ICCJ. Decizia nr. 4105/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4105/200.
Dosar nr. 1146/33/200.
Şedinţa publică din 10 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A. Prin sentinţa penală nr. 100/D din 6 octombrie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în baza art. 278 /1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta T.A. împotriva rezoluţiei nr. 412/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, menţinându-se această rezoluţie şi fiind obligată petenta la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a decide astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:1. Prin plângerea înregistrată la data de 22 iulie 2008, petenta T.A. a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună admiterea plângerii împotriva rezoluţiei nr. 412/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj din 20 mai 2008 şi începerea urmăririi penale faţă de făptuitorii M.G., judecător şi M.D., grefier, ambii de la Judecătoria Vişeu de Sus, pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. şi ped. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) În motivarea plângerii sale, petenta a învederat că, în mod nelegal, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de cei doi făptuitori, întrucât există date că aceştia au comis faptele descrise de petenta şi anume că au validat printr-o hotărâre judecătorească un contract de vânzare-cumpărare cu privire la un imobil, act considerat de către petenta ca fiind fals.
2. Prin rezoluţia nr. 412/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj s-a dispus, în baza art. 228 alin. (1) şi art. 10 lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. şi ped. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), faţă de M.G., judecător şi M.D., grefier, ambii de la Judecătoria Vişeu de Sus, soluţie ce a fost menţinută prin respingerea plângerii de către procurorul general al Curţii de Apel Cluj, prin rezoluţia nr. 535/ll/2/2008.
Pentru a dispune astfel, procurorul a apreciat că în sarcina judecătorului şi a grefierului nu poate fi reţinută săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, având în vedere că aceştia au participat la judecarea cauzei civile, având ca obiect validarea contractului, îndeplinindu-şi obligaţiile stabilite prin lege, cu respectarea normelor procedurale care reglementează desfăşurarea procesului.
3. Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că, iniţial, în dosarul nr. 667/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vişeu de Sus, petenta a formulat o plângere penală împotriva numitei A.I. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 290, art. 291 şi art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), constând în aceea că a întocmit şi semnat, în fals, în numele petentei ( parte vătămată în acel dosar) un contract de vânzare-cumpărare cu privire la un imobil.
Soluţia de neîncepere a urmăririi penale, dispusă de procuror în cauză, a fost menţinută de către procurorul ierarhic superior şi de către instanţele de judecata, în condiţiile art. 278-278/1 C. proc. pen.
Ulterior, la data de 2 noiembrie 2007, petenta a formulat plângere penală împotriva judecătorului M.G. şi a grefierului M.D., ambii de la Judecătoria Vişeu de Sus, plângere ce a fost înaintată spre competenta soluţionare Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, formând obiectul dosarului 412/P/2007.
Examinând sentinţa civilă nr. 855 din data de 5 iulie 2000, pronunţată în dosarul civil nr. 1177/2000 al Judecătoriei Vişeu de Sus, s-a constatat că petenta că nu numai că a fost prezentă în instanţă dar i s-a şi acordat cuvântul în fond, ocazie cu care a învederat faptul că este de acord cu admiterea acţiunii şi validarea contractului de vânzare-cumpărare, arătând de asemenea că terenul în litigiu i-a fost dat acesteia de către părinţii săi, cu titlu de zestre şi l-a folosit netulburată mai mult de 35 de ani.
Petenta, deşi a contestat prezenţa sa în instanţă, nu a putut face dovada unei situaţii de fapt contrare celei expuse în încheierea ce face parte integrantă din sentinţa civilă amintită, actele medicale depuse nefiind relevante în cauză.
De asemenea, instanţa de fond a apreciat că, în cauza civilă, instanţa şi-a îndeplinit obligaţiile stabilite prin lege, respectând normele procedurale în vigoare, petenta beneficiind de căile de atac prevăzute de lege, prin intermediul cărora putea cere reverificarea dosarului de către instanţele ierarhic superioare, însă aceasta nu a înţeles să atace cu recurs hotărârea civilă şi, pe cale consecinţă, aceasta a rămas definitivă şi irevocabilă.
În concluzie, instanţa de fond a apreciat că nefăcându-se dovada că menţiunile înscrise în încheierea instanţei sunt false, în mod corect procurorul a apreciat ca faptele imputate judecătorului şi grefierului de şedinţă nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, faptă care, raportat la data săvârşirii şi formulării plângerii penale, este oricum prescrisă.
B. Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs petenta T.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, reiterând criticile din plângerea penală şi plângerea adresată instanţei în baza dispoziţiilor art. 278/1 C. proc. pen.
Examinând recursul declarat de petenta sub toate aspectele, conform art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat.
Instanţa de fond a constatat că situaţia de fapt reţinută de procuror corespunde actelor premergătoare administrate în prezenta cauză şi că acesta a apreciat în mod corect că activităţile desfăşurate de intimaţi nu întrunesc elemente constitutive ale infracţiunii reclamată prin plângerea penală. într-adevăr, din actele premergătoare efectuate de procuror nu rezultă nici un indiciu în legătură cu exercitarea abuzivă a atribuţiilor de serviciu de către intimaţii judecător M.G. şi grefier M.D., ambii de la Judecătoria Vişeu de Sus, în scopul prejudicierii intereselor procesuale ale petentei T.A., neexistând dovezi în sensul că aceştia au consemnat în practicaua şi considerentele sentinţei civile nr. 855 din data de 5 iulie 2000, pronunţată în dosarul civil nr. 1177/2000 al Judecătoriei Vişeu de Sus, împrejurări nereale în sensul prezenţei sau a susţinerilor petentei - parte în acea cauză.
Pe de altă parte, în mod corect s-a reţinut că, în raport de data săvârşirii faptei reclamate - 5 iulie 2000, solicitarea de trimitere la parchet în vederea începerii urmăririi penale faţă de intimaţi, în conformitate cu dispoziţiile art. 278/1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., nu mai este posibilă atâta vreme cât a intervenit prescripţia răspunderii penale, fiind împlinit termenul de 5 ani prevăzut de art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., prescripţia fiind una dintre cauzele care lasă acţiunea penală fără obiect.
Ca atare, pentru toate aceste considerente, constatând că atât rezoluţia procurorului cât şi sentinţa pronunţată în cauză sunt legale şi temeinice, văzând şi dispoziţiile art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat iar în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod va obliga recurenta la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta T.A., împotriva sentinţei penale nr. 100/D din 06 octombrie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurenta petentă la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4104/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4109/2008. Penal → |
|---|
