ICCJ. Decizia nr. 2533/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2533/2008
Dosar nr. 1970.6/102/200.
Şedinţa publică din 13 august 200.
Asupra recursului de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 297 din 2 noiembrie 2007, Tribunalul Mureş, secţia penală, a respins cererile privind schimbarea încadrării juridice a uneia din faptele reţinute in sarcina inculpatului M.C. din infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 184 alin. (2) C. pen. sau în infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen.
În baza art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen. a condamnat pe inculpatul M.C. zis „A. şi „F." la pedeapsa de 8 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat.
În baza art. 83 C. pen. a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 188 din 6 februarie 2006 a Judecătoriei Tg.-Mureş şi a cumulat aritmetic pedeapsa de 8 ani şi 6 luni închisoare cu pedeapsa de 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute în total 9 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 279 alin. (1) şi (3) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 83 C. pen. a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 188 din 6 februarie 2006 a Judecătoriei Tg.-Mureş şi a cumulat aritmetic pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare cu pedeapsa de 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute în total 4 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b( C. pen. a contopit pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
A fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului şi s-a scăzut din pedeapsă durata reţinerii şi a arestării preventive de la 14 august 2006 la zi, în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. şi a art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP)
În baza art. 118 lit. b) şi lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui cartuş netras, un tub cartuş tras şi un proiectil tras, corpuri delicte.
S-a luat act că partea vătămată S.I.D. nu s-a constituit parte civilă.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1523,65 lei despăgubiri civile cu dobânzile legale aferente până la data plăţii efective către Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Tg. Mureş.
Instanţa a reţinut, în esenţă, că la data de 11 august 2006, într-un loc public, folosind un pistol cu glonţ, calibrul 9 mm, deţinut în mod ilegal, a împuşcat partea vătămată S.I.D., cauzându-i leziuni traumatice care i-au pus viaţa în pericol, salvarea acestuia datorându-se intervenţiei medicale de urgenţă.
Instanţa a condamnat în cauză şi alte persoane care l-au ajutat pe inculpat să se sustragă urmăririi penale, fără o înţelegere prealabilă, în baza art. 264 C. pen. (A.R.I., A.A.M. şi F.R.F.). Prin Decizia penală nr. 41/A din 10 iunie 2008, Curtea de Apel Tg.-Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.C., precum şi de ceilalţi inculpaţi condamnaţi în cauză, împotriva sentinţei penale nr. 297 din 2 noiembrie 2007 a Tribunalului Mureş. Apelul declarat de inculpatul M.C. a vizat schimbarea încadrării juridice a faptei de tentativă de omor calificat în art. 184 alin. (2) sau art. 182 alin. (2) C. pen., precum şi reducerea pedepselor stabilite şi a pedepsei rezultante aplicate acestuia.
Împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs, invocând aceleaşi cazuri de casare susţinute şi în apel, cazuri de recurs prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 17 şi pct. 14 C. proc. pen.
Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, sub ambele aspecte, pentru următoarele argumente:
1).- Referitor la greşita încadrare juridică a faptei [caz de recurs prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.]:
Înalta Curte constată că în raport cu modalitatea în care s-a săvârşit fapta, prin folosirea unei arme letale; cu zona vitală lezată (abdomen) şi împrejurările faptei (împuşcarea de la o distanţă de 0,5-1 metru) inculpatul a acţionat cu intenţie pentru uciderea victimei. In urma agresiunii, victimei i-a fost extirpată splina.
În aceste circumstanţe, încadrarea juridică în art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen. este corectă, inculpatul acţionând cu intenţie.
Declaraţiile iniţiale date de partea vătămată referitoare la agresiunea inculpatului au fost confirmate de declaraţiile martorilor oculari M.Z. şi M.M., care au şi încercat, fără a reuşi, să-l dezarmeze pe inculpat.
2.- Cu privire la cazul de recurs vizând greşita individualizare a pedepsei, prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.:
Înalta Curte consideră că nici acest caz nu este incident în cauză, deoarece instanţele au individualizat corect pedepsele stabilite pentru fiecare dintre cele două infracţiuni săvârşite de inculpat, precum şi pedeapsa ce urmează a fi executată, în raport cu prevederile art. 72 alin. (1) C. pen., ţinând seama de dispoziţiile codului penal, limitele de pedeapsă fixate pentru fiecare infracţiune, gradul de pericol social al faptelor săvârşite, persoana infractorului şi de împrejurările care agravează răspunderea penală.
Astfel, au avut în vedere: gravitatea faptei care a pus în primejdie viaţa unei persoane şi a cauzat suferinţe şi o vătămare gravă corporală prin pierderea unui organ (splina), a faptei de folosire fără drept a unei arme de foc prin încălcarea regimului armelor şi muniţiilor; persoana inculpatului, infractor violent cu antecedente penale, alcoolic, perseverenţa infracţională a acestuia, încercarea de a se sustrage răspunderii penale şi antrenarea şi a altor persoane în favorizarea sa, precum şi existenţa concursului de infracţiuni.
În consecinţă, Înalta Curte reţine că Decizia atacată este temeinică şi legală, iar recursul declarat de inculpat este nefondat, urmând a fi respins.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsă perioada reţinerii şi a arestării preventive de la 14 august 2006, la zi.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 300 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat M.C. împotriva deciziei penale nr. 41/A din 10 iunie 2008 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 14 august 2006 la 13 august 2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 august 2008.
7
| ← ICCJ. Decizia nr. 2506/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2548/2008. Penal → |
|---|
