ICCJ. Decizia nr. 990/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 990/2009
Dosar nr. 1074/64/2008
Şedinţa publică din 18 martie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr. 111/F din 17 noiembrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Braşov s-a respins, ca nefondat, plângerea formulată de petentul M.I. şi s-a menţinut rezoluţia dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov la 4 septembrie 2008, în Dosarul nr. 200/P/2008.
Pentru a pronunţa această soluţie s-au reţinut următoarele:
Prin rezoluţia nr. 200/P/2008 din 4 septembrie 2008, adoptată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de L.I. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Zărneşti, cercetat sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Petentul a susţinut prin plângere cât şi cu ocazia audierii sale, că procurorul Lazăr Ioan ar fi menţionat, cu rea-credinţă, în cuprinsul rechizitoriului întocmit în Dosarul nr. 281/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Zărneşti – având ca obiect săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie şi tentativă la viol de către M.I., o caracterizare a acestuia ce nu corespunde realităţii.
Procurorul, în motivarea soluţiei cu respectarea normelor procedurale instituite prin art. 203 C. proc. pen. şi-a exprimat convingerea – pe baza actelor premergătoare că nu sunt aspecte care să afecteze legalitatea soluţiei adoptate, că împrejurările menţionate reprezintă aprecierea personală a procurorului investit cu întocmirea actului de sesizare a instanţei şi are la bază împrejurările concrete în care s-a realizat cercetarea penală.
În baza art. 275 – art. 278 C. proc. pen., prin rezoluţia nr. 821/II/2/2008 din 30 septembrie 2008, s-a respins plângerea formulată de petentul M.I. împotriva rezoluţiei din 4 septembrie 2008, dată în Dosarul nr. 200/P/2008, ca nefondată.
În condiţiile art. 2781 C. proc. pen., petentul s-a adresat instanţei competente, reiterând nemulţumirile privind menţiunile necorespunzătoare realităţii cu privire la persoana sa, făcute de procurorul de caz în actul de sesizare al instanţei.
Procedând la judecarea plângerii şi la pronunţarea unei soluţii de respingere, prima instanţă a reţinut că demersurile efectuate de procuror cu ocazia instrumentării cauzei penale sunt în conformitate cu legea şi nu au lezat în nici un fel drepturile sau interesele legitime ale petentului M.I..
În termen legal, petentul a declarat recurs fără a-l motiva în scris; oral, recurentul a susţinut că atât procurorul cât şi instanţa au făcut abuzuri în ceea ce-l priveşte, forţând martorii să declare împotriva sa; în sensul celor arătate a depus, în copie, declaraţiile unor martori audiaţi de instanţă.
Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei recurate, în raport de această critică şi de dispoziţiile art. 3856 C. proc. pen., cât şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se constată faţă de motivele ce urmează, că recursul este nefondat.
În raport de actele premergătoare efectuate în cauză, în mod corect atât procurorul cât şi prima instanţă au constatat că în raport de modul în care a fost instrumentată cauza de magistratul reclamat, nu există nici măcar indicii că acesta a comis în această împrejurare, o infracţiune, nici chiar fapta imputată de petent, respectiv, art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Afirmaţia are în vedere faptul că demersurile procurorului au fost efectuate în spiritul şi limita legii substanţiale şi procesuale, iar datele ce caracterizau pe inculpat puteau fi amintite de procuror, ele rezultând din actele cauzei.
Împrejurarea că petentul este nemulţumit că a fost trimis în judecată pentru mai multe infracţiuni nu poate constitui, în sensul legii, temei al răspunderii penale pentru procurorul de caz, atâta timp cât, acesta a respectat întru totul legea.
Cât priveşte stabilirea răspunderii penale a petentului în dosarul penal în care a fost trimis în judecată, în condiţiile legii, acesta urmează a-şi face apărările necesare în faţa primei instanţe, sau a instanţelor de control judiciar cu ocazia exercitării căilor legale de atac.
În aceste condiţii, cum susţinerile petentului nu s-au confirmat, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de petent se va respinge, ca nefondat, fiind menţinută ca legală şi temeinică hotărârea primei instanţe.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul M.I. împotriva sentinţei penale nr. 111/F din 17 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la 160 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 962/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1279/2009. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
