ICCJ. Decizia nr. 4102/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4102/2008
Dosar nr. 8414/42/2008
Şedinţa publică din10 decembrie 2008
Asupra recursului penal de faţă;
Prin sentinţa penală nr.141 din 24 septembrie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 278/1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul S.G. împotriva rezoluţiilor nr. 517/P/2007 din 26 iunie 2008 şi 1233/11/2/2008 din 23 iulie 2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.
Au fost menţinute ca legale şi temeinice rezoluţiile atacate.
A fost obligat petentul la plata sumei de 40 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut că prin plângerea formulată, petentul S.G. este nemulţumit de faptul că intimata O.M. în calitatea sa de avocat nu i-a asigurat asistenţa juridică necesară cu toate că pentru această activitate i-a dat suma de 500 lei, fapt pentru care a solicitat admiterea plângerii şi obligarea intimatei la restituirea sumei respective.
În vederea soluţionării cauzei, s-a ataşat dosarul nr. 517 /P /2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi lucrarea nr. 1233/11/2/2008.
Din verificarea lucrărilor dosarului, s-au constatat următoarele:
Persoana vătămată S.G. şi numitul S.V. sunt fraţi iar în luna decembrie 2006 au introdus pe rolul Judecătoriei Câmpina o acţiune civilă având ca obiect partajarea averii succesorale rămasă de pe urma părinţilor lor (mai multe terenuri).
Cei doi fraţi au contractat-o pe avocata O.M. ce a fost de acord să le acorde asistenţă juridică specializată în vederea finalizării cu succes a acestui proces.
S-a încheiat contract de asistenţă juridică şi reprezentare doar între făptuitoare şi numitul S.V. - prima solicitând şi încasând de la acesta din urmă cu titlu de onorariu suma de 500 lei.
Formal, S.G. nu a beneficiat de asistenţă juridică în cadrul acestui proces.
Cei doi fraţi au convenit în mod amiabil partajarea averii, astfel că procesul s-a finalizat prin tranzacţia lor, concepută de făptuitoare şi consfinţită prin pronunţarea hotărârii de expedient nr. 938 din 02 aprilie 2007.
În a doua jumătate a anului 2007, S.G. a sesizat Consiliului Baroului Prahova arătând, în esenţă, faptul că avocata O.M. nu şi a îndeplinit obligaţiile profesionale de asistenţă şi reprezentare a sa în proces deşi la rândul său i-a remis, încă de la bun început, suma de 500 lei cu titlu de onorariu plus 30 lei cu titlu de consultaţie.
Baroul Prahova a respins sesizarea precizată ca fiind neîntemeiată.
În cauză nu s-au evidenţiat elemente caracteristice unor acţiuni de inducere în eroare din partea av. O.M. asupra lui S.G. Nu există suficiente date care să confirme ipoteza că făptuitoarea a mai încasat 530 lei şi de la autorul prezentei plângeri. Varianta persoanei vătămate este susţinută în mod indirect de către fratele său care a afirmat că avocatei iau dat împreună suma de 1.000 lei. Prin prisma relaţiei de rudenie dintre cei doi şi a faptului că nu sunt în conflict această afirmaţie nu poate fi primită ca reprezentând realitatea. Chiar dacă aşa ar fi stat lucrurile tot nu erau întrunite condiţiile pentru calificarea faptei ca înşelăciune întrucât activitatea desfăşurată de făptuitoare pe parcursul procesului a profitat deopotrivă celor doi fraţi.
În acest context nu trebuie omis faptul că, potrivit art. 44 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 (republicată şi modificată) făptuitoarea nu putea să-şi îndeplinească atributele profesionale prin raportare la ambii fraţi simultan, întrucât aceştia aveau calitatea de părţi cu interese contrare. Nici speculând astfel nu se poate însă concluziona că făptuitoarea a încasat, într-adevăr, 530 de lei şi de la S.G.
Din susţinerile petentului rezultă nemulţumirea că intimata nu i-a restituit suma pretinsă; că a fost înşelat de aceasta.
S-a mai constatat că intimata în calitatea sa de avocat nu putea reprezenta concomitent în instanţă două părţi care în procesul de partaj succesoral aveau interese contrare, de aceea aceasta a încheiat contract de asistenţă juridică numai cu una din părţi pe care de altfel a şi reprezentat-o în instanţă.
Prin urmare, Curtea de apel a apreciat că rezoluţiile date în dosarul nr. 517/P/2007 şi în lucrarea nr. 1233/11/2/2008 sunt temeinice şi legale, fapt pentru care în temeiul art. 278/1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins plângerea formulată, ca nefondată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petentul S.G., susţinând în esenţă ca fapta intimatei întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune şi solicitând obligarea acesteia la plata onorariului încasat de la petent.
Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate şi din oficiu sub toate aspectele conform art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul este nefondat.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că petentul S.G. împreună cu fratele său S.V. au contactat-o pe intimata-avocat O.M. pentru a le acorda asistenţă juridică în legătură cu partajarea averii succesorale rămasă de pe urma părinţilor lor(mai multe terenuri).
În fapt, între petent şi fratele său nu existau divergenţe cu privire la modul de partajare a averii, însă împărţeala nu putea avea loc la notar datorită faptului că nu deţineau înscrisuri pentru toate bunurile supuse partajării, astfel încât intimata Ie-a recomandat calea procedurii contencioase, respectiv a unei acţiuni în justiţie.
În aceste condiţii, întrucât formal cei doi fraţi aveau interese contrarii, intimata nu putea să-i reprezinte pe amândoi, astfel încât s-a convenit ca aceasta să figureze în cauză doar ca avocat al fratelui petentului, numitul S.V., în schimbul unui onorariu.
Aşa cum s-a reţinut în rezoluţiile emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, nu există suficiente date care să confirme susţinerile petentului, în sensul că intimata ar fi încasat un onorariu dublu, de la ambii fraţi.
Pe de altă parte, chiar dacă această susţinere ar fi fost dovedită, nu poate fi reţinută o acţiune de inducere în eroare a petentului cu consecinţa producerii unei pagube în patrimoniul acestuia, în condiţiile în care acţiunea civilă promovată de intimată a profitat ambilor fraţi, realizându-se partajarea bunurilor conform voinţei acestora, exprimată în tranzacţia de care instanţa a luat act; mai mult, acordul petentului cu privire la încheierea unei tranzacţii a fost exprimat inclusiv prin răspunsurile pe care Ie-a dat în faţa instanţei civile la interogatoriul formulat de intimată, în numele fratelui acestuia .astfel încât susţinerile petentului vis-a-vis de eroarea în care s-a aflat cu ocazia încheierii tranzacţiei nu pot fi primite. De altfel, în măsura în care aprecia că tranzacţia nu a reflectat voinţa sa, petentul putea ataca hotărârea de expedient pronunţată de instanţa civilă, în condiţiile legii.
În consecinţă, în mod corect s-a reţinut atât de către procurorul care a instrumentat plângerea, respectiv procurorul ierarhic superior acestuia, cât şi de instanţa de fond investită cu soluţionarea plângerii împotriva soluţiei procurorului că în cauză nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de lege pentru a putea reţine săvârşirea de către intimată a infracţiunilor rezultate din plângerea penală formulată de petent, astfel încât recursul de faţă este nefondat şi urmează a fi respins, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul S.G., împotriva sentinţei penale nr. 141 din 24 septembrie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4101/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 4104/2008. Penal → |
|---|
