grădinile lor", iar faptul că „poliţia folosind câinele de urmă acesta a mers de la decedată până în gardul din apropierea casei mele, declar de asemenea că nu îmi explic acest lucru". Referitor la urmele de sânge de natură umană găsite pe obiectele de îmbrăcăminte si încălţăminte a declarat că „nu cred că este adevărat pentru că nu aveau de unde să apară".

- raportul de expertiză medico-legală psihiatrică (f. 110) atestă o „personalitate introvertită cu tendinţe către iritabilitate, nervozitate, depresie (idei de inutilitate, stimă de sine scăzută, perioade de inapetenţă, instabilitate predominantă, concluzionând că numitul M.T. nu suferă de boală psihică, având păstrat discernământul;

- raportul de constatare tehnico-ştiinţifică asupra comportamentului simulat evidenţiază că pentru răspunsurile subiectului M.T. la întrebările relevante ale cauzei (4. „Dumneata ai fost miercuri 2 august în grădina vecinei M.M.?" Răspuns: Nu. 7. „Dumneata ai omorât-o pe M.M. în 2 august 2006 în grădina ei? Răspuns: Nu. Şi 10. „Dumneata i-ai tăiat gâtul lui M.M.? Răspuns: Nu.) în trasele biodiagramelor poligraf s-au evidenţiat modificări psihofiziologice (tensiune arterială, puls, creşteri de amplitudine şi durata curbei bioelectrice G.SR) care conduc la concluzia prezentei detecţiei comportamentului simulat al subiectului (cu următoarea NOTĂ: întrucât subiectul prezintă în antecedente TDC rezultatele vor fi interpretate ca şi probabilitate).

1.2. În faza de cercetare judecătorească s-au administrat şi confirmat în totalitate condiţiile art. 288 şi urm. C. proc. pen. probele strânse la urmărirea penală, respectiv: ascultarea inculpatului (f. 46) şi audierea martorilor, O.A., P.A., care a revenit parţial la declaraţiile anterioare arătând că inculpatul s-a aflat în locuinţa sa până în jurul orelor 24,00 - T.M., H.I.P., P.M., M.I., M.E., L.M. – confirmă revenirea martorei P.A. la declaraţiile anterioare, P.M., L.F., C.M., P.V., C.A., L.M.

Prin noul raport de expertiză medico-legală (examen ADN) întocmit de Institutul de Medicină Legală „Mina Minovici" s-au reanalizat papilele- urme biologice obţinute din cămaşa cu mânecă scurtă, cizma de cauciuc de culoare neagră şi pungă din plastic concluzionându-se că: la analiza prin teste de identificare rezultă şi genotiparea probelor amintite. Nu a fost pusă în evidenţă prezenţa sângelui de natură umană şi nici a vreunui profil ADN (cu explicaţia, cel mai probabil datorită cantităţii extrem de mici de material biologic sau absenţei acestuia).

La solicitarea instanţei privind „neclarităţi" formulate prin expertiza iniţială prin adresa nr. 211218 din 30 mai 2007 se precizează la pct. d) că „urmele de sânge evidenţiate pe vârful cizmei sunt de sânge uman (reacţie pozitivă cu testul Hexagon ABTI), iar la pct.e) că „victima M.M. are de 2,4x10³ (1/la 2410 microurme) mai multe şanse să fie contribuţia la crearea acestui amestec decât o altă persoană din populaţia caucaziană).

Prin sentinţa penală nr. 352/P/2007 din 30 noiembrie 2007 Tribunalul Bihor, secţia penală, a pronunţat achitarea în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen. („fapta nu a fost comisă de inculpat") în considerarea argumentelor probatorii justificative formulate pe baza mijloacelor de probă strânse şi administrate în cauză arătate în continuare:

- inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptei (f. 85) făcând o descriere amănunţită a modului în care şi-a petrecut zilele de 2 şi 3 august 2006, aspectele relatate fiind confirmate cu depoziţiile martorilor" (f. 85-92);

- reaudiate în faţa instanţei, partea vătămată şi martorii şi-au menţinut declaraţiile în mare parte şi au făcut unele precizări importante cauzei (relevantă este declaraţia martorei P.A. „la care inculpatul a venit în seara zilei de 2 august 2006 în jurul orelor 20,30 pentru a se uita la televizor, a relatat că inculpatul era îmbrăcat cu o cămaşă de culoare gri cu carouri, la spate ruptă, iar în picioare cred că ŞIapi, iar pe cap o şapcă de culoare închisă, după terminarea filmului inculpatul a lipsit 10 minute spunând că merge să închidă găinile, apoi a revenit şi s-a uitat la meciul de fotbal de la televizor. Inculpatul a revenit având aceeaşi îmbrăcăminte şi a plecat în jurul orelor 22.00");

- martora P.A. „nu cunoaşte despre nici o ceartă dintre victimă şi inculpat" şi reţine exact că inculpatul a purtat în seara zilei de 2 august 2006 şi a doua zi - confirmare făcută şi de martorii M.E. şi M.I. - aceleaşi obiecte de îmbrăcăminte/încălţăminte;

-„este de notorietate" că inculpatul se înţelegea bine cu victima, se ajutau reciproc nu s-a auzit de nici o ceartă între ei, iar inculpatul a avut un comportament corespunzător la aflarea veştii morţii", „inculpatul a fost caracterizat ca i persoană care „se înţelegea bine cu toţi";

- raportul de expertiză medico-legală examen ADN concluzionează că urmele de sânge de pe cămaşa şi cizma inculpatului nu sunt de natură umană;

- faptul că echipa de cercetare a fost condusă de câinele de urmărire până în apropierea locuinţei inculpatului se explică prin „desele vizite pe care i le făcea victimei în virtutea relaţiilor apropiate ce le aveau";

- este de precizat că „obiectul folosit la comiterea crimei nu s-a găsit, (.) ca de altfel nici motivul/mobilul acestei fapte reprobabile" (simpla ceartă - dacă într-adevăr ar fi avut loc între inculpat şi victimă -nu este un argument suficient de puternic care să justifice o astfel de finalitate şi nici temei pentru a se reţine că inculpatul ar putea fi autorul infracţiunii".

3. In cauză s-a declarat apel de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor cu solicitarea, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) raportat la art. 62 şi art. 63 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., de a se desfiinţa sentinţa atacată ca nelegală şi netemeinică, iar în rejudecare, de a se decide condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 174, art. 176 lit. a) C. pen. cu motivarea că prima instanţă a ajuns la concluzia că acesta nu este autorul faptei prin aprecierea greşită a probelor administrate în cauză, respectiv:

a) în primul rând instanţa de fond a ignorat cu desăvârşire concluziile raportului de expertiză biocriminalistică dispusă şi efectuată în faza de urmărire penală (filele 121-128 dosar urmărire penală) asupra unor obiecte ridicate de la inculpat şi de la domiciliul acestuia întocmindu-se un proces verbal de examinare criminalistică (filele 34-35 dosar urmărire penală). Din acest raport, respectiv din examinarea perechii de cizme, respectiv a vârfului şi talpei acestora aparţinând inculpatului, precum şi a cămăşii cu mânecă scurtă ridicată de la acesta, a rezultat că pe aceste obiecte se găsesc microurme de sânge uman, un amestec de profile genetice ce provin de la minim două persoane. Profilele genetice ale probelor biologice de referinţă recoltate de la victima M.M. şi numitul M.T. sunt incluse în acest amestec (fila 126 dosar urmărire penală).

Mai mult, pe cămaşa cu mânecă scurtă s-a identificat sânge uman cu un profil genetic identic cu cel al probei biologice de referinţă recoltată de la inculpatul M.T.

Faptul că instanţa nu a luat în considerare concluziile acestui raport constituie şi o încălcare a normelor procedurale întrucât probele administrate în faza de urmărire penală sunt probe câştigate judecăţii, iar concluziile unui astfel de raport ştiinţific nu pot fi contrazise decât tot printr-un demers asemănător sau identic. Or, din raportul de expertiză medico-legală - examen ADN, efectuat în cursul cercetării judecătoreşti de I.N.M.L. Mina Minovici Bucureşti (filele 238-239), rezultă că analiza prin teste de identificare a microurmelor biologice recoltate de pe obiectele ridicate de la inculpat nu a pus în evidenţă prezenţa sângelui de natură umană şi nici un profil ADN, cel mai probabil cantităţii extrem de mici de material biologic sau absenţei acestuia, ceea ce înseamnă că concluziile primului raport de expertiză biocriminalistică nu au fost contrazise.

b) în al doilea rând instanţa nu a valorificat concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică asupra comportamentului simulat, deşi l-a reţinut în considerentele hotărârii. Acest raport de constatare tehnico-ştiinţifică relevă faptul că la întrebările relevante ale cauzei s-au evidenţiat modificări psihofiziologie care conduc la concluzia prezenţei detecţiei comportamentului simulat al subiectului (filele 131-133 dosar urmărire penală). Or, concluziile unui astfel de demers ştiinţific nu pot fi combătute sau înlăturate prin simpla declaraţie de nerecunoaştere a comiterii faptei de către inculpat aşa cum a procedat instanţa de fond, luând în considerare doar aspectele pozitive ale declaraţiilor martorilor în privinţa acestuia. Dimpotrivă, din declaraţia martorei P.A. (filele 70-71 dos.u.p.) rezultă că inculpatul s-a certat în mai multe rânduri cu victima şi că acesta era „o fire mai nervoasă, destul de iute la mânie" .

c) faptul că inculpatul era agresiv este confirmat şi de declaraţia martorei L.M. (filele 72-74 dos.u.p.) din care rezultă că aceasta a asistat personal înainte cu două trei săptămâni de data decesului la o ceartă dintre inculpat şi victimă şi fiind vecină cu aceasta din urmă a intervenit în apărarea ei. De altfel, martora declară că ea a fost chemată să intervină între cei doi de către o altă vecină, martora P.M., căreia „i-a fost frică ca inculpatul să nu o omoare pe M.M.". Martora P.M. (filele 59-60 dos.u.p.) a aflat la rândul ei de la martorele L.M. şi P.M. că cea dintâi s-a dus să vadă ce se întâmplă între victimă şi inculpat, auzind gălăgie în curtea vecinei sale şi auzindu-l pe inculpat strigând la victimă că „o omoară".

De altfel, episodul privind cearta dintre inculpat şi victimă, petrecut cu două - trei săptămâni înainte de decesul victimei în curtea locuinţei acesteia, este confirmat şi prin declaraţiile martorilor T.M., O.A., M.M., G.A., C.M. pe lângă cei amintiţi mai sus. După acest moment , relaţiile dintre inculpat şi victimă s-au deteriorat, acestuia interzicându-i-se de către victimă şi familia acesteia să o mai viziteze. Deşi calificată de instanţă ca o „simplă ceartă", altercaţia dintre inculpat şi victimă este semnificativă în speţă, acesta fiind momentul de la care inculpatul susţine că nu a mai vizitat-o pe victimă şi de la care relaţiile dintre cei doi au fost de duşmănie.

d)un alt aspect care, deşi relevant, nu a reţinut atenţia instanţei, cu toate că este amintit în considerentele hotărârii, este faptul că aflând despre moartea victimei, a doua zi, după decesul acesteia, respectiv în data de 03 august 2006 inculpatul a afirmat în faţa martorei T.M.: „Cum a murit? Că ieri am văzut-o săpând cepele în grădină.", ceea ce conduce la concluzia că inculpatul nu numai că a văzut-o pe victimă cu o zi înainte, deci în ziua decesului, ci şi ştia că aceasta s-a aflat în grădină lucrând; or, acest lucru nu era posibil decât dacă s-ar fi deplasat în grădina victimei, întrucât din stradă nu se vede ce se întâmplă în grădina acesteia, iar în grădină nu se poate ajunge decât ori prin curtea din faţă, ori traversând grădinile învecinate, aşa cum de altfel inculpatul intra adesea la victimă.

Surprinzător este faptul că victima a fost găsită moartă tocmai în apropierea sfaturilor cu ceapă, în grădina locuinţei sale, acolo unde chiar inculpatul a arătat că se afla cu o zi înainte de deces, deşi susţine că nu a vizitat-o în acea zi.

e)mai mult, inculpatul şi-a construit un alibi pentru seara de 02 august 2006, seara decesului victimei; acesta a susţinut că s-a aflat în casa familiei P., unde a urmărit un film la televizor, aspect confirmat de declaraţia martorei P.A. (filele 70-71 dos. u.p.). în această locuinţă s-a aflat până în jurul orelor 22,00 (declaraţia inculpatului filele 89-92 dos.u. p. şi a martorei P.A.), oră la care a plecat de la locuinţa acesteia, în stradă nefiind nimeni şi oră care coincide cu ora morţii victimei. Astfel, inculpatul n-a putut proba că s-a aflat în alt loc după ora 22,00 în seara zilei de 02 august 2006, dimpotrivă din declaraţia martorei P.A. rezultă că şi chiar în timpul vizionării programelor la televizor, inculpatul a lipsit circa 10 minute din locuinţa sa, susţinând că a fost acasă la el să-şi „închidă găinile".

Or, în acest interval de timp, inculpatul ar fi avut răgazul să omoare victima întrucât aceasta locuia în vecinătate şi inculpatul ştia că este singură, profitând şi de adăpostul întunericului.

f)nu este lipsită de interes şi declaraţia martorei C.A. (fila dos. u. p.) vânzătoare la magazinul ABC din sat din care rezultă că în data de 03 august 2006, în jurul orelor 10,30-11,00, inculpatul a venit la magazinul martorei, dar nu a intrat ca de obicei să cumpere ceva, martora observând că „acesta a rămas sfară în stradă, aşezat în fund pe raftul de bicicletă şi cu faţa era între cele două palme ale lui, cu faţa îndreptată în jos către pământ, dând impresia că este supărat", fără a-şi motiva atitudinea şi plecând fără să ia sau sa spună ceva. Nu putem să nu remarcăm că aceasta se întâmpla în jurul orelor 10,30-11,00, în timp ce din declaraţiile martorilor P.M. şi T.M. rezultă că inculpatul ar fi aflat despre decesul victimei abia în jurul orelor 12,00, în data de 03 august 2006. De altfel, faptul că inculpatul cunoştea împrejurarea că victima este moartă înainte de ora amiezii în ziua următoare decesului este confirmată şi prin declaraţia martorei Muntean Eugenia (fila 78 dos. u. p.) din care rezultă că atunci când l-a întrebat pe inculpat în dimineaţa acelei zile dacă ştia că victima fusese găsită moartă în grădină, acesta a răspuns că victima a cules ceapa în grădină şi că poate i s-a făcut rău, "dând impresia că ştia de moartea ei."

g) în ceea ce priveşte susţinerea instanţei că obiectul folosit la comiterea faptei nu a fost găsit, „ca de altfel nici motivul sau mobilul acestei fapte reprobabile", considerăm că s-a putut formula o astfel de concluzie numai prin ignorarea declaraţiilor martorilor audiaţi în cauză, care, în covârşitoarea lor majoritate, confirmă faptul că între inculpatul M.T. şi victima M.M. existau relaţii de duşmănie începând cu momentul cerţii amintite mai sus, relaţii care există de regulă ulterior destrămării unora de concubinaj în care s-au aflat părţile în ultimii ani de dinaintea decesului. Faţă de aceste aspecte, considerăm că mobilul crimei a existat cu prisosinţă, iar ascunderea instrumentului idoneu nu era dificilă, în condiţiile în care victima a fost descoperită abia la circa 14 ore de la comiterea faptei de către inculpat.

h) lipsită de substanţă este şi explicaţia instanţei privitoare la faptul că echipa de cercetare a fost condusă de câinele de urmărire până în apropierea locuinţei inculpatului datorită „deselor vizite pe care acesta i le făcea victimei în virtutea relaţiilor apropiate ce le aveau." Or, având în vedere că inculpatul susţine că nu mai vizitase victima de vreo trei săptămâni şi că urmele olfactive ale corpului uman nu se păstrează decât un timp relativ scurt în preajma unei alte persoane, rezultă că este exclus ca altă persoană să se fi aflat lângă victimă în momentele comiterii crimei în afara inculpatului, întrucât, în caz contrar, aceste urme n-ar mai fi putut fi identificate sau ar fi condus spre altcineva.

i) din declaraţia martorei L.M. (fila 72-74 dos.u.p.), vecina victimei şi cea care a găsit-o pe aceasta moartă, rezultă că în dimineaţa zilei de 03 august 2006, aceasta a strigat-o în mai multe rânduri pe victimă, pentru a vedea ce face, ştiind că locuieşte singură. în jurul orelor 10,00, martora, văzând că victima nu-i răspunde, a intrat în curtea casei acesteia constatând că poarta curţii, deşi era închisă, era descuiată, ceea ce i-a atras atenţia întrucât ştia că victima locuind singură încuia în fiecare seară poarta de la stradă, de aici se deduce faptul că victima a fost omorâtă în cursul serii, înainte de lăsarea nopţii, întrucât nu a mai apucat să încuie poarta de la stradă sau că cel care a omorât-o a intrat prin grădină şi când a plecat a lăsat poarta descuiată. Momentul decesului victimei coincide astfel cu momentul în care inculpatul a părăsit casa familiei P., spre a se îndrepta spre casa sa, conform propriilor susţineri (argumente probatorii justificative pe baza cărora se poate reţine că - înlăturându-se apărarea în sens contrar formulată de acesta - că inculpatul a vizitat victima în ziua decesului precum şi faptul că acesta este autorul infracţiunii de omor, în care sens este dovedit şi mobilul, ocazia comiterii acesteia, cu atât mai mult cu cât inculpatul nu a putut proba că s-ar fi aflat în altă parte sau în prezenţa altor persoane la momentul săvârşirii activităţii infracţionale).

Prin Decizia penală nr. 32/A din 15 aprilie 2008 Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor cu motivarea la modul general şi abstract că „prima instanţă a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi a stabilit nevinovăţia inculpatului pe baza unei juste aprecieri a materialului probator administrat în cauză".

Dată fiind însă norma imperativă prevăzută în art. 378 alin. (3) C. proc. pen. („instanţa este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor de apel invocate") curtea a considerat însă oportun să adauge, în aceeaşi modalitate anterior arătată, argumentele justificative de ordin general arătate în continuare:

„nu s-a putut dovedi că între inculpat şi victima M.M. ar fi existat relaţii de duşmănie de asemenea natură încât să determine o reacţie din partea inculpatului, dusă până la decapitarea acesteia".

Eventualele certuri dintre cei doi, intră în categoria „certurilor dintre vecini" determinate în general de motive banale (faptul că victima nu i-a vândut inculpatului un cal, că i-ar fi servit inculpatului mâncare stricată) dar, rezultă din materialul probator administrat că, de-a lungul anilor cei doi s-au întrajutorat, nefiind în relaţii de duşmănie.

Din probele testimoniale administrate rezultă că inculpatul a purtat aceleaşi haine descrise în procesul verbal de examinare criminalistică (filele 34-35) atât în data de 2 august 2006 (data decesului victimei) cât şi în data de 3 august 2006 când a fost reţinut de parchet.

Petele de sânge prelevate de pe aceste obiecte de îmbrăcăminte au fost expertizate prin proba ADN care a concluzionat că urmele de sânge de pe cămaşa şi cizma inculpatului nu sunt de natură umană (filele 238-239).

Posibilitatea ca în cadrul cercetării la fata locului, câinele de urmă a condus echipa până în apropierea locuinţei inculpatului, se explică prin aceea că inculpatul o vizita des pe victimă, în virtutea relaţiilor apropiate dintre cei doi.

A secţiona gâtul unui om presupune şi existenţa unei cantităţi mare de sânge, ori inculpatul a fost îmbrăcat şi a doua zi după deces cu aceleaşi haine ce Ie-a purtat şi în ziua decesului victimei.

Este de precizat faptul că obiectul folosit la săvârşirea faptei nu s-a găsit până în prezent.

Singurul indiciu în defavoarea inculpatului este rezultatul raportului de constatare tehnico-ştiinţifică asupra comportamentului simulat (filele 131-133) dar şi asupra acestui indiciu planează dubiul posibilităţii ca rezultatele să fi fost viciate de antecedentele TBC ale acestuia.

Împotriva deciziei amintite s-a declarat în termen recurs de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, întocmindu-se concluziile de nelegalitate şi netemeinicie din apel circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.

Recursul declarat de procuror este fondat, pentru motivul prioritar de nelegalitate, invocat din oficiu, circumscris art. 385⁹ alin. (1) pct. 10 C. proc. pen.

Potrivit dispoziţiilor precizate hotărârile sunt supuse casării sau atunci când „instanţa nu s-a pronunţat (.) cu privire la unele probe administrate (.) de natură să influenţeze soluţia procesului". Cazul de casare amintit se ia în considerare întotdeauna din oficiu, conform art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen.

Din examinarea motivelor scrise de recurs rezultă că instanţa de apel - similar judecătorului ce a soluţionat fondul cauzei - a ignorat cu desăvârşire concluziile raportului de expertiză biocriminalistică dispusă şi efectuată în faza de urmărire penală (filele 121-128 dosar urmărire penală) asupra unor obiecte ridicate de la inculpat şi de la domiciliul acestuia întocmindu-se un proces verbal de examinare criminalistică (filele 34-35 dosar urmărire penală). Din acest raport, respectiv din examinarea perechii de cizme, respectiv a vârfului şi talpei acestora aparţinând inculpatului, precum şi a cămăşii cu mânecă scurtă ridicată de la acesta, a rezultat că pe aceste obiecte se găsesc microurme de sânge uman, un amestec de profile genetice ce provin de la minim două persoane. Profilele genetice ale probelor biologice de referinţă recoltate de la victima M.M. şi numitul M.T. sunt incluse în acest amestec (fila 126 dosar urmărire penală).

Mai mult, pe cămaşa cu mânecă scurtă s-a identificat sânge uman cu un profil genetic identic cu cel al probei biologice de referinţă recoltată de la inculpatul M.T.

Aceeaşi instanţă de apel a omis să examineze în concret - şi eventual să înlăture motivat în conformitate cu obligaţia legală instituită în acest sens prevăzut de art. 63 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 378 alin. (3) C. proc. pen. - şi celelalte argumente de fapt relevante sub aspectul vinovăţiei inculpatului arătate la pct. c, d, e, f, g, i din motivele scrise de apel.

Cu ocazia rejudecării apelului se va reexamina de asemenea pertinenţa constatărilor de ordin justificativ făcute de prima instanţă de control judiciar asupra motivelor arătate la pct. b şi h.

În consecinţă în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. c) raportat la art. 385⁹ alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. se va admite apelul parchetului, casându-se Decizia atacată şi se va trimite cauze spre rejudecare la instanţa de apel.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen. onorariul apărătorului desemnat din oficiu al intimatului inculpat în sumă de 100 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva deciziei penale nr. 32/A din 15 aprilie 2008 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul M.T.

Casează Decizia penală sus-menţionată şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Oradea.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 17 iunie 2008.

← ICCJ. Decizia nr. 2170/2008. Penal		ICCJ. Decizia nr. 2178/2008. Penal. Plângere împotriva... →

ICCJ. Decizia nr. 2171/2008. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2171/2008. Penal