ICCJ. Decizia nr. 418/2008. Penal. Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art.246 C.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 418/2008
Dosar nr. 185/1/2008
Şedinţa publică din 6 martie 2008
Asupra plângerii de faţă;
În baza lucrărilor din dosar - constată următoarele.
Numitul A.I. a formulat o plângere penală împotriva magistraţilor menţionaţi în partea introductivă a sentinţei (completul de 9 judecători şi procurorul de şedinţă care au constituit instanţa ce a judecat, la data de 22 ianuarie 2007, dosarul cu numărul 15236/1/2006 în care a fost pronunţată Decizia nr. 33 din 22 ianuarie 2007.
Acesta a reclamat că magistraţii au ignorat dispoziţiile legale cu ocazia judecării cauzei, menţionând că „... au fost încălcate toate prevederile legale în vigoare prin abuz şi corupţie, realizând falsuri intelectuale în vederea favorizării infractorilor şi a desfiinţării ordinei de drept." (fil.3).
Prin aceeaşi plângere penală, A.I. a solicitat „ ... o despăgubire morală în valoare de cinci sute de mii de Euro" (fil. 3).
Pentru soluţionarea plângerii penale, procurorul a efectuat acte premergătoare (fil. 11-20).
Prin rezoluţia nr. 1391 /P/2007 din data de 08 noiembrie 2007, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 228 alin. (6) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmării penale faţă de magistraţii menţionaţi pentru faptele prevăzute de art. 246, art. 264 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Pentru a dispune în acest sens, procurorul a reţinut, pe de o parte, că actele premergătoare efectuate nu au relevat indicii ale săvârşirii unor fapte prevăzute de legea penală, iar pe de altă parte, că „nu poate să constituie faptă de natură penală, şi implicit angajată răspunderea penală a unui magistrat judecător sau procuror, activitatea desfăşurată cu prilejul îndeplinirii unor acte sau măsuri, efectuată în exercitarea întocmai a funcţiei sau a pronunţării unei hotărâri".
De asemenea, procurorul a făcut trimitere şi la dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor.
Prin rezoluţia nr. 14353/5841/2007 din data de 10 decembrie 2007, procurorul şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică, din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins ca neîntemeiată plângerea petentului A.I. formulată împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale.
În temeiul art. 278/1 C. proc. pen., petentul a formulat prezenta plângere.
În motivarea plângerii adresată instanţei sunt reluate susţinerile iniţiale „... au fost încălcate toate prevederile legale în vigoare pentru a proteja infracţiunile realizate de domni magistraţi" şi „pentru prejudiciul adus mie prin emiterea de acte false şi abuzive solicit o despăgubire morală în valoare de cinci sute de mii de Euro" (fil.1).
Petentul nu s-a prezentat la cele 2 termene de judecată şi pentru fiecare termen a depus la dosar „concluzii scrise" (fil. 16, 39).
Plângerea nu este fondată.
Procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au respectat dispoziţiile prevăzute de Codul de procedură penală în materia soluţionării unei plângeri penale, respectiv soluţionării plângerii împotriva soluţiilor de neîncepere a urmăririi penale.
Actele premergătoare efectuate de procuror nu au relevat existenţa indiciilor săvârşirii unor fapte prevăzute de legea penală, fapte reclamate de petent, de către magistraţii menţionaţi în plângerea penală.
Magistraţii reclamaţi au constituit instanţa ce a soluţionat recursul petentului împotriva sentinţei penale nr. 286 din 7 iunie 2006 a Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi au examinat criticile acestuia, dând o interpretare actelor şi lucrărilor dosarului, în raport de dispoziţiile legale în materie.
Decizia completului de 9 judecători este definitivă şi nu poate fi reexaminată decât în condiţiile legii (prin exercitarea, eventuală, a căilor extraordinare de atac).
În condiţiile inexistenţei unor indicii cu privire la săvârşirea de către magistraţi a faptelor reclamare de petent, nemulţumirea acestuia cu privire la modul de soluţionare a recursului nu este de natură a justifica concluzia săvârşirii unor infracţiuni.
Faţă de cele reţinute, în temeiul art. 278/1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondată plângerea petiţionarului.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiţionarul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul A.I. împotriva rezoluţiei din 19 noiembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică, dispusă în dosarul nr. 1391/P/2007.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs, în 10 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 399/2008. Penal. Abuz în serviciu contra... | ICCJ. Decizia nr. 439/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
