ICCJ. Decizia nr. 3923/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3923/2008
Dosar nr. 1395/54/200.
Şedinţa publică din 27 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 170 de la 9 octombrie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 1395/54/2008 a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petenta I.P., împotriva rezoluţiei din 10 iulie 2008a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, dată în dosarul nr. 1361/11/2/2008, privind pe intimatul R.F.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin plângerea adresată la data de 18 aprilie 2008 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, de către petenta I.P., s-a solicitat efectuarea de cercetări cu privire la săvârşirea de către intimatul R.F., inspector la Secţia 5 de Poliţie a municipiului Craiova, a infracţiunii de abuz contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În esenţă, petenta a susţinut că prin îndeplinirea în mod defectuos a atribuţiilor de serviciu, inspectorul de poliţie R.F. a comis infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor sale personale, întrucât ar fi refuzat să ţină cont la efectuarea unei expertize contabile, într-o cauză penală aflată în lucru, de o notă de obiecţiuni pe care aceasta ar fi formulat-o la concluziile unui raport de expertiză contabilă.
Efectuând acte premergătoare, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a stabilit că inspectorul de poliţie nu şi-a încălcat atribuţiile de serviciu în legătură cu urmărirea penală efectuată în dosarul penal nr. 2690/P/2007, iar pentru că cele sesizate de petenta nu s-au confirmat, cu referire la dispoziţiile art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., faţă de R.F., prin rezoluţia din 18 iunie 2008 dată în dosarul nr. 338/P/2008, s-a dispus neînceperea urmăririi penale, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Rezoluţia respectivă a fost atacată cu plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, aceasta din urmă primind o soluţie de respingere prin rezoluţia din 10 iulie 2008, dată în dosarul nr. 1361/11/2/2008.
în baza art. 2781 C. proc. pen., petenta a formulat plângere la Curtea de Apel Craiova, în termen legal, invocând nelegalitatea şi netemeinicia rezoluţiei din 10 iulie 2008, dată de procurorul general, susţinând, în esenţă, aceleaşi împrejurări pe care şi-a sprijinit plângerea iniţială, potrivit cărora inspectorul de poliţie se face vinovat de săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Prima instanţă a considerat că plângerea formulată este nefondată.
Observând actele şi lucrările dosarului, prima instanţă a constatat că judicios, organul de urmărire penală, în considerarea cercetărilor efectuate, a stabilit inexistenţa infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), reclamată în sarcina inspectorului de poliţie, reclamat de petentă.
Acesta din urmă, cu ocazia efectuării urmăririi penale într-o cauză ce i-a fost repartizată administrează probe în baza cărora, prin referat, propune adoptarea unei soluţii legale şi temeinice, activitatea sa, circumscrisă atribuţiunilor de serviciu, fiind condusă şi supravegheată de procurorul competent, care adoptă soluţia, în baza întregului material probator efectuat în cauza respectivă.
Simpla împrejurare că lucrătorul de poliţie nu a primit obiecţiunile formulate de petentă la concluziile unei expertize contabile, este, mai degrabă, o problemă de apreciere, interpretare şi evaluare a probatoriului, fără semnificaţie penală, în sensul reclamat de I.P., anume că în cauză s-ar fi săvârşit infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Aşadar, în considerarea acestor elemente, potrivit art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerea formulată de petentă a fost respinsă, ca nefondată.
În baza art. 192 C. proc. pen., petentă a fost obligată la 10 lei cheltuieli judiciare statului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat, în termenul legal, recurs petiţionara I.P., fără a arăta iniţial motivele de recurs.
La dosarul prezentei cauze au fost depuse, după ce în prealabil au fost înregistrate prin Registratura Generală a instanţei supreme sub nr. 34044 la 17 noiembrie 2008, motivele de recurs formulate în scris de către recurenta petiţionară, la care au fost anexate în fotocopie mai multe înscrisuri ce au făcut obiectul a 13 anexe, aflate la filele 6-96 dosarul Înaltei Curţi.
În motivele de recurs formulate în scris, recurenta petiţionară a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 9, 10, 18 C. proc. pen. şi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
În ceea ce priveşte primul motiv de recurs, recurenta petiţionară a arătat că instanţa de fond nu a motivat punctual respingerea plângerii sub toate aspectele sesizate, rezumându-se la o motivare voalată şi superficială în ce privesc prevederile art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), privind pe poliţistul R.F., cu referire la rezoluţia Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, din 10 iulie 2008, dată în dosarul nr. 1361/11/2/2008, dar nu motivează de ce nu analizează şi plângerea sa împotriva rezoluţiei din 18 iunie 2008 a pr. anchetator O.C., dată în dosarul nr. 338/P/2008. Recurenta petiţionară a mai menţionat că este bolnavă psihic, pensionată cu grad II de invaliditate, cu diagnostic „Tulburare depresivă psihotică persistentă, cu deficienţă psihică accentuată", conform deciziei medicale nr. 1466 din 13 martie 2003, anexa nr. 13, pentru care dacă nu a ştiut să se exprime juridic, nefiind juristă, instanţa trebuia să-i ceară să-şi pună avocat sau să i se desemneze de către instanţă din oficiu şi să-i dea termen pentru precizarea plângerii, pensia sa neajungându-i nici pentru medicamente. Instanţa de fond nu a făcut nicio referire, de ce a respins aspectele sesizate împotriva poliţistului şi sub aspectul prevederilor art. 264 C. pen., privind favorizarea infractorilor (poliţist, experţi şi reprezentanţii Casei de pensii ), a prevederilor art. 260, art. 261, art. 290 şi art. 291 C. pen., pe care chiar dacă nu Ie-a motivat punctual ele rezultau din contextul plângerilor, atât poliţistul, cât şi procurorul de caz, trebuind să ia declaraţie prin care să o întrebe dacă cere cercetări şi sub aspectul prevederilor acestor articole sau să extindă în acest sens ei cercetările din oficiu.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, recurenta petiţionară consideră că instanţa nu s-a pronunţat în niciun fel asupra faptelor sesizate în plângerea iniţială, intitulată din neştiinţă „contestaţie", completată cu o altă plângere, intitulată tot din neştiinţă „cerere", pe care instanţa de fond trebuia să i-o califice drept „plângere în faţa judecătorului" în temeiul art. 2781 pct. 8 lit. b) C. proc. pen., deşi din conţinutul lor rezulta clar că se plânge de soluţia de neîncepere a urmăririi penale, dată prin rezoluţia din 10 iulie 2008, dată în dosarul nr. 1361/11/2/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova de către procurorul general şi a rezoluţiei din 18 iunie 2008 a pr. O.C., dată în dosarul nr. 338/P/2008 al aceluiaşi parchet, pe care Ie-a considerat netemeinice şi nelegale.
Recurenta petiţionară a mai arătat că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra aspectelor de favorizare a infractorului, privind pe făptuitorul poliţist R.F. faţă de experţi şi conducerea Casei de Pensii Dolj prevăzută de art. 264 C. pen., pe care poliţistul nu Ie-a analizat dar nici procurorul anchetator O.C., cât şi în ce priveşte art. 260, art. 261, art. 290 şi art. 291 C. pen., poliţistul refuzând primirea „obiecţiunilor" depuse de ea prin registratura Secţiei 5 Poliţie Craiova, sub semnătura de primire, la data de 22 ianuarie 2008, anexa nr. 2, pe care aceasta în loc să le prezinte procurorului de caz şi să dispună expertul B.M. să le analizeze şi să întocmească un supliment de expertiză sau să refacă raportul de expertiză, ţinând cont de obiecţiuni, dar şi de constatările corecte la expertului P.C., anexa nr. 7, i Ie-a returnat prin 2 colegi subalterni, ea refuzând să le primească. Deşi expertul asistent P.C. a semnat raportul de expertiză întocmit de expertul numit de poliţie B.M., cu menţiunea „opinie separată" înscrisă pe raportul de expertiză, întocmind separat un raport de expertiză corect, poliţistul R.F. a înaintat procurorului de caz de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova un referat cu propunerea de neîncepere a urmăririi penale faţă de expertul M.N. şi reprezentanţii Casei de pensii Dolj, omiţând intenţionat menţiunea de „opinie separată" a expertului P.C., dar şi menţionând în fals că „nu s-au depus obiectiuni" dând posibilitatea procurorului să accepte propunerea de neîncepere a urmăririi penale, poliţistul comiţând astfel infracţiunile prevăzute de art. 246, art. 264, art. 260, art. 261, art. 290 şi art. 291 C. pen. Recurenta petiţionară a mai precizat că expertiza conţine date nereale, forate multe erori grave şi omisiuni, în privinţa bazei de calcul, a sporurilor de vechime, compensărilor şi indexărilor, pentru care a depus lista de erori, anexa nr. 1 şi obiectiunile, anexa nr. 2, lista HGR-urilor privind indexările şi compensările acordate de guvern, anexa nr. 4 şi conformate de Ministerul Muncii prin adresa nr. 745 din 15 februarie 2008, anexa nr. 3. Deşi în plângere a menţionat aspectele sesizate, depunând la dosar actele doveditoare, la care a făcut referire, instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra probelor administrate. Deşi a cerut expres să se dispună refecarea expertizei, un supliment sau o contraexpertiză, oferindu-se să o plătească, instanţa de fond nu a analizat cererea sa de omologare a expertizei contabile efectuate de expertul P.C. şi nu s-a pronunţat asupra ei, nemenţionând-o în vreun fel în hotărârea dată, cererea sa fiind esenţială şi de natură a influenta soluţia instanţei.
Recurenta petiţionară a mai menţionat că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel a dispus cercetarea penală a expertului B.M. pentru favorizare, mărturie mincinoasă şi instigare la mărturie mincinoasă, nesoluţionat şi necomunicat până în prezent. Dovada: comunicarea parchetului nr. 1289/VIII/1/2008, anexa nr. 11. Recurenta a mai arătat că depune la dosar 3 pagini „înscrisuri olografe", anexa nr. 12 prin care expertul B.M., împreună cu poliţistul au încercat să-l influenţeze pe expertul P.C. să facă expertiza la fel cu ei, favorizând astfel conducerea Casei de pensii Dolj şi pe expertul învinuit M.N., aducându-i prejudicii mari asupra veniturilor sale, diminuându-i pensia de asigurări sociale şi pensia suplimentară, care la acea vreme, prejudiciile erau de 339.000.000 lei, iar cum depăşesc 400.000.000 lei vechi, diferenţa dintre experţi fiind de 1,3 puncte, ea fiind grav afectată, fiind singură, soţul de curând decedat, iar banii nu-i ajung de medicamente sau întreţinere.
În ceea ce priveşte al treilea motiv de recurs, recurenta petiţionară consideră că instanţa de fond, neanalizând plângerile sale şi sub aspectul criticilor formulate şi împotriva rezoluţiei din 18 iunie 2008 dată în dosarul nr. 338/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apei Craiova, cât şi asupra prevederilor celorlalte articole sesizate, ci doar asupra prevederilor art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), asupra probelor administrate şi cererilor formulate, instanţa de fond a comis o gravă eroare de fapt, cu consecinţa casării sentinţei criticate nr. 170 din 9 octombrie 2008 şi anulării rezoluţiilor şi trimiterea dosarului la instanţa de fond.
În al patrulea rând, recurenta petiţionară a susţinut că a fost lipsită de dreptul la apărare, care este de ordin constituţional prevăzut de art. 29 din Constituţia României, dar şi de art. 6, dreptul la un proces echitabil, punctele 1 şi 3 lit. a), b), c) din Convenţia pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, dar şi de Titlul I, Drepturi şi libertăţi art. 21, dreptul la viaţă, fiind pusă în situaţia să moară prin înfometare, drepturile sale de pensie, fiindu-i voit reduse prin complicitatea salariaţilor şi conducerii Casei de Pensii Dolj, cu complicitatea poliţiştilor şi procurorilor, apăraţi de magistraţii Curţii de Apel Craiova.
În concluzie, recurenta petiţionară a solicitat admiterea recursului, aşa cum a fost formulat, motivat şi dovedit cu înscrisuri, casarea sentinţei instanţei de fond, cu trimitere sau cu reţinere, cu anularea rezoluţiilor criticate şi trimiterea dosarului la parchet, pentru completarea cercetărilor, omologarea expertizei efectuate de expert P.C. pe care o consideră corectă şi legală sau obligarea expertului B.M. la refacerea raportului de expertiză sau efectuarea unui supliment de expertiză, ţinând cont de obiecţiuni, de lista de erori anexată, legislaţia în vigoare la data pensionării, deciziei nr. 10/11 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Craiova, pronunţată în dosarul nr. 652/CM/2005, anexa nr. 5, de adresa nr. 745/15 februarie 2008 a Ministerului Muncii prin care i s-a confirmat obligativitatea expertului de a aplicat toate indexările şi compensările acordate de guvern, în perioada 1 ianuarie 1990-1 aprilie 2001, menţionate în lista HGR. anexată la adresa nr. 745 din 15 februarie 2008 sau efectuarea unei noi expertize (contra-expertiză) care să lămurească diferenţele de punctaj şi de prejudiciu, cu trimiterea în judecată penală a vinovaţilor, unde să-şi precizeze daunele materiale şi morale suferite, aceştia purtând-o pe la poliţie, parchet şi instanţe de judecată, din anul 2003 până în prezent şi cât va mai dura.
Recurenta petiţionară a mai menţionată că anexează spre observare înscrisurile doveditoare: lista de erori anexa nr. 1 cu 7 file: obiecţiunile formulate anexa nr. 2 cu 3 file; adresa nr. 745 din 15 februarie 2008 a Ministerului Muncii anexa nr. 3 cu file; lista HGR.-urilor cu indexările şi compensările acordate de guvern anexa nr. 4 cu 4 file; Decizia nr. 10 din 11 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Craiova anexa nr. 5 cu 2 file; expertiza efectuată de B.M. anexa nr. 6 cu 36 file; expertiza efectuată de exp. P.C. anexa nr. 7 cu 8 file; expertiza efectuată de expert învinuit M.N. anexa nr. 8 cu 12 file; rezoluţia nr. 1361/11/2/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel anexa nr. 9 cu 3 file; rezoluţia din 18 iunie 2008 din dosar nr. 338/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel anexa nr. 10 cu 4 file; adresa nr. 1289/VIII/I/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel anexa nr. 11; cele 2 olografe făcute de expert B.M. anexa nr. 12 cu 3 file; Decizia medicală nr. 1466 din 13 martie 2003 anexa nr. 13.
La termenul de astăzi, s-a prezentat recurenta petiţionară I.P., lipsind intimatul R.F., procedura de citare fiind legal îndeplinită.
Recurenta petiţionară, în concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului declarat, casarea sentinţei pronunţate, cu trimiterea cauzei sau reţinerea spre rejudecare, desfiinţarea rezoluţiilor şi trimiterea la procuror pentru continuarea cercetărilor, în vederea efectuării unei noi expertize sau omologarea celei efectuate. în susţinerea orală a motivelor scrise de recurs, recurenta petiţionară a arătat că intimatul a refuzat să efectueze expertizele contabile solicitate, iar instanţa de fond a încălcat dispoziţiile procesuale, întrucât nu s-a pronunţat asupra cererilor formulate şi a depus la dosarul cauzei concluzii scrise.
Concluziile reprezentantului Ministerului Public asupra recursului declarat de recurenta petiţionară au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.
În concluziile scrise, aflate la filele 98-99 dosarul Înaltei Curţi, recurenta petiţionară a arătat că în acţiunea introductivă a formulat plângere penală împotriva ofiţerului R.F. pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanei şi favorizarea infractorului.
Recurenta petiţionară a apreciat că acesta cu bună ştiinţă a refuzat să îndeplinească procedura legală privind efectuarea expertizelor contabile prevăzută în Secţiunea a X-a expertizele contabile, art. 116-117 C. proc. pen. Deşi a constatat că expertul B.M. a efectuat o expertiză eronată, în care a săvârşit infracţiunile de mărturie mincinoasă şi favorizare, ofiţerul a fost de acord, întrucât prin expertiza efectuată, expertul a favorizat pe expertul învinuit M.N. şi pe reprezentanţii Casei de Pensii Dolj. Din acest motiv a refuzat să-i transmită expertului nota sa de obiecţiuni cu obiecţiile sale faţă de raportul de expertiză întocmit de expertul B.M. Astfel, expertul B.M. nefiind obligat să răspundă la obiecţiile formulate, expertiza a rămas în favoarea învinuiţilor. S-a menţionată că intimatul a întocmit către parchet un raport cu propunere de neîncepere a urmăririi penale, în care, în mod mincinos a consemnat că „partea vătămată nu a făcut obiecţii".
Recurenta petiţionară a mai menţionat că instanţa de fond, curtea de Apel Craiova nu a analizat înscrisurile doveditoare din dosar şi nu s-a pronunţat asupra ambelor capete de cerere formulate, a considerat că a dovedit cu înscrisul obiecţiuni formulate la raportul de expertiză că a depus în termen legal obiecţiile sale faţă de raportul de expertiză efectuat, pe care Ie-a depus la Registratura Secţiei 5 Poliţie, subofiţerul de serviciu semnându-i de primire, rugând a se observa fila nr. 3 dosar instanţa de fond, că instanţa de fond a eludat legea, codul deontologic de efectuare a expertizelor contabile şi a ignorat dispoziţiile art. 123 lit. b) şi c) C. proc. pen., motivând că aşa a fost părerea ofiţerului de a nu-l obliga pe expert să răspundă la obiecţiuni, ca şi cum ofiţerul ar avea dreptul să încalce legea privind efectuarea expertizelor contabile.
De asemenea, recurenta petiţionară a mai precizat că instanţa de fond în loc să dispună obligarea ofiţerului să transmită nota de obiecţii către expert, să-l oblige pe acesta să răspundă la obiecţii şi să finalizeze expertiza sau conform art. 124 C. proc. pen. să efectueze un supliment la raportul de expertiză sau o nouă expertiză, având o altă expertiză pentru comparaţie, instanţa de fond nu s-a pronunţat în niciun fel. Deşi, în dosar a depus spre analiză, observare şi comparaţie, expertiza contabilă efectuată de expertul asistent P.C. şi a cerut să constate că raportul de expertiză efectuat de expertul B.M. poartă şi semnătura expertului asistent P.C. cu menţiunea „opinie separată" şi a cerut omologarea expertizei contabile efectuate de expertul asistent P.C., instanţa de fond nu s-a pronunţat în niciun fel. Dispoziţiile prevăzute de Secţiunea a X-a expertizele contabile art. 116 la art. 127 C. proc. pen. au fost în totalitate eludate de instanţa de fond, poliţie şi parchet.
Recurenta petiţionară a solicitat admiterea recursului aşa cum a fost formulat, motivat şi dovedit cu înscrisuri, casarea sentinţei instanţei de fond cu trimitere sau cu reţinere, cu anularea rezoluţiilor criticate şi trimiterea dosarului la parchet pentru completarea cercetărilor, omologarea expertizei efectuate de expertul P.C. pe care o consideră corectă şi legală sau obligarea expertului B.M. la refacerea raportului de expertiză sau efectuarea unui supliment de expertiză, ţinând cont de obiecţiile sale, de lista de erori anexată, de dispoziţiile Legii nr. 3/1977 cu modificările ulterioare lege în vigoare la data pensionării sale, obligativitatea expertului de a aplica toate indexările şi compensările acordate de Guvernul României prin HGR.-urile emise în perioada 01 ianuarie 1990-01 aprilie 2001 fiind conformată de Ministerul Muncii prin adresa nr. 745 din 15 februarie 2008, anexate la dosar, sau efectuarea unei noi expertize (contra-expertiză ) care să lămurească diferenţele de punctaj dintre cei doi experţi, de 1,7 puncte, ce înseamnă la 31 decembrie 2007 un prejudiciu de 33.929 RON, cu trimitere în judecată penală a vinovaţilor, unse să-şi precizeze daunele materiale şi morale suferite.
Examinând recursul declarat de recurenta petiţionară I.P. împotriva sentinţei pronunţată de prima instanţă, conform art. 2781 alin. (10) cu referire la art. 3851 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., atât în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 9, 10 şi 18 C. proc. pen., cât şi din oficiu, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată recursul petiţionarei ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza cauzei rezultă că în mod judicios şi motivat prima instanţă, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta I.P.
Înalta Curte consideră că au fost evaluate corect actele premergătoare efectuate în cauză, ce au condus la soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de R.F., inspector la Secţia 5 a Poliţiei mun. Craiova, pentru infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Aşa cum a rezultat din actele şi lucrările dosarului, criticile formulate de petiţionară au fost examinate, în raport cu persoana şi fapta pretinsă ca fiind comisă de către aceasta, procurorul constatând în fapt că, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a fost sesizat prin plângere la data de 18 aprilie 2008 de către I.P., despre faptul că sus-numitul a refuzat să primească la dosarul nr. 2690/P/2007 pe care îl avea în lucru, obiecţiunile formulate de ea la raportul de expertiză întocmit de expertul contabil B.M. Procurorul verificând aspectele sesizat a constatat că la data de 10 februarie 2004 I.P. a formulat acţiune împotriva Casei de Pensii Dolj, solicitând obligarea acesteia la recalcularea pensiei de invaliditate stabilită prin Decizia nr. 208970 din 02 mai 2000.
Acţiunea a fost soluţionată de Tribunalul Dolj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 205 din 25 martie 2004, în sensul că s-a admis în parte contestaţia formulată, s-a anulat Decizia nr. 208970/2000 a DMPS Dolj şi a fost obligată Casa de Pensii să emită o nouă decizie cu luarea în calcul a sporului de vechime realizat de reclamantă.
Împotriva acestei sentinţe s-a declarat recurs, atât de către reclamantă, cât şi de către pârâtă, soluţionat de Curtea de Apel Craiova prin Decizia nr. 709/2004, prin care s-a admis recursul pârâtei şi s-a respins acţiunea reclamantei, modificându-se sentinţa civilă nr. 205/2004 a Tribunalului Dolj.
La data de 4 iunie 2004 I.P. a chemat din nou în judecată Casa de Pensii Dolj, cerând recalcularea pensiei cu respectarea art. 89 din Legea 19/2000 şi recalcularea punctajului anual în conformitate cu art. 165 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 19/2000.
Tribunalul Dolj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 2814 din 15 decembrie 2004 a admis în parte contestaţia formulată, a anulat Decizia nr. 208970/2004 a Casei Judeţene de Pensii şi a obligat-o pe aceasta din urmă să emită o nouă decizie de pensionare cu luarea în considerare a indemnizaţiei de conducere înscrisă în cartea de muncă, reţinând de asemenea că petenta a fost pensionată în temeiul Legii nr. 3/1977 şi că în baza de calcul cea mai avantajoasă este perioada 1 august 1986-1 august 1991.
S-a mai reţinut că în baza art. 189 din Legea nr. 19/2000 pensiile stabilite în baza legislaţiei anterioare au fost transformate în puncte prin raportarea cuantumului pensiei cuvenite la valoarea unui punct de pensie la nivelul lunii aprilie 2001, după care prin Decizia nr. 208970 din 26 aprilie 2004 contestatoarea a trecut de la gradul II de invaliditate la gradul III fără a fi luată în calcul indemnizaţia de conducere.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs I.P. şi Casa Judeţeană de Pensii Dolj.
Curtea de Apel Craiova a admis ambele recursuri prin Decizia nr. 10/11 ianuarie 2006, casând sentinţa Tribunalului Dolj şi a reţinut cauza spre rejudecare în vederea efectuării unei expertize tehnico-contabile.
Cu ocazia rejudecării cauzei s-a constituit dosarul nr. 1322/54/2006 în care s-a dispus efectuarea expertizei de către expert contabil N.M.
Prin raportul de expertiză acesta a stabilit că expertiza a refăcut calculele ce au stat la baza celor trei decizii de pensionare, stabilind că în perioada 01 aprilie 2000-31 iulie 2006 contestatoarea a fost lipsită de drepturi băneşti în sumă de 18.396.306 ROL din care a primit diferenţa pe 3 luni 2.711.855 lei în luna iulie 2004.
Ambele părţi au formulat obiecţiuni considerând că expertul se află în eroare, obiecţiuni care au fost luate în considerare de către expert.
Pe baza expertizei efectuate în cauză, instanţa a respins contestaţia formulată de I.P., apreciind că pensia stabilită este corectă conform Legii 19/2000.
La data de 22 februarie 2007 I.P. a făcut plângere penală la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova împotriva reprezentanţilor Casei Judeţene de Pensii Dolj sub aspectul infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 146, art. 289, art. 291 C. pen. şi a expertului M.N., pentru infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 260 alin. (4) C. pen., întrucât a sprijinit Casa de Pensii să obţină în mod fraudulos o hotărâre judecătorească favorabilă ascunzând valoarea reală a cuantumului pensiei prin neinserarea în calcul a indexărilor cuvenite.
La data de 24 iulie 2007 I.P. a solicitat Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova efectuarea unei expertize contabile pentru stabilirea cuantumului pensiei de asigurări sociale şi a pensiei suplimentare, deoarece expertul M.N. nu a făcut un calcul precis.
Plângerea a făcut obiectul dosarului penal nr. 2690/P/2007 în care s-a început urmărirea penală de către procuror, după care s-a dispus efectuarea unei expertize contabile numindu-se ca expert B.M.
I.P. a solicitat numirea unui expert asistent în persoana numitului P.C.
Dosarul a fost repartizat în lucru inspectorului R.F. de la Secţia 5 a Poliţiei mun. Craiova.
Obiectivele expertizei au vizat solicitările persoanei vătămate cu privire la calcularea corectă a pensiei şi anume: stabilirea salariului mediu realizat în vederea pensionării, calcularea pensiei cuvenite acesteia, ţinând cont de indexările prevăzute prin acte normative până la aplicarea Legii nr. 19/2000, stabilirea numărului de punct la data de 1 aprilie 2001, determinarea cuantumului pensiei în funcţie de valoarea punctajului de pensie pentru perioada de aplicare şi stabilirea cuantumului eventualelor diferenţe de pensie neacordate reclamantei, pe etape, având în vedere actele normative aplicabile şi deciziile de pensie emise de Casa Judeţeană de Pensii Dolj.
În urma efectuării acestei expertize concluziile expertului au fost că pensia cordată numitei I.P. a fost corect stabilită, iar raportul de expertiză contabilă întocmit de expertul M.N. este conform legii.
Persoana vătămată a susţinut că a înţeles să formuleze obiecţiuni la raportul de expertiză întocmit de B.M., însă aceste obiecţiuni nu i-au fost primite de către inspectorul R.F., motiv pentru care Ie-a lăsat la agentul şef, T.N., care se afla de serviciu la poartă, pentru a i le înmâna, dar şi în acest caz a refuzat primirea lor.
Fiind audiat T.N., acesta a declarat că în dimineaţa zilei de 22 ianuarie 2008, în jurul orelor 8,30, în timp ce se afla de serviciu la punct control acces la Secţia 5 a Poliţiei mun. Craiova, s-a prezentat numita I.P. cu două adrese, una către expertul P.C. şi alta către expertul B.M., cu rugămintea de a i la înmâna inspectorului, R.F., pentru a le ataşa la dosar.
La cererea acesteia i-a semnat pe copii de primire, după care s-a deplasat la biroul inspectorului, R.F. pentru a i la înmâna, iar acesta i-a spus că nu a vorbit nimic în acest sens cu I.P. şi este necesar ca actele să fie depuse la dosar personal de către aceasta.
În această situaţie, el a procedat la înştiinţarea numitei I.P. pentru a se prezenta personal la inspectorul R.F..
I.P. s-a prezenta la punctul de acces control de la Secţia 5 Poliţie în aceeaşi zi şi agentul şef de poliţie T.N. a vrut să-i înmâneze adresele pentru a le duce personal expertului, deoarece aşa a fost informat de inspectorul R.F., dar aceasta a refuzat, după care la data de 25 martie 2008 a formulat plângere împotriva lui T.N. pentru că nu i-a dat număr de înregistrare.
La această plângere T.N. a susţinut că a făcut un raport la care a anexat cele două adrese şi Ie-a lăsat la adjunctul Secţiei 5 Politie.
Din declaraţia agentului şef T.N. a rezultat că inspectorul R.F. a afirmat că obiecţiunile la raportul de expertiză trebuie duse personal de I.P. la expert pentru a ţine cont de ele la întocmirea raportului de expertiză.
Prin referatul nr. 2690/P/2007 inspectorul R.F. a înaintat dosarul la data de 12 martie 2008 Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova cu propunere de netrimitere în judecată faţă de M.N. şi reprezentanţii Casei Judeţene de Pensii Dolj, de la această dată şi până la soluţionarea dosarului I.P. având posibilitatea să depună obiecţiunile la raportul de expertiză direct la procurorul care avea în lucru cauza.
Mai mult aceasta avea posibilitatea de a depune acele obiecţiuni direct expertului B.M. prin expertul asistent P.C. care era angajat de ea şi care o ţinea la curent permanent cu modul cum decurge expertiza.
Prin ordonanţa din 9 aprilie 2008 în dosarul nr. 2690/P/2007 Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului M.N. sub aspectul infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 260 alin. (4) C. pen. şi infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 246, art. 289, art. 291 C. pen.
Situaţia de fapt mai sus menţionată a rezultat din actele premergătoare efectuate în cauză de către procuror, respectiv ordonanţa dată la 9 aprilie 2008 în dosarul nr. 2690/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova prin care, procurorul, în temeiul art. 249 alin. (1) raportat la art. 11 lit. b) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen. a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului M.N. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP), neînceperea urmăririi penale faţă de angajaţii Casei de Pensii Dolj, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 289, art. 291 C. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, comunicarea soluţiei (filele 8-9 dosarul nr. 338/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova ); referat cu propunere de scoatere de sub urmărire penală întocmit la 12 martie 2008 de către inspector R.F. din cadrul Pol. Mun. Craiova, Secţia 5 Poliţie (filele 10-11 dosarul parchetului menţionat); declaraţia dată de persoana vătămată I.P. la procuror în data de 5 iunie 2008 în dosarul nr. 338/P/2008 (filele 12-13 dosarul arătat ); declaraţia dată de intimatul R.F. la procuror în data de 11 iunie 2008 în dosarul nr. 338/P/2008 (filele 14-15 dosarul menţionat); declaraţia dată de T.N. în faţa procurorului în data de 12 iunie 2008 în dosarul nr. 338/P/2008 ( fila 16 dosarul arătat ); declaraţia olografă a numitului T.N., datată 12 iunie 2008 ( filele17-18 dosarul parchetului menţionat ); fotocopiile obiecţiunilor formulate de I.P. la raportul de expertiză contabilă efectuată de expertul contabil B.M., adresate comisarului şef în dosarul nr. 2690/P/2007, datate 22 ianuarie 2008, în dublul exemplar, unul pentru expertul P.C., iar altul pentru expertul B.M. (filele 19-24 dosarul parchetului menţionat ); fotocopia documentarului de expertiză medicală şi recuperare a capacităţii de muncă, a deciziei asupra capacităţii de muncă nr. 928 din 14 martie 2000, a unor bilete de ieşire din spital privind pe persoana vătămată (filele 26-33 dosarul parchetului ); cererea de precizări formulată de persoana vătămată în dosarul nr. 338/P/2008 din 15 aprilie 2008 pentru termenul de la 5 iunie 2008 (filele 34-35 în dosarul parchetului menţionat); anexele ataşate cererii precizatoare (anexele nr. 1-4, filele 36-42 dosarul parchetului menţionat); plângerea penală formulată de persoana vătămată I.P. împotriva intimatului R.F. (filele 46-48 dosarul parchetului menţionat); fotocopia raportului de expertiză contabilă judiciară în dosarul nr. 2690/P/2007 şi anexele acestuia (filele 49-94 dosarul parchetului menţionat); fotocopia obiecţiunilor formulate de I.P. la raportul de expertiză contabilă efectuată de expertul contabil B.M. în dosarul nr. 2690/P/2007 pe care se află menţiunea „Am primit 22 ianuarie 2008, ora 8,30" semnat de T., iar pe verso-ul filei 97 se află menţiunea „Am primit un exemplar din obiecţiuni 03 februarie 2008" semnătură indescifrabilă (filele 95-97 dosarul parchetului menţionat); fotocopia răspunsului la obiecţiunile formulate de reclamanta I.P. la raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză care face obiectul dosarului nr. 2690/P/2007 întocmit de expert P.C. ( filele 98-105 dosarul parchetului menţionat); plângerea formulată de petiţionara I.P. adresată ministrului de la Ministerul Internelor şi Reformei Administrative împotriva intimatului R.F. (filele 107-108 dosarul parchetului ); fotocopia obiecţiunilor formulate de I.P. la raportul de expertiză contabilă efectuată de expertul contabil B.M., cu menţiunile care au mai fost precizate (filele 109-11 dosarul parchetului menţionat).
Procurorul a constatat că nu rezultă că inspectorul de poliţie şi-a încălcat atribuţiile de serviciu în legătură cu urmărirea penală efectuată în dosarul penal nr. 2690/P/2007 şi deoarece cele sesizate nu se confirmă a apreciat că fapta nu există şi în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Soluţia dată de procuror a fost menţinută de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, care prin rezoluţia din 10 iulie 2008 în lucrarea cu nr. 1361/11/2/2008, a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de I.P. împotriva rezoluţiei din 18 iunie 2008 dată în cauza ce formează obiectul dosarului nr. 338/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
Înalta Curte consideră că, prima instanţă a făcut o corectă evaluare asupra actelor premergătoare efectuate de către procuror, analizând, criticile formulate de petiţionară sub aspectul conţinutului infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), motivând că, în mod judicios organul de urmărire penală a stabilit inexistenţa infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), reclamată în sarcina inspectorului de poliţie, reclamat de petentă.
De asemenea, prima instanţă a stabilit situaţia faptică, în sensul că cu ocazia efectuării urmăririi penale într-o cauză ce i-a fost repartizată, intimatul a administrat probe în baza cărora, prin referat a propus adoptarea unei soluţii legale şi temeinice, activitatea circumscriindu-se atribuţiunilor de serviciu, fiind condusă şi supravegheată de procurorul competent, care a adoptat soluţia, în baza întregului material probator efectuat în cauza respectivă.
Totodată, prima instanţă a argumentat că simpla împrejurare că lucrătorul de poliţie nu a primit obiecţiunile formulate de petentă la concluziile unei expertize contabile, este mai degrabă, o problemă de apreciere, interpretare şi evaluare a probatoriului, fără semnificaţie penală, în sensul reclamat de I.P., anume că în cauză s-ar fi săvârşit infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Totodată, Înalta Curte, la rândul său, în baza propriului examen, în contextul cauzei, asupra actelor şi lucrărilor existente la dosarul parchetului, precum şi a fotocopiilor înscrisurilor ce formează cele 13 anexe la motivele de recurs, aflate la filele 10-96 dosarul Înaltei Curţi, parte din fotocopii regăsindu-se şi în dosarul parchetului, a constatat că, nu rezultă existenţa faptei de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) în sarcina intimatului R.F., inspector de poliţie în cadrul Secţiei 5 a Poliţiei mun. Craiova, deoarece acesta în virtutea atribuţiilor sale a administrat probe, pe care Ie-a apreciat în conţinutul referatului întocmit, propunând procurorului care supraveghea activitatea judiciară, soluţia ce rezulta din materialul probator existent, aşa încât a respectat prevederile legale.
Înalta Curte, consideră că, pe de-o parte, în mod corect şi motivat, s-a dispus soluţia neînceperii urmăririi penale faţă de intimatul R.F. pentru infracţiunea mai sus arătată, iar pe de altă parte, în mod legal şi motivat prima instanţă a respins, ca nefondată, plângerea petiţionarei I.P., împotriva rezoluţiei procurorului, prin care s-a dispus soluţia menţionată şi astfel a menţinut rezoluţia dată.
Aşadar, Înalta Curte nu poate avea în vedere critica recurentei petiţionare că sentinţa penală nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia de respingere a plângerii, deoarece prima instanţă a examinat critica petiţionarei, în raport cu dispoziţia legală incidenţă, respectiv art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., în sensul că a verificat rezoluţia, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate, argumentând, aşa cum s-a arătat inexistenţa faptei de abuz în serviciu contra intereselor persoanei prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), pretinsă a fi comisă de către intimatul R.F.
Înalta Curte consideră că prima instanţă s-a pronunţat, în mod legal, examinând soluţia dată de procuror, pe baza actelor premergătoare efectuate, în limitele de investire, de persoana vătămată, prin plângerea formulată iniţial la parchet şi aflată la filele 46-48 dosarul parchetului, precum şi a precizărilor formulate de persoana vătămată de la filele 34-35 dosarul parchetului, din care rezultă în mod expres că aceasta a solicitat efectuarea de cercetări şi respectiv luarea măsurilor legale împotriva ofiţerului R.F. pentru infracţiunea de abuz în serviciu.
Astfel, chiar persoana vătămată I.P. a arătat în plângerea penală adresată prim procurorului şi înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova sub nr. 338/P/2008 la 18 aprilie 2008 „...Domnule Prim Procuror, având în vedere motivele invocate mai sus vă rog să dispuneţi cercetarea faptelor săvârşite de ofiţerul R.F. de abuz în serviciu prin care a împiedicat refacerea unui raport de expertiză întocmit de expertul contabil B.M. pe baza obiecţiunilor formulate, în care se arătau gravele erori făcute în expertiza contabilă întocmită, care puteau fi înlăturate prin refacerea raportului de expertiză contabilă, ţinând cont de obiecţiunile formulate..." (fila 48 dosarul parchetului menţionat ); iar în precizările făcute, persoana vătămată I.P. a menţionat că „...Din aceste motive cer: să se ia măsurile legale cu ofiţerul R.F. pentru abuz în serviciu, să i se ia dosarul şi să fie încredinţat altui ofiţer, spre soluţionare;..." (fila 35 dosarul parchetului arătat).
În raport cu cele arătate, critica recurentei petiţionare că prima instanţă nu a făcut nicio referire şi cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 264 C. pen. favorizarea infractorului nu este fondată, întrucât aceasta nu putea analiza şi motiva soluţia dată de procuror decât în limitele investirii sale şi nicidecum, în raport cu o infracţiune ce nu a fost evidenţiată nici în plângerea iniţială şi nici în precizările ulterioare.
De asemenea, prima instanţă nu putea face referiri nici la infracţiunile prevăzute de art. 260, art. 261, art. 290 şi art. 291 C. pen., deoarece plângerea penală formulată la parchet de către petiţionara I.P. a fost îndreptată numai împotriva intimatului şi pentru infracţiunea arătată, aşa cum rezultă, de altfel chiar şi din declaraţia dată în faţa procurorului, la data de 5 iunie 2008 (filele 12-13 dosarul nr. 338/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova în care aceasta a precizat în mod expres că "Menţin plângerea formulată împotriva ofiţerului de poliţie R.F. de la Secţia 5 Poliţie mun. Craiova, pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor", neputând fi extinse limitele investirii, nefiind aplicabil cazul de casare invocat de recurenta petiţionară, respectiv art. 385 9 pct. 9 C. proc. pen.
Înalta Curte nu poate reţine critica invocată în recurs de către recurenta petiţionară cu privire la omisiunea primei instanţe de a dispune din oficiu asupra asigurării asistenţei de către un avocat, în raport cu afecţiunile medicale evidenţiate prin actele medicale aflate la dosar, deoarece, pe de-o parte, obiectul cauzei nu se circumscrie vreunui caz de asistenţă obligatorie, iar pe de altă parte, aşa cum rezultă din plângerea formulată şi adresată primei instanţe, aflată la filele 1-2 din dosarul curţii de apel, la care a anexat şi înscrisuri, petiţionara a prezentat motivele plângerii, evidenţiind criticile asupra modului în care parchetul a dat soluţia, formulând concluzii şi anexând înscrisuri, aspecte care s-au circumscris dreptului personal de a-şi pregăti apărarea, în mod coerent, ceea ce i-a permis primei instanţe de a se pronunţa asupra plângerii formulate de petiţionară.
De asemenea, Înalta Curte nu poate avea în vedere critica formulată de recurenta petiţionară că prima instanţă nu s-a pronunţat asupra faptei de favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen. şi nici asupra faptelor prevăzute de art. 260, art. 261, art. 290 şi art. 291 C. pen., deoarece plângerea formulată de petiţionară a fost precizată în mod expres numai împotriva intimatului R.F. şi numai pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), aşa încât prima instanţă nu se putea pronunţa asupra celor solicitate, atâta timp cât nu au fost invocate la parchet de către petiţionară, prin plângerea formulată, aşa încât nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen.
De asemenea, Înalta Curte apreciază că prima instanţă nu se putea pronunţa nici asupra criticilor şi solicitărilor petiţionarei cu privire la raportul de expertiză efectuat în cauza penală arătată şi nici a omologării expertizei efectuate de expert P.C., deoarece acestea excedau obiectului cauzei penale cu care a fost investită, respectiv plângere (contestaţie) împotriva rezoluţiei din 10 iulie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, al cărui temei în drept îl constituiau dispoziţiile art. 278 1 C. proc. pen., care instituie o procedură specială de verificare a soluţiilor de netrimitere în judecată date de către procuror.
Înalta Curte consideră că prima instanţă a verificat rezoluţia atacată pe baza actelor premergătoare efectuate de către procuror şi a înscrisurilor depuse în limita investirii, în raport cu dispoziţiile legale speciale prevăzute la art. 2781 C. proc. pen., neexistând nicio vădită şi esenţială neconcordanţă între actele şi lucrările dosarului şi soluţia pronunţată, aşa încât nu este nici cazul de casare invocat de către recurenta petiţionară, respectiv art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
De asemenea, Înalta Curte, verificând hotărârea atacată şi din oficiu nu a constatat existenţa vreunui caz care să conducă la reformarea acesteia, aşa încât sentinţa pronunţată este legală şi temeinică sub toate aspectele, iar criticile formulate de recurenta petiţionară nu sunt fondate.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta petiţionară I.P. împotriva sentinţei penale nr. 170 din 9 octombrie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga recurenta petiţionară la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta petiţionară I.P. împotriva sentinţei penale nr. 170 din 9 octombrie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 27 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3916/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3954/2008. Penal → |
|---|
Vezi şi alte speţe de drept penal:
Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3923/2008. Penal
