ICCJ. Decizia nr. 4101/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4101/2008
Dosar nr. 547/35/2008
Şedinţa publică din 10 decembrie 2008
Asupra recursurilor de faţă.
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele
A. Prin sentinţa penală nr. 70/P din 24 septembrie 2008 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-au respins, ca nefondate, plângerile formulate de petenţii B.F. şi B.M. împotriva rezoluţiei dată la data de 3 aprilie 2008 în dosarul nr. 221/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, menţinută prin rezoluţia dată la data de 12 mai 2008 de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea în dosar nr. 243/ll.2/2008, menţinând rezoluţiile atacate.
Pentru a decide astfel, instanţa de fond a reţinut că prin plângerea înregistrată la instanţă la data de 4 iunie 2008, petenţii B.F. şi B.M. au solicitat desfiinţarea rezoluţiei din 12 mai 2008 dată în dosarul nr. 243/ll.2/2008 de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, prin care s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de aceştia împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale dată în data de 3 aprilie 2008 în dosarul nr. 321/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, precum şi tragerea la răspundere penală şi materială a făptuitorului V.N. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de calomnie.
În motivarea plângerii formulate, petenţii au arătat că, în referatul cu propunere de declinare a competenţei întocmit de făptuitor, acesta a indus în eroare pe procurorul DNA care a pronunţat soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de P.S.M., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu şi înşelăciune, întrucât a menţionat cu ştiinţă şi fără existenţa unei expertize grafologice împrejurarea că petenta B.M. ar fi completat în fals 3 file CEC. Au mai arătat că, la capitolul „în drept", făptuitorul a afirmat că în sarcina numitului P.S. nu se pot reţine acestea infracţiuni, întrucât paguba ce se reclamă se datorează completării în fals şi fără acordul trăgătorilor a filelor cec şi folosirea lor cu intenţie de către cele două societăţi comerciale pentru a contracta credite. Petenţii consideră că aceste afirmaţii acuzatoare au calomniat-o pe B.M., făptuitorul săvârşind totodată infracţiunea de fals.
Prin rezoluţia din 3 aprilie 2008 dată în dosarul 221/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorul V.N. pentru comiterea infracţiunilor prev. şi ped. de art. 289, art. 291, art. 246 şi art. 248 C. pen., reţinându-se că elementele constitutive ale celor patru infracţiuni nu se regăsesc în fapta imputată făptuitorului care a întocmit un referat în vederea stabilirii competenţei materiale într-o cauză în care legal a fost investit cu cercetarea penală, concluzie însuşită atât de magistratul care a supravegheat urmărirea penală cât şi de organul care a emis soluţia pe fondul cauzei.
Pentru a dispune în acest sens, s-a reţinut că referatul întocmit în cauză de către făptuitorul V.N. cu propunere de declinare a competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea PNA - Serviciul Teritorial Oradea, s-a întemeiat pe reţinerea în sarcina inculpatului P.S.M. a infracţiunii de acordare de credite cu încălcarea normelor de creditare, infracţiune asimilată celei de corupţie, conform art. 10 din Legea nr. 78/2000 pentru care urmărirea penală se efectuează de organele de urmărire penală ale DNA; referatul întocmit respectă întrutotul exigenţele art. 259 C. proc. pen., iar ca forţă juridică el are efecte juridice cu caracter prezumtiv şi nu definitiv, relativitatea sa începând doar odată cu soluţia pronunţată de magistratul procuror care supraveghează cauza.
Prin rezoluţia procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea dată în 12 mai 2008 în dosarul 243/II.2/2008 a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petenţi împotriva rezoluţiei mai sus arătate, reţinându-se că actele de urmărire penală au fost efectuate cu respectarea dispoziţiilor legale iar elementele constitutive ale celor patru infracţiuni pentru care petenţii au formulat plângere penală împotriva făptuitorului nu se regăsesc în fapta imputată făptuitorului.
Instanţa de fond, sesizată cu plângerea formulată în baza dispoziţiilor art. 278/1 C. proc. pen., a reţinut că făptuitorului V.N. i-a fost repartizat dosarul 104/P/2003 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare privindu-l pe inculpatul P.S.M. - director al BCR Satu Mare, dosar în care acesta a întocmit un referat cu propunere de declinare a competenţei în favoarea DNA - Serviciul Teritorial Oradea, întrucât în sarcina inculpatului s-a reţinut şi infracţiunea de acordare de credite cu încălcarea normelor de creditare, infracţiuni asimilate celor de corupţie conform art. 10 din Legea nr. 78/2000 pentru care urmărirea penală se efectuează de organele de urmărire penală ale DNA.
Împrejurarea că în acest referat făptuitorul ar fi reţinut în mod eronat în sarcina petentei B.M. că a completat în fals 3 file CEC procurate de P.S.M., nu întruneşte elementele constitutive ale niciunei infracţiuni, o acuzare adusă unei persoane cercetate de către persoana care efectuează cercetarea neputând fi considerată calomniatoare. Totodată, s-a mai reţinut că referatul întocmit - cu propunere de declinare a competenţei - întruneşte condiţiile de fond şi de formă prevăzute de art. 259 C. proc. pen. şi nu se poate susţine că cele consemnate în cuprinsul acestuia de către făptuitor au fost de natură a induce în eroare pe procurorul care ulterior a pronunţat soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de P.S.M., întrucât procurorul care a instrumentat cauza este independent iar soluţia dispusă se bazează exclusiv pe probele administrate în cauză.
B. Împotriva acestei sentinţe, au declarat recurs petenţii B.F. şi B.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, reiterând criticile din plângerea penală şi plângerea adresată instanţei în baza art. 278/1 C. proc. pen. şi arătând că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia iar, pe de altă parte, instanţa de fond nu s-a pronunţat cu privire la administrarea de noi probe, nefiind interesată de aflarea adevărului.
Examinând recursurile declarate de petenţi sub toate aspectele, conform art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acestea sunt nefondate.
Instanţa de fond a constatat că situaţia de fapt reţinută de procuror corespunde actelor premergătoare administrate în prezenta cauză şi că acesta a apreciat în mod corect că activităţile desfăşurate de intimat nu întrunesc elemente constitutive ale infracţiunilor reclamate prin plângerea penală. într-adevăr, din actele premergătoare efectuate de procuror nu rezultă nici un indiciu în legătură cu exercitarea abuzivă a atribuţiilor de serviciu de către intimatul V.N., inspector de poliţie la Serviciul de cercetări penale al I.P.J. Satu Mare, în scopul prejudicierii intereselor procesuale ale petentei B.M., intimatul întocmind doar un referat cu propunere de declinare a competenţei de efectuare a urmăririi penale către PNA - Serviciul Teritorial Oradea, competent material în raport de încadrarea juridică dată faptei - art. 10 din Legea nr. 78/2000. În această situaţie, menţiunile inserate de intimat în referat cu privire la starea de fapt nu au avut relevanţă în soluţionarea ulterioară a acţiunii penale, deoarece singura consecinţă juridică produsă de acest referat, după ce a fost confirmat de procurorul ce supraveghea urmărirea penală, a fost investirea organului de urmărire penală competent care a dat o soluţie în raport de propriul probatoriu administrat în cauză, aspect ce reiese din lecturarea ordonanţei nr. 10/P/2003 din 15 iunie 2004 a PNA - Serviciul Teritorial Oradea.
Pe de altă parte, în raport de data săvârşirii faptelor reclamate - 4 martie 2003 - Înalta Curte mai constată că, dacă ipotetic s-ar pune problema admiterii recursurilor şi, pe cale de consecinţă, a plângerii petenţilor, trimiterea la parchet în vederea începerii urmăririi penale, în conformitate cu dispoziţiile art. 278/1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., nu mai este posibilă atâta vreme cât a intervenit prescripţia răspunderii penale, fiind împlinit termenul de 5 ani prevăzut de art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., prescripţia fiind una dintre cauzele care lasă acţiunea penală fără obiect.
În ceea ce priveşte celelalte critici - referitoare la faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia sau că instanţa de fond nu s-a pronunţat cu privire la administrarea de noi probe, nefiind interesată de aflarea adevărului - şi acestea sunt neîntemeiate, pe de o parte, instanţa de fond analizând soluţia dispusă de procuror prin prisma criticilor formulate iar, pe de altă parte, acestea nu era obligată să administreze noi probe - ataşarea dosarului nr. 10/P/2003 al PNA - Serviciul Teritorial Oradea, întrucât potrivit art. 278/1 alin. (7) C. proc. pen., „judecătorul, soluţionând plângerea, verifică rezoluţia sau ordonanţa atacată, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei (s.n. dosarul nr. 221/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea) şi a oricăror înscrisuri noi prezentate".
Ca atare, pentru toate aceste considerente, constatând că atât rezoluţia procurorului cât şi sentinţa pronunţată în cauză sunt legale şi temeinice, văzând şi dispoziţiile art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate iar în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod va obliga recurenţii la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petenţii B.F. şi B.M., împotriva sentinţei penale nr. 70/P din 24 septembrie 2008 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenţii petenţi la plata sumei de câte 100 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4086/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4102/2008. Penal → |
|---|
