ICCJ. Decizia nr. 3894/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3894/2008
Dosar nr. 21044/63/200.
Şedinţa publică din 26 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A. Prin sentinţa penală nr. 19 din 06 martie 2008, pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 21044/63/2007, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul O.C.G.G. prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj nr. 740/P/2007 din infracţiunile de viol, prev. de art. 197 alin. (1) şi (2) lit. b)1, alin. (3) C. pen. şi incest, prev. de art. 203 C. pen. în infracţiunea de viol, prev. de art. 197 alin. (1) şi (2) lit. b)1, alin. (3) C. pen.
În baza art. 197 alin. (1) şi (2) lit. b)1, alin. (3) C. pen. a fost condamnat inculpatul O.C.G.G. la pedeapsa de 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a C. pen., lit. b), d), e) C. pen., după executarea pedepsei principale.
S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b), d), e), C. pen. pe durata prev. de art. 71 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) şi art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata detenţiei preventive de la 30 septembrie 2007 la zi şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
A fost obligat inculpatul către partea vătămată D.S.A., prin reprezentanţi legali D.E.G. şi D.G., la 5000 RON daune morale.
În baza art. 163 alin. (2), (6) C. pen. s-a instituit sechestrul judiciar asupra bunurilor mobile şi imobile al inculpatului până la concurenţa sumei de 5000 RON reprezentând daune morale.
A fost obligat inculpatul către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova la 903,56 RON despăgubiri civile.
A fost obligat inculpatul la 900 RON cheltuieli judiciare statului, din care 539 RON reprezintă contravaloarea actelor medico-legale, 150 RON onorariu avocat oficiu la urmărirea penală.
Cheltuielile judiciare reprezentând onorariu avocat oficiu la instanţă pentru partea vătămată, în cuantum de 100 lei s-a dispus să rămână în sarcina statului.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă, analizând probatoriul administrat pe parcursul urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti, a reţinut următoarea starea de fapt:
În anul 2006, martora N.M., proprietara imobilului situat în Craiova, a închiriat două camere familiei O., o cameră ocupată de către inculpatul O.C.G.G. şi o altă cameră ocupată de mama inculpatului, O.L. şi sora inculpatului, D.E.G., care ulterior Ie-a adus şi pe minorele D.S.A. şi D.N.M.
Deoarece organizarea activităţii societăţilor la care lucrau martorele D.E.G. şi O.L. impunea şi program pe timpul nopţii, cele două minore, partea vătămată D.S.A. şi D.N.M., ocazional, rămâneau în locuinţă împreună cu unchiul lor, inculpatul O.C.C.G.
În seara de 28 septembrie 2007, în jurul orelor 19,00, martorele D.N.M. şi O.L. au plecat la serviciu, minorele rămânând împreună cu inculpatul.
La scurt timp, inculpatul a mers împreună cu minora D.N.M. în centrul oraşului, partea vătămată D.S.A. rămânând în locuinţă.
La întoarcere în domiciliu, inculpatul a lăsat-o pe minora D.N.M. într-una din camere, după care a intrat în camera unde dormea partea vătămată.
Prin constrângere, inculpatul a întreţinut raport sexual cu partea vătămată provocându-i leziuni grave la nivelul perineului şi vaginului, respectiv ruptură perineu gradul II şi ruptură perete vaginal posterior până în fundul de sac vaginal stâng, potrivit raportului de constatare medico legală nr. 3680/A 1 din 9 noiembrie 2007 al IML Craiova, necesitând 16-18 zile îngrijiri medicale de la data producerii acestora.
Minora a ţipat cerând ajutor mamei sale, fiind auzită de către sora sa D.N.M. care a încercat să intre în cameră însă uşa era încuiată.
A doua zi dimineaţa, inculpatul a plecat la serviciu luând cu el pe minora D.N.M.
În jurul orelor 8,00, martora D.E.G., revenind de la serviciu a găsit-o pe minoră în pat, având hemoragie puternică şi fiind traumatizată psihic, aceasta relatându-i ce s-a întâmplat. Martora şi-a contactat mama, martora O.L., care a venit în grabă acasă.
Până la venirea martorei O.L., martora D.E.G. i-a făcut toaleta părţii vătămate, spălând-o de sânge în zona genitală, după care au plecat la Spitalul Clinic de Urgenţă Craiova unde s-a intervenit chirurgical.
S-a relevat că martorele D.E.G. şi O.L. au revenit asupra declaraţiilor, precizând că, de fapt, minora şi-a produs leziunile cu un recipient din plastic, aspect susţinut şi de către inculpat, deoarece, din cauza medicamentaţiei ce i se administrează, are un comportament obscen ca urmare a creşterii hormonilor sexuali.
Potrivit răspunsului medicului curant al minorei, prima instanţă a constat că minora provine din dublu focar de tuberculoză, instituindu-i-se chimioprofilaxie cu insoniazidă conform normelor Programului Naţional de Luptă împotriva TBC 2007 - 2010 avizat de OMS, începând cu 13 septembrie 2007 până în 6 noiembrie 2007 când a întrerupt fără aviz medical, iar reacţiile adverse posibile în cazul administrării acestui medicament sunt: afectarea toxică a ficatului, nevrită periferică, nevrită optică, dermatită, anemie, ameţeli, ataxie, convulsii, tulburări mintale, uscăciunea gurii, constipaţie, dificultate în micţiune, iritaţie gastrică, manifestări alergice: erupţii cutanate şi febră, hepatită alergică, limfadenită, vasculită, sindrom reumatoid, sindrom lupic, anemie, trombocitopenie, agranulocitoză, reacţii care nu pot determina un comportament sexual incompatibil cu vârsta minorei.
Deşi inculpatul în mod constant a negat comiterea faptei, atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul judecăţii, s-a dovedit că susţinerile nu se coroborează cu nici una din probele administrate în cauză.
Astfel, potrivit examenelor de laborator efectuate pe petele de culoare brun roşcată constatate pe obiectele de îmbrăcăminte ale inculpatului, respectiv un tricou şi o pereche de indispensabili, a fost evidenţiat sânge de origine umană care aparţine grupei sanguine AB.
Din buletinul de analiză nr.195/A1/3680/2007 al IML Craiova s-a reţinut că, în urma recoltării sângelui atât părţii vătămate cât şi inculpatului, partea vătămată D.S.A. are grupa sanguină AB, iar inculpatul grupa sanguină A.
De asemenea, din foaia de observaţie clinică nr.47981 a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova, Secţia Obstetrică - Ginecologie s-a reţinut că minora a fost diagnosticată la internare cu ruptură vaginală postcoitală şi ruptură perineală gradul II.
Deşi se susţine că în urma examenului microscopic al frotiului efectuat asupra secreţiei vaginale şi anale nu s-au evidenţiat spermatozoizi şi că astfel nu a fost vorba de un raport sexual, prima instanţă a înlăturat această apărare a inculpatului, întrucât minorei i s-a făcut toaleta de către mamă înainte de a se prezenta la unitatea spitalicească.
Ca atare, prima instanţă a constat că partea vătămată prezintă leziuni de violenţă la nivelul organelor genitale care au fost produse în condiţiile unui raport sexual în noaptea de 28/29 septembrie 3007.
S-au înlăturat depoziţiile martorelor O.L. şi D.E.G. din faza de cercetare judecătorească, reţinându-le doar pe cele din faza de urmărire penală, întrucât explicaţiile privind revenirea asupra declaraţiilor nu se coroborează cu celelalte probe administrate.
S-a arătat şi că partea vătămată minoră, fiind audiată în faza de cercetare judecătorească, a revenit asupra declaraţiei, însă prima instanţă a înlăturat şi această declaraţie apreciind că în faza de urmărire penală a declarat adevărul, având în vedere vârsta minorei, trauma suferită, teama provocată de o ulterioară atitudine represivă a inculpatului, fiind chiar ameninţată în urma constrângerilor raportului sexual, dar şi raportul de rudenie existent între inculpat şi partea vătămată.
În ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, prima instanţă a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive doar ale infracţiunii de viol prev. de art. 197 alin. (1) şi (2) lit. b)1, alin. (3) C. pen., întrucât, pe de o parte, fapta inculpatului care prin constrângere atât fizică cât şi psihică, a întreţinut raport sexual cu o minoră - nepoata sa - cu care locuieşte şi se gospodăreşte, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de viol prev. 197 alin. (1) şi (2) lit. b)1, alin. (3) C. pen.
Pe de altă parte, s-a arătat că infracţiunea de incest, prev. de art. 203 C. pen., presupune raport sexual între rude în linie directă, respectiv ascendenţi şi descendenţi, indiferent de gradul de rudenie sau dacă rudenia este legitimă ori dobândită, precum şi între fraţi şi surori - legitimi sau deveniţi astfel de rude, potrivit legii, prin adopţie.
În acest context, s-a arătat că inculpatul şi partea vătămată nu pot fi subiecţi ai infracţiunii de incest, întrucât sunt unchi şi nepoată.
Ca atare, prima instanţa, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul O.C.G.G. prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj nr. 740/P/2007 din infracţiunile de viol, prev. de art. 197 alin. (1) şi (2) lit. b)1, alin. (3) C. pen. şi incest, prev. de art. 203 C. pen. în infracţiunea de viol, prev. de art. 197 alin. (1), 2 lit. b)1, alin. (3) C. pen.
Reţinând vinovăţia inculpatului, la individualizarea judiciară a pedepsei prima instanţă a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv limitele speciale prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită, gradul de pericol social al faptei săvârşite, modalitatea şi împrejurarea în care a fost săvârşită, calitatea de rudă a părţilor, vârsta părţii vătămate, starea de sănătate, dar şi atitudinea nesinceră a inculpatului pe tot parcursul procesului penal, condamnându-l pe acesta la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenţie, apreciindu-se că numai astfel poate fi realizat scopul educativ preventiv al pedepsei aplicate.
Având în vedere natura infracţiunii săvârşite dar şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului - cauzele „Hirst contra Regatului Unit", „Cumpănă şi Mazăre contra României", „Sabău şi Pîrcălab contra României" şi dispoziţiile art. 65 alin. (2) şi (3) C. pen. şi art. 71 C. pen., prima instanţă a aplicat şi pedeapsa complementară, interzicându-i inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza ll-a, lit. b), d), e) C. pen. pe o durată de 5 ani, cu începere după executarea pedepsei principale, dar şi pedeapsa accesorie, interzicându-i inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza II, lit. b), d), e) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În ceea ce priveşte latura civilă, s-a constat că reprezentantul legal al părţii vătămate, D.G., nu s-a constituit parte civilă.
Avându-se în vedere dispoziţiile art. 998, art. 999 C. civ., natura infracţiunilor săvârşite, vârsta victimei, natura leziunilor produse şi numărul de zile de îngrijiri medicale, prima instanţă, ţinând cont şi dispoziţiile art. 346 alin. (1) C. proc. pen., rap. la art. 17 C. pen., a obligat inculpatul către partea vătămată D.S.A., prin reprezentanţi legali D.E.G. şi D.G., la 5000 RON daune morale.
S-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova şi a fost obligat inculpatul către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova la 903,56 RON despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de spitalizare.
Văzând şi disp. art. 163 alin. (6) C. proc. pen., instanţa a instituit sechestru judiciar asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului până la concurenţa sumei de 5000 lei.
B. Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul care a solicitat achitarea sa întrucât nu se face vinovat de săvârşirea faptei pentru care a fost condamnat. în motivarea apelului, inculpatul a arătat că în mod nelegal instanţa de fond a trecut peste probele administrate în cauză şi a dispus condamnarea sa fără ca la dosar să existe dovezi că ar fi vinovat de săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată.
În acest sens, a arătat că prima instanţă a interpretat toate probele administrate numai în defavoarea inculpatului. A mai arătat că partea vătămată, cu ocazia audierii sale în faţa instanţei, a prezentat o cu totul altă stare de fapt decât cea de la urmărirea penală (scrisă de organul de cercetare penală), iar declaraţia părţii vătămate din instanţă corespunde cu declaraţiile date de mama şi bunica sa maternă. Instanţa de fond a apreciat că această schimbare de declaraţie se datorează relaţiilor de rudenie dintre inculpat şi partea vătămată, însă, s-a trecut peste faptul că minora prezintă un retard psihic avansat, astfel încât ar fi imposibil acesteia să realizeze şi să memoreze o schimbare de declaraţie. Mai mult, partea vătămată împreună cu mama sa şi cu sora sa s-au mutat la ţară, alături de tatăl părţii vătămate, încă de la începutul lunii decembrie 2007, iar mama sa a plecat în Anglia. în aceste condiţii, nu ar fi avut cine să o „înveţe" pe partea vătămată în ce mod să-şi schimbe declaraţia.
S-a argumentat de către apărarea inculpatului şi că instanţa de fond nu a încercat deloc să lămurească situaţia iar la termenul din 06 martie 2008 a revenit, din oficiu, la proba încuviinţată la termenul din data de 07 februarie 2008, respectiv suplimentarea raportului de constatare medico-legală care să lămurească dacă leziunile prezentate de partea vătămată puteau fi realizate cu un corp dur, apreciind că este inutilă.
Totodată, nu s-a ţinut seama nici de faptul că se impune clarificarea situaţiei şi pentru faptul că din probele recoltate de la partea vătămată nu au rezultat urme de spermatozoizi precum şi pentru faptul că inculpatul prezenta o boală care poate fi transmisă pe cale sexuală, însă partea vătămată nu prezintă această boală.
S-a mai arătat şi că minora se afla sub tratament medical deoarece provine din dublu focar de tuberculoză instituindu-se chimioprofilaxie cu insoniazidă, tratament întrerupt de mama sa la 06 noiembrie 2007 fără aviz medical, datorită comportamentului sexual incompatibil cu vârsta minorei.
Deşi s-a solicitat efectuarea unei expertize medico-legale care să precizeze modificările comportamentele în funcţie de dozajul medicamentaţiei, de vârsta minorei şi de problemele psihice pe care aceasta le are, instanţa de fond a dispus numai înaintarea unei adrese către Spitalul TBC care să răspundă care sunt reacţiile adverse posibile.
Cu privire la latura civilă a cauzei s-a arătat că instanţa a dispus obligarea inculpatului la plata de despăgubiri civile despăgubiri care nu s-au cerut.
Faţă de motivele de apel s-a solicitat să se încuviinţeze:
- suplimentarea raportului de constatare medico-legală în sensul celor încuviinţate de prima instanţă la termenul din data de 07 februarie 2008;
- efectuare unei expertize medico-legale care să stabilească dacă raportat la vârsta minorei dozajul medicamentaţiei, retardul psihic, aceasta ar fi avut o schimbare sexuală incompatibilă vârstei;
-întocmirea unui raport de expertiză medico-legală care să stabilească dacă spălarea minorei de către mama sa ar fi dus la dispariţia spermatozoizilor şi care este motivul pentru care nu s-a transmis boala de care suferă inculpatul.
În concluzie, s-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei apelate şi, pe fond, să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. , întrucât fapta nu există.
Prin Decizia penală nr. 36 din 1 octombrie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia minori şi familie, s-a admis apelul declarat de inculpatul O.C.C.G., s-a desfiinţat sentinţa atacată numai cu privire la individualizarea pedepsei principale, care a fost redusă la 12 ani închisoare.
S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei precum şi starea de arest a inculpatului.
Pentru a decide astfel, s-a reţinut că starea de fapt şi încadrarea juridică dată faptei au fost corect stabilite de instanţa de fond pe baza materialului probator administrat în cauză însă, în ceea ce priveşte individualizarea pedepsei, la stabilirea cuantumului acesteia nu s-a avut în vedere şi funcţia de reeducare a inculpatului, care nu mai poate fi realizată faţă de acesta în condiţiile aplicării unei pedepse mult prea mari, pe care acesta o poate percepe ca nejustificată. În consecinţă, reapreciindu-se cuantumul pedepsei aplicate în raport de gravitatea sporită a faptei săvârşite de acesta şi persoana inculpatului - caracterizat prin aceea că deşi are antecedente penale acestea privesc o infracţiune de furt săvârşită în minoritate, prezintă tulburări de personalitate, a săvârşit fapta pe fondul consumului de alcool, a avut o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal - s-a constatat că aplicarea unei pedepse într-un cuantum orientat peste minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşită este de natură să asigure pe deplin scopul pedepsei faţă de inculpat, în concordanţă cu dispoziţiile art. 52 C. pen.
C. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând ambele hotărâri pentru nelegalitate şi netemeinicie, reiterând motivele de apel şi solicitând, în principal, achitarea întrucât fapta nu există iar, în subsidiar, reducerea pedepsei.
Examinând hotărârile recurate prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385/9 pct. 18 şi 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:
1. Susţinerile inculpatului O.C.C.G., în sensul că în mod greşit a fost condamnat pentru infracţiunea de viol - întrucât în realitate nu a întreţinut vreun act sexual cu partea vătămată, sunt nefondate, vinovăţia sa fiind dovedită prin coroborarea declaraţiilor părţii vătămate, date în faza de urmărire penală, cu cele ale martorilor audiaţi în cauză, respectiv: declaraţia martorei D.N.M., sora mai mică a părţii vătămate care, în faza de urmărire penală, fiind audiată în prezenţa mamei sale şi a unui psiholog din cadrul D.G.A.S.P.C. Dolj, a arătat că inculpatul s-a retras cu partea vătămată în camera alăturată iar apoi a auzit-o pe partea vătămată ţipând după ajutor; declaraţiile mamei părţii vătămate, D.E.G., care în faza de urmărire penală, fiind prima persoană ce a luat contact cu partea vătămată, aceasta i-a relatat că inculpatul este cel care j-a făcut rău"; declaraţiile martorei O.L., bunica părţii vătămate, a doua persoană ce a intrat în contact cu partea vătămată după săvârşirea faptei, care, la urmărirea penală, a arătat că partea vătămată i-a spus şi ei că inculpatul este cel care „i-a făcut rău". Aceste declaraţii sunt confirmate de concluziile actelor medico-legale efectuate în cauză, ce atestă leziuni de violenţă la nivelul organelor genitale ale părţii vătămate, ce au putut fi produse la data de 28/29 septembrie 2007 în condiţiile unui raport sexual, precum şi existenţa pe hainele inculpatului a unor pete de sânge ce aparţin grupei sanguine AB a părţii vătămate (inculpatul are grupa sanguină A).
Nu este fondată nici apărarea formulată de inculpat în sensul că examenul de laborator nu a evidenţiat prezenţa spermatozoizilor în zona genitală a părţii vătămate sau că aceasta nu prezintă semnele clinice ale bolii venerice de care suferă inculpatul - aspecte prin care tinde a dovedi inexistenţa raportului sexual , întrucât pe de o parte, nu s-a reţinut că raportul sexual a fost consumat - ejacularea nefiind relevantă sub aspectul infracţiunii de viol, iar pe de altă parte, mama părţii vătămate a efectuat toaleta zonei genitale înainte de a o prezenta pe minoră examenului medicului legist, astfel că, din oricare dintre aceste două motive, lipsa spermatozoizilor este explicabilă. Sub al doilea aspect invocat de inculpat, se constată că raportul medico-legal efectuat în cauză (fila 89 dosar de urmărire penală) invalidează susţinerea inculpatului cum că ar suferi de sifilis, evidenţiind doar prezenţa unei „banalite candidozice" care poate fi transmisă pe cale sexuală.
Şi în ceea ce priveşte apărarea în sensul că leziunile reclamate ar fi fost produse de însăşi partea vătămată cu un corp dur, ca efect secundar al tratamentului aplicat pentru tuberculoză, se constată că aceasta nu este confirmată de specialişti, care au indicat alte simptome ca efecte secundare ale medicaţiei.
De menţionat că inculpatul nu a recunoscut nici un moment săvârşirea infracţiunii de viol iar în faza de judecată, atât partea vătămată cât şi martorele - care sunt, în acelaşi timp nepoata, sora şi mama inculpatului, au revenit asupra declaraţiilor de la urmărirea penală. Această revenire asupra declaraţiilor iniţiale a părţii vătămate şi a martorelor este explicabilă prin relaţiile de rudenie existente între acestea şi inculpat, astfel că în mod justificat instanţele de fond şi cea de apel le-au înlăturat.
Ca atare, analizând recursul inculpatului în raport de întregul material probator existent la dosarul cauzei, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond şi cea de apel, cu respectarea dispoziţiilor art. 62, art. 63 şi art. 69 C. proc. pen., au stabilit fără echivoc împrejurările comiterii infracţiunii de viol şi vinovăţia inculpatului O.C.C.G., simplele susţineri ale acestuia în sensul că nu a comis fapta, neconfirmat de nici una dintre probele propuse în apărare, nefiind de natură să probeze lipsa de temeinicie a probelor de vinovăţie expuse mai sus, analizate detaliat de instanţa de fond şi cea de apel.
2. În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, Înalta Curte apreciază că circumstanţele personale invocate de inculpat în prezenta cauză au fost deja avute în vedere la stabilirea pedepsei spre minimul prevăzut de lege (10 ani) iar solicitarea subsidiară ce face obiectul prezentului recurs, respectiv de a se reduce şi mai mult cuantumul pedepsei, nu se justifică, având în vedere atât împrejurările săvârşirii faptei, ce îi conferă acesteia un grad de pericol social ridicat, cât şi prevederile art. 52 C. pen. privind natura şi scopul pedepsei.
Pentru aceste considerente, având în vedere şi faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispoziţiilor art. 385/9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul formulat de inculpat ca nefondat, constatând că acesta a comis cu vinovăţie fapta reţinută în sarcina sa şi că nu sunt motive care să justifice o reducere a pedepsei aplicate, ce este aptă să asigure reeducarea inculpatului, prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni dar şi o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.
Conform dispoziţiile art. 385/16 alin. (2) C. proc. pen. se va computa durata arestării preventive, la zi iar în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod recurentul - inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.C.G.G. împotriva deciziei penale nr. 36 din 01 octombrie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia minori şi familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 30 septembrie 2007 la 26 noiembrie 2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3888/2008. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 3913/2008. Penal → |
|---|
