ICCJ. Decizia nr. 1279/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1279/2009
Dosar nr. 2966/1/2009
Şedinţa publică din 6 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 25 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 37669/3/2008 a fost menţinută starea de arest a inculpatei M.L.M.(fiica lui P. şi C.E., născută la 21 iunie 1990, deţinută în Penitenciarul Târgşor).
Pentru a dispune astfel instanţa a reţinut că prin sentinţa penală nr. 154F din 12 februarie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală inculpata a fost condamnată la 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 şi art. 80 C. pen., constând în aceea că a determinat-o cu intenţie pe numita M.F. să introducă în Penitenciarul Jilava, în data de 23 septembrie 2008 un pachet în care disimulase 24 doze heroină.
Instanţa de control judiciar sesizată cu apelul inculpatei împotriva hotărârii de condamnare a considerat că se impune menţinerea stării de arest a acesteia deoarece nu au dispărut temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpata M.L.M., aceasta susţinând că măsura arestării preventive nu se mai justifică şi că se impune revocarea acesteia şi judecarea sa în stare de libertate.
Recursul declarat nu este întemeiat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 3002 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa sesizată este datoare să verifice în cursul judecăţii legalitatea şi temeinicia arestării preventive, iar potrivit art. 160b alin. (3) din acelaşi cod, când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, instanţa, prin încheiere motivată, dispune menţinerea stării de arest.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că arestarea inculpatei M.L.M. s-a dispus în baza art. 148 lit. f) C. proc. pen., existând motive verosimile de a bănui că aceasta a săvârşit infracţiunea prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) constând în aceea că a determinat-o cu intenţie pe numita M.F. să introducă în Penitenciarul Jilava, în data de 23 septembrie 2008 un pachet în care disimulase 24 doze de heroină.
Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, prin sentinţa penală menţionată, în baza probelor de vinovăţie administrate, a dispus condamnarea inculpatei la pedeapsa de 6 ani închisoare.
Ţinând seama de probatoriul cauzei şi soluţia pronunţată de tribunal, Curtea constată că nu au dispărut temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, că menţinerea acestei măsuri de către instanţa de apel este pe deplin justificată în raport cu dispoziţiile legale evocate, coroborate cu cele ale art. 5 din convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale şi că lăsarea în libertate a inculpatei prezintă pericol concret pentru ordinea publică derivat din natura, gravitatea şi rezonanţa în comunitate a faptei şi din împrejurările comiterii ei.
Faţă de considerentele ce preced Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge recursul declarat de inculpată, cu obligarea acesteia la cheltuieli judiciare către stat.
Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul M.J.L.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata M.L.M. împotriva încheierii din 25 martie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie în Dosarul nr. 37669/3/2008.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publica 6 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 990/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1346/2009. Penal. Vătămarea corporală (art.... → |
|---|
