ICCJ. Decizia nr. 2548/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2548/2008
Dosar nr. 6265/62/200.
Şedinţa publică din 20 august 200.
Asupra recursului de faţă;
în baza lucrărilor dosarului, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr. 97/S din 30 ianuarie 2008, modificată şi completată prin încheierea dată în Camera de Consiliu din 4 februarie 2008, pronunţată în dosarul nr. 6265/62/2007, Tribunalul Braşov, secţia penală, a dispus următoarele :
I. În baza art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen. şi a art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.N., la pedeapsa de 5 ani închisoare.
În baza art. 83 alin. (1) C. pen. a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 220 din 02 octombrie 2006 a Judecătoriei Rupea şi a dispus executarea în întregime a pedepsei, astfel încât inculpatul va executa 6 ani închisoare.
II. În baza art. pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată, cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. şi a art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare.
În baza art. 83 alin. (1) C. pen., a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 220 din 02 octombrie 2006 a Judecătoriei Rupea şi a dispus executarea în întregime a pedepsei, astfel încât inculpatul va execută 1 an şi 2 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din durata pedepsei aplicate, perioada de reţinere şi arest preventiv, începând cu data de 14 iulie 2007 la zi.
Inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Braşov suma de 5933,64 lei despăgubiri civile, reprezentând prestaţiile medicale acordate părţii vătămate C.A.G.
S-au respins pretenţiile civile formulate de partea vătămată C.A.G.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a cuţitului tip briceag cu mâner de culoare roşie şi toc de piele, aflat în camera de corpuri delicte a Tribunalului Braşov.
În baza art. 109 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus ca mijloacele materiale de probă ridicate de la faţa locului să rămână la dispoziţia instanţei până la soluţionarea definitivă a cauzei.
În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că inculpatul, locuitor al comunei Ungra, şi-a lăsat la ciurda satului un număr de 12 vaci, în grija ciurdarului A.C.C.
În data de 12 iulie 2007, la întoarcerea ciurdei în sat, inculpatul a constatat că îi lipsesc 2 vaci şi a cerut ciurdarului ca a doua zi să le caute şi să i le aducă.
În data de 13 iulie 2007, aşteptând să se întoarcă ciurda, inculpatul a consumat băuturi alcoolice la un magazin din sat aflat peste drum de locuinţa sa, iar atunci când ciurda a intrat în sat a constatat din nou că cele două vaci lipsesc.
În ziua respectivă se ocupase de ciurdă partea vătămată C.A.G., deoarece ciurdarul era plecat la Braşov.
În jurul orei 20.30 inculpatul a avut o primă discuţie cu partea vătămată în legătură cu lipsa vacilor, însă partea vătămată i-a spus că nu ştie nimic despre acest lucru, el aducând în sat tot atâtea vaci câte îi fuseseră date de către ciurdar în dimineaţa zilei 13 iulie 2007. Totodată, partea vătămată i-a spus inculpatului să discute problema lipsei celor două vaci cu ciurdarul A.C.C.
În timp ce partea vătămată se mai afla încă în magazinul în care băuse inculpatul, acesta din urmă a plecat îndreptându-se spre grajdurile CAP unde locuiau atât ciurdarul cât şi partea vătămată; după ce 1-a căutat pe ciurdar în mai multe camere din locaţia respectivă, l-a găsit în cele din urmă în camera unde locuia partea vătămată împreună cu concubina sa. In momentul în care a intrat inculpatul, în cameră se aflau ciurdarul A.C., concubina părţii vătămate şi copilul acesteia; în cameră nu era curent electric, iar inculpatul a rămas în apropierea uşii, pe marginea patului; l-a întrebat din nou pe ciurdar despre cele două vaci lipsă, iar acesta i-a spus că urmează ca a doua zi să meargă pe păşune să le caute.
În timp ce se purtau aceste discuţii, în cameră a intrat partea vătămată care i-a cerut inculpatului să plece; inculpatul nu a dat curs acestei cereri (însă, nici nu s-a împotrivit folosind violenţa), motiv pentru care partea vătămată l-a tras cu intenţia de a-1 scoate afară din cameră; s-au îmbrâncit reciproc pe holul comun al grajdului, până au ajuns în curte în faţa intrării principale (conform pozelor de la dosar).
În acest loc inculpatul a scos briceagul pe care-l avea într-o teacă prinsă la spatele pantalonilor şi a aplicat trei lovituri părţii vătămate după care a fugit prin spatele grajdurilor înapoi către sat; partea vătămată a căzut la pământ şi a strigat către soţia sa că a fost "tăiat".
În declaraţia sa inculpatul a arătat că nu-şi mai aminteşte când şi cum a scos cuţitul şi a tăiat-o pe partea vătămată, însă îşi aminteşte cu precizie că, în timp ce se afla în cameră, a fost atacat fără nici un cuvânt de către partea vătămată cu pumnul, apoi cu o bâtă, fiind lovit în continuare în faţa grajdului cu pumnii şi picioarele, fără să poată preciza încă cine anume i-a aplicat aceste lovituri.
În urma loviturilor aplicate, partea vătămată a necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale pentru leziunile traumatice care s-au putut produce prin lovire cu un corp tăietor - înţepător ( posibil cuţit) la data de 13/14 iulie 2007, leziuni traumatice care i-au pus viaţa în primejdie (partea vătămată a prezentat trei plăgi înjunghiate cu lungime de circa 2,5 cm., una pe faţa anterioară a hemitoracelui drept, iar celelalte două pe faţa anterolaterală a hemitoracelui stâng.
În cauză a fost administrat un amplu probatoriu: declaraţia părţii vătămate C.A.G., proces-verbal de cercetare la faţa locului şi fotografii judiciare, proces-verbal de depistare, raport de constatare medico-legală nr. 2381/E/2007, proces-verbal de reconstituire şi fotografii judiciare, declaraţiile martorilor: D.T., A.C.C., S.M.M., C.I., S.T., raport de constatare medico-legală. nr. 2380/E/2007; declaraţia inculpatului C.N.; proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.
Din probatoriul administrat s-a reţinut că rezultă fără dubiu că inculpatul a folosit briceagul pe care-l avea asupra sa (corp tăietor-înţepător) pentru a o înjunghia pe partea vătămată C.A.G., i-a aplicat trei lovituri de cuţit şi i-a provocat leziuni care i-au pus în primejdie viaţa.
S-a mai reţinut că punerea în primejdie a vieţii rezultă din natura corpului tăietor-înţepător folosit la comiterea faptei, din numărul loviturilor aplicate (trei), din regiunile vizate (hemitorace stând şi drept). în momentul în care inculpatul a scos din teacă briceagul şi l-a desfăcut, a avut clar intenţia de a produce leziuni părţii vătămate prin folosirea acestuia, dovadă fiind şi cele trei lovituri aplicate (nu una singură). Chiar dacă inculpatul nu a avut intenţia directă de a suprima viaţa părţii vătămate, din cauza modului în care a acţionat a avut intenţia indirectă de a produce acest rezultat. Fapta sa a rămas însă doar în faza de tentativă, viaţa părţii vătămate fiind salvată prin intervenţia medicilor.
Faţă de aceste împrejurări, s-a reţinut că fapta inculpatului C.N. de a aplica trei lovituri de cuţit părţii vătămate C.A.G., provocându-i acesteia leziuni traumatice care i-au pus viaţa în primejdie, faptă săvârşită în loc public (în curtea grajdurilor CAP, curte accesibilă publicului, nefiind îngrădită) întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen.
De asemenea s-a reţinut că fapta aceluiaşi inculpat de a purta asupra sa, o armă albă (un briceag cu lamă aptă să provoace leziuni) întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. I1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, întrucât din economia acestor dispoziţii legale nu rezultă că, pentru a fi în prezenţa acestei infracţiuni, trebuie dovedită intenţia inculpatului de a primejdui viaţa sau integritatea corporală a persoanelor, fiind sancţionată simpla purtare a unei astfel de arme în locuri publice.
Pentru infracţiunile comise, prima instanţă a aplicat inculpatului pedepse, la individualizarea cărora, în cadrul general prevăzut de art. 52 şi art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), au fost avute în vedere gradul de pericol social concret al faptelor comise, împrejurările concrete în care au fost comise faptele, rezultatul produs, datele privind persoana inculpatului, respectiv faptul că acesta nu a mai săvârşit anterior fapte de violenţă, că este cunoscut ca un om gospodar, care se îngrijeşte de familia sa , dar care prezintă o schimbare de comportament atunci când consumă băuturi alcoolice, precum şi faptul că acesta a suferit anterior o condamnare de 1 an închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani, faţă de care inculpatul se află în stare de recidivă postcondamnatorie.
În ce priveşte latura civilă a cauzei, prima instanţă a constat că Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Braşov s-a constituit parte civilă, în mod legal, cu suma de 5.933,64 lei despăgubiri civile reprezentând prestaţiile medicale acordate părţii vătămate C.A.G., obligându-l pe inculpat să plătească aceste despăgubiri.
În cea ce priveşte acţiunea civilă formulată de partea vătămată C.A.G., prima instanţă a constat că în cauză constituirea de parte civilă a părţii vătămate este tardivă, producându-se după citirea actului de sesizare al instanţei, motiv pentru care, a respins pretenţiile civile al părţii vătămate.
În termenul legal prevăzut de art. 363 alin. (1) şi (3) C. proc. pen., hotărârea primei instanţe a fost apelată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, inculpatul C.N. şi partea vătămată C.A.G., fiind criticată pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea apelului, Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov a invocat ca motive de nelegalitate, omisiunea primei instanţe de a aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi în raport de infracţiunea prev. de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., iar ca motive de netemeinicie - sancţionarea prea blândă a inculpatului, solicitând admiterea apelului, desfiinţarea parţială a hotărârii primei instanţe, iar în rejudecare, majorarea pedepselor aplicate inculpatului prin înlăturarea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen. şi aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi în raport de infracţiunea prev. de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen.
Inculpatul a solicitat achitarea sa potrivit art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) sau art. 10 lit. b1) C. proc. pen., iar în subsidiar, reducerea pedepsei prin reţinerea circumstanţei atenuante prev. de art. 73 lit. b) C. pen., inculpatul fiind provocat de victimă.
Partea vătămată C.A.G., deşi a fost legal citat pentru toate termenele de judecată acordate de instanţa de apel, nu s-a prezentat în faţa Curţii de Apel Braşov şi nici nu a formulat în scris criticile pe care înţelegea să le invoce cu privire la hotărârea primei instanţe.
Prin Decizia penală nr. 51 Ap din 13 iunie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. 6265/62/2007, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi de inculpatul C.N. împotriva sentinţei penale nr. 97/S/2008 a Tribunalului Braşov, pe care a desfiinţat-o sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, al procedeului de stabilire a pedepsei rezultante şi al neaplicării pedepsei complementare, desfiinţând în totalitate şi încheierea dată în şedinţa Camerei de Consiliu la data de 4 februarie 2008, cu privire la îndreptarea unor erori materiale strecurate în sentinţa atacată.
Rejudecând cauza în aceste limite, Curtea de Apel Braşov a repus în individualitatea ei pedeapsa rezultantă de 8 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului C.N., respectiv în pedepsele componente de 5 ani închisoare, 2 luni închisoare şi 3 ani închisoare.
În baza art. 20 rap. la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. rap. la art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat, pe lângă pedeapsa de 5 ani închisoare stabilită pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de 5 ani închisoare şi 2 luni închisoare aplicate inculpatului pentru infracţiunile prev. de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. şi art. I1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (2), art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 80 C. pen. şi a aplicat acestuia pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care se adaugă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
A menţinut revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sent. pen. nr. 220/2006 a Judecătoriei Rupea şi a adăugat această pedeapsă la pedeapsa stabilită anterior, astfel că inculpatul va executa în final 6 ani închisoare, la care se adaugă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
A menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
A respins, ca nefondat, apelul declarat de partea vătămată C.A.G. împotriva aceleiaşi sentinţe.
În baza art. 381 C. proc. pen., a dedus în continuare starea de arest preventiv a apelantului inculpat, începând din data de 30 ianuarie 2008 la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului.
În baza art. 192 alin. (2), (3) C. proc. pen., a obligat apelanta partea vătămată să plătească statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, restul cheltuielilor judiciare rămânând în sarcina statului.
În considerentele acestei decizii se menţionează că deşi prima instanţă a reţinut corect starea de fapt şi a făcut o analiză temeinică a probelor administrate în cauză, condamnându-l pe inculpat la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., care corespunde criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi scopurilor pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen., a omis, însă, să aplice pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, obligatorie în cazul de faţă, fapt ce a fost remediat de instanţa de apel prin aplicarea art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II - a, lit. b) C. pen. (pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale), pe lângă pedeapsa aplicată pentru tentativa la omor.
De asemenea, s-a constatat că instanţa de fond a procedat greşit când a dispus îndreptarea unor erori de fond printr-o încheiere separată, potrivit art. 195 C. proc. pen., modificarea cuantumului pedepsei rezultante neputând constitui o simplă eroare materială.
Totodată s-a reţinut că, ţinând seama de modul în care s-a desfăşurat conflictul între părţi, de faptul că acesta fusese deja declanşat cu o zi în urmă prin lipsa celor 2 vaci ale inculpatului din ciurda adusă de partea vătămată, de existenţa unor certuri prealabile între părţi, de împrejurarea că inculpatul este cel care s-a deplasat la locuinţa părţii vătămate în stare de ebrietate şi violent, cerându-i socoteală, şi de împrejurarea că nu se poate stabili cu exactitate cine a lovit prima oară, în cauză nu se poate reţine circumstanţa atenuantă prev. de art. 73 lit. b) C. pen., neexistând nici o probă care să dovedească faptul că inculpatul a fost provocat prin vreo acţiune sau inacţiune de partea vătămată şi, în consecinţă, a comis fapta într-o stare de tulburare sau teamă.
În ce priveşte apelul declarat de partea vătămată C.A.G., instanţa de apel a reţinut că întrucât constituirea de parte civilă s-a efectuat tardiv, după citirea actului de sesizare, iar inculpatul nu a fost de acord cu pretenţiile părţii civile, soluţia instanţei de fond cu privire la acţiunea părţii civile C.A.G. este corectă, apelul acestuia fiind nefondat.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către inculpatul C.N., care prin înscrisul depus în şedinţă publică, la 20 august 2008, a solicitat instanţei să aprecieze dacă zilele de îngrijiri medicale de care a beneficiat pot constitui circumstanţe atenuante şi , în măsura, în care ar avea acest caracter, să se dispună reducerea pedepsei aplicate.
La termenul acordat pentru soluţionarea recursului, 20 august 2008, apărătorul recurentului inculpat C.N., susţinând oral motivele de recurs, a invocat cazul de casare prevăzute de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi a solicitat în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., admiterea recursului inculpatului, casarea hotărârilor judecătoreşti pronunţate în cauză şi, rejudecând, să se reducă pedeapsa aplicată acestuia, dându-se eficienţă maximă circumstanţelor atenuate prevăzute de art. 73 lit. b), art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen.
Dezvoltând motivul de recurs invocat, avocatul a arătat că instanţele judecătoreşti nu au dat eficienţă circumstanţelor atenuante de care beneficiază inculpatul, respectiv starea de provocare în care s-a aflat la momentul săvârşirii faptelor precum şi atitudinea sinceră a inculpatului pe parcursul desfăşurării procesului penal.
Înalta Curte, examinând motivul de recurs invocat, cât şi din oficiu, ambele hotărâri conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 din acelaşi cod, constată că recursul nu este fondat pentru considerentele ce vor fi dezvoltate în continuare.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale ale codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pe de altă parte, art. 52 C. pen. prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Ca măsură de constrângere pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv şi o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală şi judiciară, atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită, cât şi în ce priveşte comportamentul făptuitorului.
Ca atare, pedeapsa şi modalitatea de executare a acesteia, trebuie individualizate în aşa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi să evite în viitor săvârşirea de fapte penale.
Înalta Curte constată că în raport de modul de concepere a activităţii infracţionale, de împrejurările comiterii faptelor şi de importanţa relaţiilor sociale încălcate de inculpat prin săvârşirea unor infracţiuni grave, instanţele au efectuat o justă individualizare a pedepselor, atât sub aspectul naturii şi al cuantumului acesteia, cât şi ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale arătate mai sus.
În ce priveşte invocarea de către inculpat a caracterului de circumstanţă atenuantă a zilelor de îngrijiri medicale de care a beneficiat, prin care, practic, inculpatul reiterează critica nereţinerii de către instanţe a circumstanţei atenuante legale a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată, nefiind întrunite ceriţele textului de lege.
Aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen., pentru existenţa provocării este necesară îndeplinirea a trei condiţii: infracţiunea să fie comisă sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii; această stare sufletească să fi fost determinată de o provocare din partea persoanei vătămate (victimei); provocarea să se fi produs prin violenţă ori prin atingerea gravă a demnităţii persoanei sau printr-o altă acţiune ilicită gravă.
În cauză, nu sunt întrunite cerinţele textului de lege, întrucât, chiar dacă anterior săvârşirii faptei, inculpatul a fost agresat de victimă, acest fapt nu justifică în nici un mod reacţia extrem de violentă a inculpatului faţă de victimă.
Totodată, Înalta Curte constată că zilele de îngrijiri medicale de care a beneficiat inculpatul ca urmare a agresiunii suferite în conflictul cu partea vătămată nu pot constitui circumstanţe atenuante, inculpatul având posibilitatea de a da eficienţă acestora prin depunerea, în termen legal a unei plângeri penale împotriva părţii vătămate.
Pentru toate aceste considerente, constatând că hotărârile atacate sunt temeinice şi legale, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 14 iulie 2007 la 20 august 2008.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.N. împotriva deciziei penale nr. 51 Ap din 13 iunie 2008 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 14 iulie 2007 la 20 august 2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 august 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2533/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2552/2008. Penal → |
|---|
