ICCJ. Decizia nr. 3916/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3916/200.
Dosar nr. 1530/64/200.
Şedinţa publică din 27 noiembrie 2008
Asupra recursurilor de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 45/F din 6 mai 2008, Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a condamnat pe inculpata F.N.J. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) şi a art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.
În temeiul art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatei pe durata termenului de încercare de 3 ani, punându-i-se în vedere inculpatei prevederile art. 83 C. pen.
În temeiul art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. coroborate cu art. 998 C. civ., a fost obligată inculpata să plătească părţii civile N.E., suma de 1200 Ron, reactualizată conform indicelui de inflaţie la data plăţii, cu titlu de daune materiale, fiind respinse celelalte pretenţii.
A fost obligată inculpata la plata cheltuielilor judiciare către stat, astfel cum rezultă din dispozitivul sentinţei.
În esenţă, s-au reţinut următoarele:
La data de 20 noiembrie 2002, după ce între recurenta inculpată, avocată în cadrul Baroului Bucureşti şi partea civilă s-a încheiat un contract de asistenţă juridică într-un dosar civil, partea vătămată N.E. a plecat în Canada, ţinând legătura telefonic prin martorul B.V., care îi reprezenta interesele.
Ulterior judecării recursului şi pronunţării unei soluţii nefavorabile părţii vătămate, aceasta a fost de acord cu propunerea inculpatei, de a promova recurs în anulare, sens în care, în decembrie 2003, inculpata i-a comunicat că acesta a fost judecat şi că va fi o soluţie favorabilă, dar că pentru a se pronunţa hotărârea trebuie achitată o taxă de timbru de 12.000.000 lei vechi, sumă pe care a primit-o prin intermediul martorului B.
În realitate, partea civilă a descoperit că nu fusese înregistrat nici un dosar privind cauza sa civilă.
Împotriva sentinţei au declarat recurs inculpata şi partea civilă.
Prin recursul declarat, inculpata a solicitat admiterea recursului declarat, casarea sentinţei atacate, în temeiul art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. şi achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., arătând că probatoriul nu confirmă vinovăţia inculpatei sub forma intenţiei. În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei aplicate, cu menţinerea suspendării executării pedepsei.
Recurenta parte civilă a solicitat ca inculpata să fie obligată să-i plătească şi restul sumelor cu care s-a constituit parte civilă, greşit neacordate prin sentinţă.
Recursurile nu sunt fondate.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţele au reţinut corect faptele şi vinovăţia inculpatului, le-au dat o încadrare juridică corespunzătoare dispoziţiilor legale şi au individualizat în mod just pedeapsa aplicată, atât sub aspectul cuantumului, cât şi al modalităţii de executare.
Din materialul probator administrat în cauză rezultă, în mod cert, că inculpata, în calitate de avocat, a indus-o în eroare pe partea vătămată N.E., cu care încheiase contractul de asistenţă juridică, asigurând-o, în mod mincinos, şi creându-i convingerea nereală că a întreprins toate demersurile pentru promovarea unui recurs în anulare, că acesta a fost declarat şi judecat şi că trebuie să achite cu titlu de taxă de timbru suma de 12.000.000 lei vechi, pentru a beneficia de o decizie judecătorească favorabilă.
Această faptă întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, corect reţinută de instanţa de fond, iar pedeapsa aplicată a fost just individualizată, neexistând temeiuri pentru reducerea ei.
Nici criticile părţii civile nu sunt întemeiate.
Instanţa a obligat inculpata să-i plătească părţii civile numai această sumă, întrucât s-a dovedit că doar această sumă reprezintă prejudiciul care i-a fost cauzat prin infracţiunea de înşelăciune, aşa cum s-a arătat în considerentele sentinţei.
Neexistând nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursurile declarate de recurenta parte civilă N.E. şi recurenta inculpată F.(P.)N.G. să fie respinse, ca nefondate, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenta parte civilă N.E. şi recurenta inculpată F.(P.)N.G. împotriva sentinţei penale nr. 5/F din 6 mai 2008 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta parte civilă şi recurenta inculpată la plata sumei de câte 500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3913/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3923/2008. Penal → |
|---|
