ICCJ. Decizia nr. 2487/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2487/2008
Dosar nr. 3073/105/2008
Şedinţa publică din 30 iulie 2008
Asupra recursurilor penale de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 581 din 25 octombrie 2007 a Tribunalului Prahova, în baza art. 403 C. proc. pen. a fost respinsă cererea de revizuire formulată de condamnaţii G.M.I. şi N.D. cu privire la sentinţa penală nr. 98 din 15 februarie 2005 a Tribunalului Prahova.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat revizuenţii la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 260 lei, din care 80 lei reprezintă onorariile apărătorului din oficiu ce vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa astfel Tribunalul Prahova a reţinut, că prin cererea nr. 3073/105/2007, condamnaţii au solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 98 din 12 februarie 2005 pronunţată de Tribunalul Prahova, definitivă prin Decizia penală nr. 5991 din 25 octombrie 20085 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În motivarea cererii condamnaţii au arătat că exista fapte şi împrejurai noi care nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.
S-a ataşat dosarul de fond nr. 10051/105/2009 al Tribunalului Prahova. Examinând actele si lucrările dosarului, instanţa a reţinut că prin sentinţa penală nr. 98 din 15 februarie 2005 a Tribunalului Prahova, definitivă prin d.p. nr. 5991 din 25 octombrie 2005 LC.C.J. s-a dispus condamnarea inculpaţilor G.M.I. si N.D., la câte o pedeapsa de 20 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev. si ped de art. 174 rap. la art. 175 lit. i) C. pen.
S-a reţinut că, numitul I.A., cu ocazia alegerii sale in funcţia de viceprimar în comuna Sima, judeţul Prahova, la data de 24 iunie 2004 a organizat o petrecere în satul Habud care a avut loc în faţa fostului cămin cultural.
Printre participanţi s-a numărat şi victima D.I.C., cât şi inculpaţii G.M.I. şi N.D. Petrecerea s-a prelungit după miezul nopţii, iar în jurul orei 3.00, lăutarii au încetat să mai cânte, strângând instrumentele şi instalaţia de sonorizare.
Inculpatul G.M.I. care dorea ca aceasta petrecere să continue, s-a opus plecării lăutarilor şi i-a ameninţat că dacă vor pleca va trece cu calul şi căruţa peste instalaţia lor de sonorizare.
In acest moment a intervenit I.A. care a spus ca el a hotărât astfel, iar inculpatul G.M.I. i-a reproşat ca nu face el ordine acolo, chiar dacă are funcţia de viceprimar, manifestând totodată intenţii agresive faţa de acesta.
Partea vătămata D.D. care se afla în apropiere a încercat să intervină în favoarea lui I.A. A arătat acesta, în declaraţia de la fila 85, că inculpatul G.M.I. a vrut să-l bată pe I.A., moment în care el (partea vătămată D.D.)s-a dus să-l oprească, dar până să ajungă la inculpat a fost prins de la spate de N.D., care I-a trântit la pământ, după care atât el cât şi inculpatul G.M. l-au lovit cu picioarele.
În apărarea viceprimarului a venit şi D.I.C., iar inculpaţii l-au lovit şi pe acesta. In acest sens, a declarat martorul A.M.A., în declaraţia de la fila 89 "cred că i-au dat vreo 10 pumni".
Inculpaţii au fost opriţi să mai lovească victima de către S.A. şi D., datorita intervenţiei cărora D.I.C. a reuşit să scape.
Din acel loc au plecat spre casă ambii inculpaţi şi martorii S.A. şi S.D., aceştia din urma locuind în apropiere, la circa 60 metri.
Când toţi patru au ajuns in faţa casei numiţilor S.A. şi S.D., pe acelaşi drum trecea şi victima, mergând pe lângă bicicletă, şi observându-l pe inculpatul G.M.I. i-a reproşat că I-a lovit anterior, au început să se certe şi să se lovească reciproc.
Victima I-a doborât pe inculpat, motiv pentru care, in acea bătaie s-a implicat şi inculpatul N.D., care a început să lovească victima. Inculpatul G.M.I. s-a ridicat, şi în continuare, ambii inculpaţi acţionând conjugat, au lovit victima cu pumnii, iar după ce aceasta a căzut, au continuat să o lovească şi cu picioarele.
Fraţii S.A. şi S.D. au intervenit şi i-a oprit să mai lovească victima, moment în care S.A. Ie-a zis "lăsaţi-l în pace, vreţi să-l omorâţi".
Martorul A.M.A. nu a fost prezent la acest episod agresional, se afla la circa 100 metri distanţă, dar a auzit victima ţipând.
Urmare intervenţiei celor doi martori, inculpaţii au încetat să mai lovească victima, care s-a ridicat de jos şi a plecat luând şi bicicleta.
Pe ultima parte a drumului spre casă, victima a fost ajunsă din urma de martorul A.M.A., faţă de care a făcut următoarea afirmaţie: "m-au bătut nenorociţii aia".
Acest martor a fost ultima persoană cu care a mai discutat victima, cât timp a mai fost în viaţa. După ce s-au despărţit, victima a intrat în curtea sa, dar nu a mai avut putere să mai ajungă în casă, a căzut în curte şi a intrat în stare de coma.
De la locul agresiunii, inculpaţii s-au mutat în faţa casei martorului O.A., pe care l-au strigat să iasă afară din casă, întrucât urmăreau să îl bată. Acesta nu Ie-a dat curs provocării, motiv pentru care inculpatul G.M.I. l-a ameninţat că îl va lega de căruţă şi îl va târî prin sat.
Scandalul provocat de inculpaţi a fost auzit de la distanţă, din casă, de viceprimarul I.A. care a anunţat poliţia.
Aşa cum s-a arătat anterior, victima a rămas în şoc, în curte, pentru tot restul nopţii. Dimineaţa, in jurul orei 7.15, martora P.M., mergând la serviciu şi trecând pe lângă locuinţa victimei, a văzut-o pe aceasta in curte jos, şi a presupus că a venit noaptea sub influenţa băuturilor alcoolice şi a adormit in locul unde se afla. După circa doua ore, trecând iarăşi pe acolo, a văzut victima in aceeaşi poziţie şi şi-a dat seama că a păţit ceva. Când a intrat in curte a găsit victima în stare de coma şi a observat urme de violenţă pe partea dreapta a feţei.
A fost anunţata salvarea, care a transportat victima la Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti, unde a fost internată cu diagnosticul "traumatism cranio-cerebral prin agresiune, coma G.C.S. -6, hematom sub durai fronto-temporo-parietal drept cu efect de masa 14 cm".
În aceeaşi zi s-a intervenit chirurgical şi s-a găsit o colecţie de sânge şi cheaguri negri ci oase, localizate in zona fronto-temporo parieto-occipital drept extern partea dreapta a feţei, intens tumefiată şi prezenta pregnant o echimoză periorbitală dreapta. Victima D.I.C. a decedat in spital, după 9 zile, perioadă în care nu s-a putut comunica cu el, deoarece a fost permanent în stare de comă.
La autopsie, la examenul extern, s-au constatat echimoze violacee în regiunea orbiculară dreapta şi regiunea frontală. La examenul intern, oasele craniului erau fără fractură. Toată emisfera cerebrală dreapta prezenta o colecţie de cheaguri sangvine negricioase.
în concluzia raportului medico-legal de autopsie, s-a arătat că moartea lui D.I.C. a fost violentă şi s-a datorat unei hemoragii meningo-cerebrale cu hematom sub durai temporo-parieto-occipital şi contuzii cerebrale şi de trunchi, consecutiv unui traumatism cranian. Leziunile externe şi interne s-au putut produce prin lovire cu şi/sau de corpuri dure şi/sau planuri dure, conform datelor anchetei. Aceste leziuni au avut legătura de cauzalitate directă cu decesul.
Ulterior prinderii şi cercetării inculpaţilor, cât şi reascultării martorilor S.A. şi S.D., şi care, la prima audiere, în cursul urmăririi penale au fost nesinceri, a rezultat că inculpaţii au lovit victima preponderent cu pumnii. Au fost solicitate precizări de S.M.L Prahova, care, prin adresa nr. 382/M din 30 septembrie 2004, a precizat că leziunile traumatice craniene constatate la victimă puteau fi provocate şi prin lovituri repetate cu pumnii.
Chiar din ziua săvârşirii faptei, inculpaţii G.M.I. şi N.D., aflând că au fost căutaţi de poliţie, au dispărut de la domiciliu, fiind prinşi după 56 de zile în comuna Chitila, sectorul Agricol Ilfov.
Lovirea lui D.I.C., de către ambii inculpaţi, urmată de internarea acestuia în spital, unde a şi decedat, a fost de notorietate in comuna Sima, aceasta situaţie rezultând din declaraţiile martorilor H.D., D.I., R.S.C., I.V., V.I.
Prin adresa nr. 533/111/6/2007 din 08 mai 2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, s-a solicitat respingerea cererii de revizuire ca neintemeiată, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile în care poate fi cerută revizuirea unei hotărâri, condiţii care sunt expres şi limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen., apreciindu-se că motivele invocate de revizuienţi nu se încadrează în acest text de lege.
Potrivit dispoziţiilor legale in vigoare, revizuirea reprezintă o cale extraordinară de atac, prin care sunt atacate hotărâri judecătoreşti definitive care conţin grave erori de fapt.
Finalitatea acestei căi de atac constă în înlăturarea erorii judiciare, iar funcţia procesuala a instituţiei presupune descoperirea, strângerea şi aducerea in faţa instanţei a unui material probator cu totul inedit, sau cel puţin necunoscut instanţei, care să permită constatarea erorii judiciare şi înlăturarea ei.
Fiind o cale extraordinara de atac, revizuirea poate fi ceruta numai pentru cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a)-e) C. proc. pen.
În prezenta cauză se constată că revizuienţii au arătat că nu sunt vinovaţi de săvârşirea infracţiunii de omor calificat şi a solicitat în acest scop audierea din nou a martorilor şi ataşarea unei casete video pe care s-ar afla înregistrate declaraţiile inculpaţi lor în care arătau că sunt nevinovaţi, casetă ce s-ar afla în posesia Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, punând în discuţie cazul de revizuire prev. de art. 394 lit. a) C. proc. pen.
Pentru existenta acestui caz de revizuire legea impune îndeplinirea cumulativă a două condiţii, respectiv să fie vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei şi aceste fapte sau împrejurări să poată dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, adică să ducă la o soluţie diametral opusă.
Or, în prezenta cauză se constată că revizuenţii nu au arătat şi susţinut existenţa unor fapte sau împrejurări concrete ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei ci a solicitat suplimentarea probatoriului, fiind inadmisibil ca pe calea revizuirii să se poată obţine o prelungire a probaţiunii pentru faptele deja cunoscute şi verificate de instanţă.
Pentru admisibilitatea cazului de revizuire privind mărturia mincinoasă, se cer a fi îndeplinite cumulativ mai multe condiţii şi anume: să fi săvârşit o infracţiune de mărturie mincinoasă de către un martor, un expert sau un interpret; - mărturia mincinoasă să fi dus la pronunţarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice; - mărturia mincinoasa sa se poată dovedi prin mijloacele de probă prevăzute de lege (hotărâre judecătorească sau ordonanţă data de procuror prin care a fost examinat fondul cauzei), numai în situaţia în care nu există o ordonanţă a procurorului sau o hotărâre a instanţei de judecată prin care să se rezolve fondul cauzei, mărturia mincinoasă putând fi constatată în cadrul procesului de revizuire.
Se observă că în cauza nu sunt îndeplinite aceste condiţii.
Astfel, din verificările efectuate de procuror a rezultat că revizuentul N.D. a formulat plângere penala pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă împotriva numiţilor I.A., C.D., A.M., T.R., P.M., D.D., S.A., S.D. si G.M.
Această plângere formează obiectul dosarului nr. 6268/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti, dosar ce nu a fost încă soluţionat.
În situaţia de faţa, nu ne aflăm nici în prezenţa cazului de revizuire prev. de art. 394 lit. d) C. proc. pen. pentru care trebuie sa fie îndeplinite următoarele condiţii: subiectul activ al infracţiunii săvârşite în timpul soluţionării cauzei ce face obiectul revizuirii trebuie să fie un judecător, un procuror sau o persoană care a efectuat acte de cercetare penală; infracţiunea comisă trebuie să aibă legătura cu cauza a cărei revizuire se cere; această infracţiune trebuie să fi dus la darea unei hotărâri nelegale şi netemeinicie; dovada săvârşirii faptei ilicite se poate face prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanţa procurorului dacă prin aceasta s-a dispus asupra fondului cauzei ( numai când nu s-a putut examina fondul cauzei, săvârşirea infracţiunii poate fi dovedita în procedura de revizuire).
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel revizuenţii G.M.I. şi N.D. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând desfiinţarea ei şi pe fond admiterea cererii de revizuire.
În motivarea apelului se arată de către cei doi că cererea de revizuire se întemeiază pe disp. art. 394 lit. a) şi b) C. proc. pen. întrucât martorii audiaţi în faza urmăririi penale nu au scris personal declaraţiile şi au tăcut afirmaţii mincinoase. Împotriva acestora s-a depus plângere penală ce face obiectul dosarului nr. 6268/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti, aflat în prezent în lucru la organele de poliţie.
Se mai arată de apelanţi că prima instanţă de judecată nu a vizionat caseta video cu declaraţiile lor şi ale martorilor astfel cum rezultă din adresa Tribunalului Prahova aflată la dosar. De asemenea se susţine că încadrarea juridică a faptelor nu este corectă, nefiind vorba de infracţiunea de omor.
Prin Decizia penală nr. 71 din 9 mai 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate în cauză.
Au fost obligaţi apelanţii revizuienţi la câte 240 lei cheltuieli judiciare către stat.
Examinând sentinţa atacată în raport de actele şi lucrările dosarelor ataşate, de criticile invocate ale apelanţilor, dar şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept conform disp. art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea de Apel a apreciat că apelurile sunt nefondate.
Apelanţii G.M.I. şi N.D. au formulat cerere de revizuire a sentinţei penale nr. 98/2005 a Tribunalului Prahova susţinând că există fapte şi împrejurări noi necunoscute de instanţele de judecată întemeindu-şi cererea pe disp. art. 394 lit. a) C. proc. pen.
Prin sentinţa penală atacată s-a apreciat în mod corect că, deoarece revizuenţii solicită reaudierea din nou a martorilor şi ataşarea casetei video pe care s-ar afla înregistrate declaraţiile acestora, nu sunt îndeplinite cerinţele disp. art. 394 lit. a) C. proc. pen. Acest caz de revizuire impune ca în speţă să fie vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei şi totodată acestea să poată dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, numai că cei doi revizuenţi nu au arătat care sunt faptele şi împrejurările noi, concrete, ci au solicitat suplimentarea probatoriului, ceea ce nu este posibil în calea de atac a revizuirii.
Întradevăr, cei doi apelanţi-recurenţi au solicitat prin cererea de revizuire reaudierea martorilor şi vizionarea casetei video cu înregistrările declaraţiilor acestora.
Aşa cum a considerat şi prima instanţă pe cale revizuirii nu se poate obţine o prelungire a probatoriului administrat în cursul procesului penal. Acest lucru a fost de atributul primei instanţe de judecată care a pronunţat sentinţa penală de condamnare, precum şi a instanţelor de control judiciar, în cadrul căilor de atac ordinare, de care, de altfel au şi uzat cei doi revizuenţi (hotărârea rămânând definitivă prin Decizia penală 5591 din 25 octombrie 2005 a I.C.C.J).
Faptul că instanţele judecătoreşti ce au judecat cauza, în care cei doi apelanţi au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, nu au solicitat parchetului înregistrările video în care martorii au dat declaraţii în faza de urmărire penală, nu poate conduce la schimbarea situaţiei celor doi, întrucât în cursul cercetării judecătoreşti ce a avut loc în cauză martorii au fost reaudiaţi nemijlocit de către instanţă, aceasta considerând că nu mai este necesar a fi vizionate respectivele casete video.
Se mai susţine de către apelanţi că martorii au dat declaraţii mincinoase şi împotriva lor au depus plângeri penale, formulându-se dosarul nr. 6268/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti ce se află încă în lucru la poliţie.
Acest aspect învederat de apelanţi ce ar putea constitui motivul de revizuire prev. de art. 394 lit. b) C. proc. pen., nu poate fi primit atâta timp cât în cauză organele de urmărire penală nu au pronunţat o soluţie pe fond, deşi acest lucru este încă posibil ( art. 395 C. proc. pen.), nefiind întrunite condiţiile de a fi examinat în procedura revizuirii.
De asemenea, prima instanţă a apreciat în mod corect că în cauză nu sunt îndeplinite cerinţele motivului de revizuire prev. de art. 394 lit. d) C. proc. pen., neexistând date că unul din subiecţii activi calificaţi prev. de acest text ar fi săvârşit vreo infracţiune în legătură cu cauza supusă revizuirii.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs revizuienţii condamnaţi care, fără a indica vreun caz de casare, au solicitat admiterea în principiu a cererii de revizuire, arătând că nici ei şi nici martorii audiaţi în cauză nu au dat declaraţii olografe, ci acestea au fost scrise de către procurorul care a instrumentat cauza. În plus, au arătat că declaraţiile lor au fost înregistrate audio şi video, solicitând ascultarea şi vizionarea acestor înregistrări.
Examinând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că acestea nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute în art. 385/9 C. proc. pen.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin sentinţa penală nr. 98 din 15 februarie 2005 a Tribunalului Prahova, petenţii au fost condamnaţi, în calitate de inculpaţi, la câte 20 de ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174-175 lit. i) C. pen.
Atât apelurile, cât şi recursurile declarate de inculpaţi au fost respinse, hotărârea de condamnare rămânând definitivă prin Decizia penală nr. 5991 din 25 octombrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Din considerentele hotărârilor pronunţate de instanţele de fond, apel şi recurs, rezultă că inculpaţii au contestat fie vinovăţia lor, fie încadrarea juridică a faptei pentru care au fost condamnaţi, aceste aspecte făcând aşadar obiectul analizei instanţelor care, direct sau prin exercitarea controlului judiciar, s-au pronunţat asupra fondului cauzei.
După rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, petenţii au formulat mai multe cereri de revizuire a acesteia, solicitând reaudierea martorilor din acte, vizionarea înregistrării video a declaraţiilor date de ei în faza de urmărire penală, precum şi schimbarea încadrării juridice.
Aceste cereri au fost respinse prin hotărâri rămase definitive (a se vedea s. pen. 386 din 7 septembrie 2006 şi s. pen. 519 din 2 octombrie 2007 ale Tribunalului Prahova), reţinându-se în esenţă că pe calea revizuirii nu se poate obţine o prelungire a probatoriului, după cum nu este posibilă schimbarea încadrării juridice sau readministrarea unor probe.
În cauza de faţă, condamnaţii au reiterat aceleaşi aspecte invocate în cererile de revizuire formulate anterior, făcând referire la cazurile de revizuire prev. de art. 394 lit. a)-d) C. proc. pen.
Aşa cum corect au reţinut instanţele de fond şi apel, în speţă nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru admiterea în principiu a cererii de revizuire, întrucât în realitate se solicită o suplimentare a probatoriului(fără a se invoca fapte sau împrejurări noi, în sensul prev. de art. 394 lit. a) sau se face referire la declaraţii mincinoase ale martorilor audiaţi în cauză (fără a se face dovada existenţei unei hotărâri judecătoreşti sau a unei ordonanţe a procurorului care să cuprindă o soluţie cu privire la infracţiunea de mărturie mincinoasă).
În ce priveşte celelalte două cazuri de revizuire prev.de art. 394 lit. c) şi d) C. proc. pen., acestea au fost menţionate generic de petenţi, fără a exista şi o motivare în fapt a acestora.
Curtea constată că motivele de recurs formulate de revizuienţi nu pot fi analizate prin prisma vreunuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege, ele nefiind în fapt decât o reiterare a motivelor de revizui re, ca re au fost analizate corespunzător de către instanţele de fond şi apel, dincolo de împrejurarea că au mai fost susţinute şi cu prilejul unor cereri anterioare.
În consecinţă, recursurile revizuienţilor sunt nefondate şi urmează a fi respinse, cu obligarea lor la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de revizuienţii condamnaţi G.M.I. şi N.D. împotriva deciziei penale nr. 71 din 9 mai 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenţii revizuienţi condamnaţi la plata sumei de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 40 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 iulie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2483/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2491/2008. Penal → |
|---|
