ICCJ. Decizia nr. 2479/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2479/2008
Dosar nr. 3736/105/200.
Şedinţa publică din 30 iulie 200.
Asupra recursurilor penale de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 25 din 23 ianuarie 2008 a Tribunalului Arad, în baza art. 174 alin. (1) C. pen., în urma schimbării încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu din art. 174, art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat inculpatul F.P., la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor asupra victimei M.G., în vârstă de 75 de ani.
Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), mai puţin dreptul de a alege, şi lit. e) C. pen., iar în condiţiile prevăzute de art. 174 alin. (1) C. pen. şi de art. 65 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea aceloraşi drepturi pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
Din pedeapsa aplicată inculpatului a dedus perioada în care acesta a fost reţinut şi arestat preventiv, începând cu data de 23 august 2007 până la zi, şi a menţinut în continuare măsura arestului preventiv.
A constatat că fiica victimei, M.L.R., parte vătămată, nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A obligat inculpatul la plata către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Arad a sumei de 16.161,71 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare ale victimei M.G. şi dobânzi de la data rămânerii definitive a hotărârii.
În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 2100 lei, cheltuieli judiciare.
În temeiul art. 189 C. proc. pen., suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu în faza de urmărire penală, va fi virată din fondul Ministerului Justiţiei în contul Baroului Arad.
Prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, cu numărul 177/P/2007, înregistrat la această instanţă la data de 10 octombrie 2007, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul F.P., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 174, art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen.
Prin actul de sesizare a instanţei, în sarcina inculpatului s-a reţinut că, începând din anul 2005 şi până în ziua de 22 august 2007, a locuit în imobilul proprietatea victimei M.G., fiind raliat în concubinaj cu fiica acesteia M.L.R. Între victimă şi inculpat erau relaţii interpersonale tensionate, fiind caracterizate de o stare permanent conflictuală, motivată de nemulţumirea victimei faţă de persoana inculpatului, pe care îl considera ca având un nivel de instrucţie inferior condiţiei sociale pe care dorea să o aibă. Au fost situaţii în care victima a chemat poliţia, reclamând agresiunile suferite din partea inculpatului dar, la presiunea fiicei sale, îşi modifica cele declarate.
În ziua de 22 august 2007, în jurul prânzului, inculpatul a auzit-o pe victimă strigând şi spunându-i martorului S.Z.P., că este sechestrată în casă de către inculpat. Acesta a chemat-o de urgenţă acasă de la serviciu pe concubina sa, M.L., spunându-i că este nervos faţă de afirmaţiile făcute de victimă la adresa sa.
Văzând că M.L. întârzie, inculpatul a coborât în apartamentul în care locuia victima, încercând să o liniştească şi a condus-o, cu forţa, în încăperea în care aceasta dormea, punând-o în pat. Totodată, inculpatul a lovit-o pe aceasta cu un furtun de la aragaz şi a ameninţat-o că dacă nu încetează, îi va da foc şi, pentru a-şi întări ameninţarea, s-a deplasat într-o încăpere alăturată pe care o zugrăvea inculpatul, de unde a luat un recipient în care se găsea diluant, a aruncat din conţinutul acelui recipient prin încăpere, pe patul unde stătea victima şi peste aceasta. De pe o noptieră, inculpatul a luat o brichetă cu care a aprins plapuma de pe pat. Speriat de cele întâmplate, împreună cu M.L., care sosise acasă, a încercat să stingă focul de pe victimă, punând peste ea diverse obiecte de lenjerie găsite în încăpere.
La un moment dat, profitând de împrejurarea că inculpatul şi partea vătămată M.L. au ieşit din încăpere cu intenţia de a procura medicamente necesare acordării tratamentului persoanelor care au suferit arsuri, victima a ieşit în stradă, a intrat în curtea unui imobil de vis-a-vis, unde starea sa a fost văzută de martorul S.S. care a anunţat serviciul 112.
Până la sosirea organelor de poliţie la locul faptei, inculpatul a dispărut de la domiciliu, iar a doua zi s-a deplasat în localitatea Zădăreni, la imobilul unde locuieşte numitul S.H.P., căruia i-a povestit fapta comisă şi în imobilul căruia a fost depistat.
Ca urmare a agresiunii comise de către inculpat, victima M.G. a fost internată la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Arad, cu diagnosticul de arsură gradul II şi III pe aproximativ 50% din suprafaţa corpului, cervical anterior etc, ACRS, contuzii multiple faţă, mâini, latero-toracic, şoc post combustial, leziunile traumatice suferite de aceasta necesitând 80-90 de zile de îngrijiri medicale şi fiind de natură a pune viaţa victimei în primejdie.
Victima a decedat în ziua de 05 septembrie 2007. Din concluziile raportului de autopsie medico-legală nr. 274/B/1 din 06 septembrie 2007, întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Arad, rezultă că moartea numitei M.G. a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei viscerale multiple, consecutive unei arsuri prin flacără directă, de gradul II/III, pe 50% din suprafaţa corporală.
În drept s-a reţinut că, fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen.
Din probele administrate exclusiv în faza urmăririi penale, şi anume: proces-verbal de efectuare a cercetării la faţa locului (filele 3-4 dosar urmărire penală) întocmit la 22 august 2007, planşa fotografică cu aspecte privind investigarea tehnico-ştiinţifică a locului faptei înregistrată sub nr. 90486 din 24 august 2007 (filele 5-20 dosar urmărire penală), proces-verbal întocmit la 22 august 2007 de agenţi ai Biroului Poliţiei Urban Arad (filele 41-41 dosar urmărire penală), proces-verbal conţinând declaraţia numitei M.G. întocmit la 22 august 2007 (file 43 dosar urmărire penală), proces-verbal de reconstituire întocmit la 31 august 2007 (filele 63-73 dosar urmărire penală), DVD conţinând declaraţia victimei M.G. din 23 august 2007 (fila 78 dosar urmărire penală), raport de constatare medico-legală din 23 august 2007 (fila 80 dosar urmărire penală), raport de autopsie medico-legală însoţit de buletin anatomopatologic şi planşe fotografice (filele 83-98 dosar urmărire penală), raport de expertiză medico-legală psihiatrică (fila 102 dosar urmărire penală) şi din probele administrate nemijlocit, în condiţii de contradictorialitate în faza de cercetare judecătorească, şi anume: declaraţia inculpatului (fila 9, 32), declaraţia părţii vătămate M.L. (fila 36), declaraţiile martorilor M.R., S.Z.P., O.F., S.S. (filele 38 - 42), referatul de evaluare întocmit de Serviciul de probatiune de pe lângă Tribunalul Arad (filele 62-65) şi declaraţia martorei R.S. prin incidenţa art. 327 alin. (3) C. proc. pen., instanţa de fond a reţinut în fapt că:
Din anul 2005, când a stabilit o relaţie de concubinaj cu M.L.R., inculpatul s-a mutat în casa în care locuia aceasta, situată în Arad.
În imobil, proprietatea numitei M.G., mama L.R.M., compus din două apartamente, cei doi au ocupat apartamentul situat la etaj, în care locuia şi M.R.A., fiul numitei M.R., proprietara ocupând apartamentul situat la parter.
În perioada cât a locuit acolo, inculpatul a executat lucrări de reparaţii şi de renovare în toată casa, atât M.L., cât şi mama acesteia, M.G., recunoscând o datorie faţă de acesta, constând în contravaloarea muncii prestate.
În ziua de 22 august 2007, pe fondul neînţelegerilor şi relaţiilor tensionate apărute între victimă şi inculpat încă din anul 2006, determinate de faptul că M.G. nu era de acord cu relaţia de concubinaj a fiicei sale cu inculpatul, cel din urmă, enervat de reproşurile şi jignirile venite din partea acesteia, a coborât în apartamentul de la parter, i-a aplicat lovituri peste picioare, folosind furtunul buteliei de aragaz, după care, cu intenţia declarată de a-i demonstra că "poate să dea foc la toată munca lui din casă" a luat sticla de diluant, pe care îl folosea pentru executarea unor lucrări de vopsitorie, sticlă aflată pe hol, a împrăştiat lichid prin cameră, inclusiv pe patul pe care se afla victima, şi l-a aprins cu o brichetă aflată în camera victimei, flăcările ajungând să cuprindă şi corpul acesteia, fiindu-i produse arsuri de gradul II, III, pe aproximativ 50% din suprafaţa corpului, care după două săptămâni de la internarea în spital i-au provocat decesul.
În timpul derulării evenimentelor din camera victimei, la faţa locului a sosit şi fiica acesteia, M.L., care fusese chemată de inculpat să aplaneze cearta şi scandalul. M.L. a ajuns în momentul în care focul izbucnise, astfel încât, cu prioritate s-a implicat alături de inculpat în acţiuni de stingere a incendiului prin îndepărtarea materialelor inflamabile aflate în zonă, după care s-a preocupat să acorde primul ajutor sanitar victimei.
Cu toate acestea victima a ieşit în stradă şi s-a refugiat într-o maşină ce era parcată în curtea imobilului învecinat, a cărei portieră era deschisă, solicitând martorilor O.F. şi S.S. să anunţe poliţia, pentru că inculpatul a încercat să o omoare. Martorul S.S. a apelat serviciul 112. Acesta cunoştea situaţia în care se afla victima, respectiv cunoştea neînţelegerile acesteia cu inculpatul, care de mai multe ori au degenerat în scandal ce a impus intervenţia poliţiei, astfel încât a considerat puţin credibilă afirmaţia lui M.L. privind anunţarea salvării şi a poliţiei în condiţiile în care aceasta insista ca mama ei să se întoarcă în casă pentru a-i acorda îngrijiri.
După consumarea evenimentelor, înainte de sosirea organelor de poliţie inculpatul a plecat la un prieten, în localitatea Zimand, dar a doua zi, la solicitarea lui M.L. şi a procurorului care s-a ocupat de anchetă, s-a prezentat la parchet pentru cercetări.
M.L. se consideră parte vătămată în cauză, dar nu a formulat pretenţii civile faţă de inculpat.
Din raportul de constatare medico-legală (fila 80 dosar urmărire penală) şi din raportul de autopsie medico-legală, ce include şi concluziile specialistului în anatomopatologie (filele 83-85 dosar urmărire penală), se reţine că moartea victimei a fost violentă, ea datorându-se insuficienţei viscerale multiple, consecutive unei arsuri prin flacără directă de gradul II/III, pe 50% din suprafaţa corporală, moartea datând din 05 septembrie 2007.
Fapta inculpatului, mai sus descrisă, de a aplica victimei mai multe lovituri cu un obiect contondent, urmată de împrăştierea prin camera în care se afla aceasta a unei soluţii inflamabile, care, aprinsă printr-o acţiune a inculpatului, a declanşat un incendiu ce a cuprins şi corpul ei ,cu consecinţa leziunilor şi urmărilor arătate de medicul legist, şi care au provocat moartea victimei la un interval de două săptămâni, caracterizează fapta, sub aspect subiectiv, ca fiind săvârşită cu intenţia de a ucide şi întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen.
Intenţia inculpatului a fost, în sensul art. 19 C. pen., indirectă, în condiţiile în care, aşa cum rezultă din constatările medico-legale şi din propria lui declaraţie, dată în aprecierea gravităţii faptei sale, el a fost în măsură să prevadă rezultatul cel mai grav al faptei sale, pe care, deşi nu l-a urmărit, l-a acceptat.
Inculpatul şi-a justificat acţiunea invocând o stare de puternică tulburare, provocată de victimă care în permanenţă îl jignea şi îl umilea, dar intenţia de omor nu poate fi apreciată prin prisma mobilului, ci numai prin evaluarea elementelor şi împrejurărilor de mai sus, singurele care au relevanţă obiectivă, susceptibile să permită o încadrare juridică corectă a faptei.
Reacţia inculpatului faţă de victimă nu a fost spontană, excepţională, ci s-a încadrat în şirul disputelor de ordin verbal şi fizic petrecute de nenumărate ori între cei doi în ultima perioadă de timp astfel încât nu se poate reţine incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., cu consecinţe asupra individualizării pedepsei sub aspectul cuantumului.
Fapta inculpatului nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 raportat la art. 176 lit. a) C. pen. După cum rezultă din expertiza medico-legală, din imaginile înregistrate imediat după internarea victimei în spital şi din declaraţiile martorilor, structura psihică a inculpatului nu are nimic din ceea ce ar putea constitui argument rezonabil pentru a fi încadrată într-una ieşită din comun, derivată din sadism ori ferocitate, manifestări apte să ultragieze conştiinţa oamenilor şi să le inducă o stare de revoltă. Este adevărat că trupul ars al victimei a indus celor care au văzut-o un sentiment de oroare, dar nu acest element contribuie la reţinerea agravantei prevăzute de lit. a), a art. 176 C. pen., ci exclusiv manifestarea pe fond psihic a inculpatului, esenţial fiind ca acesta, prin acţiunile sale să urmărească chinuirea fizică sau morală a victimei, împrejurări care în prezenta cauză nu se regăsesc.
Ca urmare, în baza art. 334 C. proc. pen., încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu a fost schimbată, reţinându-se în sarcina inculpatului F.P. săvârşirea infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. şi nu a celei omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 , raportat la art. 176 lit. a) C. pen.
La stabilirea pedepsei aplicată inculpatului, au fost avute în vedere dispoziţiile art. 52, art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), privind individualizarea pedepselor, iar pentru considerentele sus arătate nu au fost avute în vedere dispoziţiile legale cuprinse în art. 73 lit. b) C. pen.
Instanţa a avut în vedere condiţiile concrete în care a fost comisă fapta, dând eficienţă celor sus arătate cu privire la mobilul faptei, la persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, având o conduită bună înainte de săvârşirea infracţiunii, manifestată prin regretul profund exprimat faţă de urmările faptei şi prin acceptarea aplicării unei pedepse prin efectele legii penale, la atitudinea acestuia după săvârşirea infracţiunii, valorificând în acest sens şi concluziile referatului de evaluare întocmit de Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Arad (filele 62-65), iar în temeiul art. 174 alin. (1) C. pen. l-a condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare.
S-a făcut aplicare dispoziţiilor art. 71, art. 64 lit. a), b) C. pen., mai puţin exercitarea dreptului de a alege, iar în baza art. 65 C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii aceloraşi drepturi, prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., mai puţin dreptul de a alege, pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsa aplicată a fost dedusă durata reţinerii şi arestării preventive începând cu 23 august 2007 până la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen. coroborat cu art. 160/b C. proc. pen., apreciind că temeiurile avute în vedere pentru luarea măsurii arestării preventive subzistă, a fost menţinută în continuare această măsură preventivă privativă de libertate.
În temeiul art. 346 raportat la art. 14 C. proc. pen. şi la art. 998, art. 999 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească despăgubiri părţii civile Spitalul Clinic Judeţean de urgenţă Arad în sumă de 16.161,71 lei, cu titlu de cheltuieli de spitalizare a victimei M.G., sumă la care se vor adăuga dobânzi legale calculate de la data rămânerii definitive a hotărârii (fila 105 dosar urmărire penală), constatându-se totodată că fiica victimei, M.L.R., nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art. 191 C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata către stat a sumei de 2100 lei cheltuieli judiciare.
împotriva sentinţei penale nr. 25 din 23 ianuarie 2008 pronunţată de Tribunalul Arad au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad şi inculpatul F.P.
Parchetul a criticat hotărârea apreciind că în mod greşit s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracţiunii comise de inculpat din omor deosebit de grav comis prin cruzimi în omor.
Pentru inculpat s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei comise în art. 183 C. pen. şi reţinerea circumstanţelor atenuante prev. de art. 73 lit. b) C. pen.
Prin Decizia penală nr. 76/A din 25 aprilie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, au fost respinse ambele apeluri declarate în cauză.
S-a dedus prevenţia la zi şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
A fost obligat apelantul inculpat la 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
Analizând sentinţa penală apelată în raport cu solicitările făcute de parchet şi apărare precum şi din oficiu, în limitele prev. de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., s-a constatat că instanţa de fond a reţinut o stare de fapt corespunzătoare probatoriului administrat şi a dat o bună încadrare juridică faptelor reţinute. Astfel, Tribunalul Arad a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului prin rechizitoriu din infracţiunea prev. de art. 174 rap. la art. 176 lit. a)) în infracţiunea prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. Această încadrare juridică este corectă deoarece în cauză nu se poate susţine, nerezultând din modul de acţiune a inculpatului, că acesta prin acţiunile sale voite a urmărit să provoace chinuri şi suferinţe grave victimei, prelungite în timp, astfel ca moartea să survină încet, prin acumulare şi ca o culme a acestor chinuri şi suferinţe îndelungate. Dimpotrivă, inculpatul împreună cu concubina sa M.L. (fiica victimei) a încercat să salveze victima, punând peste aceasta diverse obiecte de lenjerie pentru a încerca stingerea focului. Această atitudine a inculpatului din timpul producerii evenimentului cât şi atitudinea avută ulterior exclude ideea şi intenţia unui omor prin cruzimi, fapta având loc în urma unor lungi neînţelegeri dintre victimă şi inculpat.
În consecinţă, se apreciază că încadrarea juridică stabilită de instanţă este corectă, neputând fi reţinută nici cererea formulată în apărare de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea prev. de art. 183 C. pen. Inculpatul a acţionat cu intenţie indirectă, fiind în măsură să prevadă rezultatul cel mai grav al faptei sale, decesul victimei, şi care deşi nu l-a urmărit, l-a acceptat. Acest fapt rezultând din modul de acţiune al inculpatului şi din chiar declaraţiile acestuia.
În mod corect nu s-a reţinut nici incidenţa disp. art. 73 lit. b) C. pen., deoarece acţiunea inculpatului, aşa cum rezultă din probatoriul administrat, nu a fost una spontană datorate unei puternice tulburări determinate de victimă, ci a fost determinată de un lung şir de dispute între cei doi, pe o perioadă de timp mai îndelungată.
În privinţa pedepsei s-a constatat că aceasta se încadrează în limitele prev. de lege şi cuantumul acesteia raportat la persoana inculpatului poate conduce la realizarea scopului prev. de art. 52 C. pen.
În consecinţă, s-a apreciat că nu există temeiuri de fapt sau de drept care să conducă la modificarea hotărârii, astfel că ambele apeluri au fost respinse ca nefondate.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi inculpatul F.P.
Parchetul a invocat cazul de casare prev. de art. 385/9 pct. 17 C. proc. pen., referitor la greşita încadrare juridică dată faptei reţinută în sarcina inculpatului, susţinând că acesta a comis infracţiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 174, art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., întrucât fapta inculpatului a cauzat victimei o suferinţă puternică, asimilată noţiunii de „cruzimi", suferinţa provocată victimei fiind cu mult peste cea care rezultă din comiterea unui omor.
Inculpatul a invocat cazurile de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 17 şi pct. 14 C. proc. pen., solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de omor, prev. de art. 174 C. pen., în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen., întrucât nu a avut intenţia să suprime viaţa victimei, în subsidiar, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei aplicate, având în vedere că a avut o conduită bună înainte de comiterea faptei având un loc de muncă a recunoscut şi regretat fapta şi se află la prima încălcare a legii penale, nefiind cunoscut cu antecedente penale.
Procurorul a solicitat respingerea, ca tardiv, a recursului declarat de inculpat, întrucât dispozitivul hotărârii instanţei de apel i-a fost comunicat la data de 30 aprilie 2008 şi a declarat recurs la data de 13 mai 2008.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că în condiţiile în care inculpatul ,aflat în stare de arest, a lipsit de la pronunţare, acestuia i s-a comunicat, conform art. 360 alin. (2) C. proc. pen., o copie de pe dispozitivul deciziei instanţei de apel la 30 aprilie 2008,dată de la care a început să curgă termenul de recurs, de 10 zile.
Calculat potrivit art. 186 alin. (2) şi (4) C. proc. pen, termenul de recurs a expirat la 12 mai 2008,iar inculpatul a declarat calea de atac la 13 mai 2008,situaţie în care susţinerile procurorului sunt întemeiate, cu consecinţa respingerii ca tardiv a recursului formulat de inculpat.
în aceste condiţii, Curtea urmează a examina pe fond doar recursul declarat de Parchet, prin prisma criticii formulate şi a cazului de casare invocat, constatând că acesta este nefondat.
Art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. incriminează ca omor deosebit de grav, omorul comis prin cruzimi, adică a unor mijloace şi/sau procedee sălbatice, nemiloase, care cauzează victimei suferinţe fizice sau psihice ori chinuri prelungitele nu trebuie confundate cu suferinţele inerente oricărei fapte de omor.
Cruzimile sunt acte de chinuire suplimentară a victimei, care vădesc dorinţa făptuitorului de a provoca astfel de suferinţe şi chinuri, ceea ce înseamnă că acesta acţionează în mod voit, conştient, în sensul amplificării suferinţelor victimei.
În speţă, pe fondul unei stări conflictuale preexistente, după ce a lovit-o pe victimă cu un furtun de aragaz, inculpatul a aruncat diluant pe patul unde stătea aceasta, după care cu o brichetă a aprins plapuma aflată pe pat instantaneu luând foc şi victima.
Aşa cum se reţine şi în rechizitoriu, speriat de cele întâmplate, inculpatul a încercat(şi reuşit) să stingă hainele aflate pe victimă, aceasta deplasându-se sumar îmbrăcată în curtea unui imobil de vis-a-vis pentru a anunţa vecinii despre cele întâmplate.
Ulterior, ea a fost internată în spital în aceeaşi zi (22 august 2007) cu arsuri de gradul II/III pe 50% din suprafaţa corporală, decedând pe 5 septembrie 2007.
Atât în rechizitoriu, cât şi în hotărârile instanţelor de fond şi apel, se reţine săvârşirea faptei cu intenţie indirectă, în condiţiile în care, deşi nu a urmărit moartea victimei, inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale(aprinderea corpului victimei aflat în imediata apropiere a zonei incendiate şi, în final, decesul acesteia), acceptând posibilitatea producerii acestuia.
Chiar dacă a acţionat cu forma de vinovăţie cerută de lege pentru reţinerea infracţiunii de omor, conduita inculpatului anterior şi, mai ales, ulterior comiterii faptei nu conduce la concluzia că acesta a urmărit uciderea victimei în mod lent, prin producerea unor suferinţe sau chinuri prelungite.
Probatoriul administrat în cauză nu a dovedit că victima a fost incendiată direct de către inculpat, ci aceasta s-a produs indirect, prin situarea sa în proximitatea suprafeţei patului pe care inculpatul aruncase în prealabil diluant şi pe care a incendiat-o în mod intenţionat; această acţiune a fost săvârşită pentru a întări şi a da credibilitate unei ameninţări anterioare adresate victimei, iar nu în scopul producerii decesului acesteia prin chinuri mari, prelungite.
În acelaşi sens a fost şi conduita inculpatului imediat după comiterea faptei, el intervenind pentru a încerca să salveze viaţa victimei, punând pe aceasta diferite obiecte de lenjerie pentru stingerea focului.
Or, ceea ce caracterizează din punct de vedere subiectiv autorul infracţiunii de omor comis prin cruzimi este ferocitatea, dedusă din modul în care şi-a conceput şi realizat activitatea infracţională şi care este incompatibilă cu orice acţiune (sau măcar disponibilitate) în sensul ajutorării victimei.
Este adevărat că în speţă decesul victimei s-a produs după circa două săptămâni de la data agresiunii în condiţiile în care aceasta avea o vârstă înaintată (75 de ani) şi o patologie medicală preexistentă, ceea ce sugerează existenţa unor suferinţe fizice şi psihice de durată, fără însă ca aceasta să însemne că inculpatul a dorit să provoace victimei chinuri prelungite ce depăşesc suferinţele inerente oricărei acţiuni de a ucide.
Prin urmare, ţinând seama de particularităţile situaţiei de fapt existente în speţă, corect s-a apreciat de către instanţele de fond şi apel că fapta inculpatului nu se încadrează în drept în infracţiunea de omor deosebit de grav prev. de art.176 lit. a) C. pen., astfel încât critica Parchetului este nefondată.
În consecinţă, ambele recursuri vor fi respinse, cu deducerea prevenţiei la zi pentru inculpat şi obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara împotriva deciziei penale nr. 76/A din 25 aprilie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Respinge ca tardiv recursul declarat de inculpatul F.P. împotriva aceleiaşi decizii penale.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 23 august 2007 la 30 iulie 2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 iulie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2456/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2484/2008. Penal → |
|---|
