ICCJ. Decizia nr. 4109/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4109/200.
Dosar nr. 1339/33/200.
Şedinţa publică din 10 decembrie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prin sentinţa penală nr. 105 din 13 octombrie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 70 din data de 26 septembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, cerere formulată de către revizuienţii N.M. şi V.Z. ce au fost obligaţi la plata sumei de câte 50 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin cererea adresată instanţei, revizuienţii N.M. şi V.Z. au solicitat pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună revizuirea sentinţei penale nr. 70 din data de 26 septembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, pronunţată în dosarul nr. 1206/33/2007.
În motivarea cererii de revizuire s-a arătat că, în cauza penală menţionată, revizuenţii nu au fost ascultaţi la parchet, iar cele două instanţe nu au administrat probele propuse.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a înaintat concluzii de respingere a cererii de revizuire ca inadmisibilă, având în vedere împrejurarea că, în raport de prevederile art. 393, art. 394 C. proc. pen. pot fi supuse revizuirii numai hotărârile judecătoreşti definitive prin care s-a soluţionat fondul cauzei, printr-o soluţie de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal.
Instanţa de fond a constatat că cererea petenţilor vizează o hotărâre judecătorească prin care nu s-a rezolvat fondul cauzei, respectiv, prin sentinţa penală nr. 70/2007 a Curţii de Apel Cluj, definitivă prin Decizia penală nr. 6002 din 12 decembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a dispus respingerea plângerii petenţilor N.M. şi V.Z. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale din 18 iunie 2007, emisă în dosarul nr. 193/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen.
Totodată, instanţa de fond a avut în vedere Decizia nr. XVII/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie dată în recursul în interesul legii promovat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a stabilit că cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitive, pronunţată în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) şi b) C. proc. pen., este inadmisibilă, astfel că, în baza art. 401 şi urm. din acelaşi cod, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de către revizuienţii N.M. şi V.Z.
B. Împotriva acestei sentinţe, au declarat recurs revizuienţii N.M. şi V.Z., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, cu motivarea că şedinţa de judecată nu a fost publică; instanţa nu s-a pronunţat pe toate aspectele invocate de revizuienţi; judecătorul cauzei a comis un exces de putere şi, în final, judecata a avut loc fără citarea legală a revizuienţilor.
Examinând recursurile declarate sub toate aspectele, conform art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acestea sunt nefondate.
Din examinarea sentinţei recurate reiese că judecata s-a desfăşurat în şedinţă publică iar, în ceea ce priveşte citarea revizuienţilor, procedura a fost îndeplinită prin afişare la adresa indicată de aceştia în cererea de revizuire, respectiv mun. Cluj Napoca, cu respectarea dispoziţiilor art. 177 şi urm. C. proc. pen., astfel că ambele critici sunt nefondate.
În ceea ce priveşte critica vizând comiterea de către judecătorul cauzei a unui exces de putere, recurenţii nu au motivat în ce constă acest exces iar din examinarea sentinţei nu reiese că s-a trecut în domeniul altei puteri constituite în stat.
Referitor la criticile vizând fondul cererii, Înalta Curte constată că motivele de revizuire sunt prevăzute strict şi limitativ de dispoziţiile art. 394 C. proc. pen., acestea vizând descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei; săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, în cauza a cărei revizuire se cere, de către un martor, un expert sau un interpret; declararea ca fiind fals a unui înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere, sau un membru al completului de judecată, procurorul şi persoana care a efectuat acte de cercetare penală să fi comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia. În cauză, în raport de dispoziţiile art. 394 C. proc. pen., precum şi de obiectul cauzei soluţionate prin sentinţa a cărei revizuire se cere, instanţa de fond a apreciat în mod corect că cererea de revizuire formulată de revizuienti nu este admisibilă, având totodată în vedere Decizia obligatorie pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (nr. XVII/2007) într-un recurs în interesul legii, potrivit căreia cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitive, pronunţată în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) şi b) C. proc. pen., este inadmisibilă.
În raport de această rezolvare, impusă de caracterul obligatoriu al deciziei dată în recursul în interesul legii, prima instanţă, în mod corect, nu a mai analizat cererea de revizuire pe fond, astfel că şi susţinerea privind nepronunţarea pe toate aspectele invocate în cerere este nefondată.
Ca atare, văzând şi prevederile art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile revizuienţilor, pe care îi va obliga la cheltuieli judiciare către stat, în baza prev. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de revizuenţii N.M. şi V.Z. împotriva sentinţei penale nr. 105 din 13 octombrie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurenţii revizuenti la plata sumei de câte 100 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4105/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4114/2008. Penal → |
|---|
