ICCJ. Decizia nr. 1515/2009. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1515/2009
Dosar nr. 1140/111/2007
Şedinţa publică din 24 aprilie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului se reţin următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 160/P din 18 aprilie 2008 a Tribunalului Bihor, în baza art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte) i-a condamnat pe inculpaţii:
1. V.I., fiul lui I. şi I., născut la 28 decembrie 1969 în Bihor, cetăţenie română, studii gimnaziale, concubinaj, 3 copii minori, fără loc de muncă, recidivist, domiciliat în Lugaşu de Jos, nr. 416/A, jud. Bihor, aflat în prezent în Penitenciarul Oradea, la o pedeapsă de:
- 12 ani închisoare în regim de detenţie cu aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen. raportat la art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedepsele complementare prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 8 ani după executarea pedepsei.
În baza art. 39 C. pen. cu referire la art. 34 alin. (1) lit. b) şi 35 C. pen. a contopit pedeapsa de mai sus, cu restul de 699 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani şi 2 luni închisoare aplicate aceluiaşi inculpat prin sentinţa penală nr. 1277/24 septembrie 2007 a Judecătoriei Oradea în Dosar nr. 6102/271/2007, acesta urmând să execute pedeapsa rezultantă de:
- 12 ani închisoare în regim de detenţie cu aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen. raportat la art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedepsele complementare prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 8 ani după executarea pedepsei.
A anulat mandatul de executare a pedepsei nr. 1967/2007 emis de Judecătoria Oradea şi a dispus emiterea unui nou mandat după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
2. S.T.A., fiul lui I.N. şi I., născut la 23 septembrie 1969 în Salonta, jud. Bihor, cetăţenie română, studii gimnaziale, concubinaj, 2 copii minori, fără loc de muncă, recidivist, domiciliat în Salonta, jud. Bihor, aflat în prezent în Penitenciarul Oradea, la o pedeapsă de:
- 8 ani închisoare în regim de detenţie cu aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen. raportat la art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedepsele complementare prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei.
în baza art. 39 C. pen. cu referire la art. 34 alin. (1) lit. b) şi 35 C. pen. a contopit pedeapsa de mai sus, cu restul de 7 ani, 6 luni şi 20 de zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 20 ani închisoare aplicată aceluiaşi inculpat prin sentinţa penală nr. 1/9 ianuarie 1995 a Tribunalului Bihor în Dosar nr. 3148/1994, acesta urmând să execute pedeapsa rezultantă de:
-8 ani închisoare în regim de detenţie cu aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
în baza art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen. raportat la art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedepsele complementare, prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei.
A anulat mandatul de executare a pedepsei nr. 1/1995 emis de Tribunalul Bihor şi a dispus emiterea unui nou mandat după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
în baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată prin OUG 72/2006 şi art. 115 din Legea 210/2005, a obligat în solidar inculpaţii la plata sumei de 3864,32 lei pretenţii civile în favoarea părţii civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Oradea, cu majorări de întârziere calculate de la data de 11 septembrie 2007 şi până la data plăţii efective.
A constatat că partea vătămată P.l. domiciliat în comuna Beltiug, sat Răteşti, nr. 60, jud. Satu Mare nu s-a constituit parte civilă în cauză.
în baza art. 189 C. proc. pen. onorariile apărătorilor din oficiu în sumă de câte 100 lei pentru av. C.M. conform delegaţiei nr. 1900 din 11 aprilie 2007 şi av. Cucu Octavian conform delegaţiei nr. 1901 din 11 aprilie 2007, s-au achitat din fondurile Ministerului Justiţiei, în favoarea Baroului Bihor.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe fiecare inculpat la câte 1.000 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre Tribunalul Bihor a reţinut următoarea stare de fapt:
în data de 21 noiembrie 2005 au fost introduşi prin transfer în cam. 121 a Secţiei VIII din Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranţă Oradea deţinuţii P.Ş. şi V.I.. În această cameră se aflau deţinuţii : S.T.A., V.I., N.F., F.E., M.S., J.S.G. şi S.G. şi un număr de 8 paturi.
întrucât pentru cei doi deţinuţi transferaţi a rămas liber doar un singur pat, şeful de cameră - inculpatul S.T.A. le-a spus că vor dormi împreună, în acelaşi pat.
S-a reţinut că victima P.Ş. a fost condamnată în primă instanţă la o pedeapsă de 23 de ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat a cărui victimă a fost mama sa, el sosind din Penitenciarul Satu Mare prin transfer.
în acea seară, au fost discuţii între deţinutul V.I. şi victimă, întrucât inculpatul nu a fost de acord să-l primească în pat cu el pe motiv că patul este îngust iar victima nu este spălată şi miroase. Este de precizat că în aceeaşi seară, şefului de secţie i s-a cerut de către inculpatul S.T.A. să mai aducă încă o saltea în cameră, ceea ce nu s-a întâmplat.
în timp ce deţinuţii se uitau la televizor, victima se plimba prin cameră, deranjându-i, ceea ce l-a determinat pe inculpatul Varga Ioan să-i dea mai multe lovituri cu pumnul în faţă, de la care a rămas cu urme, după care victima s-a refugiat în patul deţinutului M.S.R., unde a urinat, udându-i cearceaful.
Martorul M.S.R. i-a cerut victimei să-i spele cearceaful, iar acesta a fost de acord să facă şi curăţenie în cameră în schimbul ţigărilor şi chiar să-i facă masaj la picioare.
Din relatările martorilor M.S.R. şi J.S.G. se poate reţine că inculpatul S.T.A. i-ar fi cerut victimei să întreţină relaţii sexuale cu el, pentru care l-a chemat noaptea la el în pat, după care, ulterior, l-a aruncat jos, astfel că toată noaptea victima s-a plimbat printre paturi şi s-a uitat la ceilalţi deţinuţi cum dorm, el neavând unde să se culce.
Este de precizat că la apelul de seară nu s-a raportat nici un incident, după cum nici la raportul de a doua zi, doar că martorul F.E.C. i-a cerut agentului C.C. să aducă o saltea sau o pătură.
în data de 22 noiembrie 2005, în jurul orelor 17,00, victima i-a cerut insistent martorului F.E.C. să îi permită să doarmă cu el şi chiar l-a ameninţat cu bătaia, iar de frică, martorul i-a aplicat o lovitură în nas în urma căreia a început să-i curgă sângele din nas, fără să cadă însă la pământ. Martorul F.E. i-a dat victimei un prosop umezit şi l-a aşezat pe o băncuţă, după care s-a uitat la un film.
Victima s-a plâns de dureri de cap şi atunci martorul N.F.R. i-a dat un medicament. Apoi, inculpatul S. a discutat cu victima în limba maghiară pe probleme legate de sex, după care i-a aplicat câteva „capace educative" în cap însă victima i-a cerut să nu-l mai lovească la cap pentru că a fost operat şi îl doare, astfel că martorul M.S.R. i-a mai dat „ceva" medicamente, după care victima s-a aşezat pe patul inculpatului S.T.A. - pentru a-i masa picioarele.
în aşteptarea meciului de fotbal ce urma să înceapă la televizor, inculpatul Varga Ioan care stătea în patul de la etaj, deasupra celui al inculpatului S.T.A. a încercat să-şi repare aparatul de radio, timp în care purta discuţii cu martorul F.E.C. legat de vânzarea acelui aparat.
în acest timp, inculpatul S.T.A. stătea întins în patul lui, situat sub patul inculpatului Varga Ioan, iar victima îi făcea masaj la picioare.
La un moment dat, inculpatul Varga Ioan fiind nervos că nu are ţigări a dat cu aparatul de radio de pământ, după care, pretextând că doreşte să coboare din pat, l-a lovit cu călcâiele în cap pe P.Ş., care s-a lovit de platbanda patului şi a căzut jos, leşinat.
După ce a coborât din pat, inculpatul V.I. a continuat să o lovească pe victimă cu pumnii şi picioarele peste tot corpul, cu toate că aceasta era căzută pe jos.
Martorul N.F. a târât-o pe victimă în baie şi a aruncat cu apă peste ea, după care a readus-o în cameră şi a încercat - ajutat fiind de inculpatul S.T.A. - să o culce pe băncuţă însă victima fiind prea lungă şi ca să nu se lovească la cap dacă se trezeşte, au întins-o pe jos şi au acoperit-o cu o pătură.
După terminarea meciului, observând că victima a început să horcăie, inculpatul S.T.A. a încercat să-i scoată limba, iar martorul F.E. a coborât din pat şi l-a chemat pe agentul C.C., care la rândul său l-a anunţat pe asistent şi l-au scos pe P.Ş. din cameră, transportându-l ulterior la spital.
Fiind internată în Clinica de Neurochirurgie a Spitalului Clinic Judeţean Oradea, victimei i s-a stabilit diagnosticul de T.C.F. în condiţii neprecizate, posibil agresiune, hematom subdural fronto –temporo – parieto - occipital drt., fractură de os frontal parietal şi occipital drt., comă G.C.S. 5, echimoze multiple la nivelul toracelui şi hipocondrului dreapta, hematomsubdural voluminos fronto -temporo - parietal drt., hemoragie subarahnoidiană, atrofie focală temporo - occipitală". Deşi i s-a aplicat tratament victimei, aceasta a decedat la data de 29 noiembrie 2005 iar cu ocazia autopsiei, s-a constatat că: moartea a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei cardiorespiratorii acute, consecinţa unei hemoragii şi contuzii meningocerebrale, în cadrul unui traumatism cranio-cerebral în evoluţia căruia a survenit o bronhopneumonie. Leziuniles-au produs prin lovire cu corpuri dure, (pumni, picioare) urmate de căderea victimei şi lovirea de planuri dure (hetero propulsie), iar regiunea anală nu a evidenţiat leziuni de violenţă. Unele leziuni externe au fost superficiale, având o vechime de 7-9 zile anterior decesului.
Starea de fapt mai sus reţinută s-a dovedit cu Raportul de constatare medico-legală şi planşele foto aferente (filele 9-23 dosar urm. pen.), ancheta administrativă a Penitenciarului Oradea (filele 118-178 dosar urm. pen.), procesul verbal din 8 decembrie 2005 emis de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (filele 5-6 dosar urm. pen.), declaraţiile martorilor S.G.(filele 32 - 38 dosar urm. pen.), V.I.(filele 39-40 dosar urm. pen., fila 64 dosarul instanţei,), M.S.M.(filele 46-49 dosar urm. pen.), F.E.C.(filele 52-60 dosar urm. pen., fila 39 dosarul instanţei,), J.S.G.(filele 93-96 dosar urm. pen.), C.C.(filele 97-100 dosar urm. pen.).
întrucât s-a constatat imposibilitatea audierii martorilor S.G., J.S.G., M.S.M. şi N.F.R. în faţa instanţei, cu toate demersurile efectuate, s-a dat citire depoziţiilor acestora conform dispoziţiilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen. (încheierea din 6 martie 2008 - fila 79 dosar instanţă, şi încheierea de şedinţă din 4 aprilie 2008).
Inculpaţii V.l. şi S.T.A. nu au recunoscut săvârşirea infracţiunii, afirmând că ei nu au lovit-o pe victimă - a se vedea declaraţiile inculpaţilor V.l. - fila 26 - 28, 77-85 dosar urm. pen., fila 27 dosarul instanţei şi S.T.A. - filele 61-74 dosar urm. pen., fila 66 dosarul instanţei, memoriul inculpatului (filele 15-18 dos. instanţei).
La solicitarea inculpaţilor, instanţa de fond a dispus completarea Raportului de expertiză medico-legală (filele 18-20), iar din concluziile acestuia rezultă că în urma reexaminării probelor histopatologice efectuate de pe cadavru, se constată drept cauză medicală a decesului: hematomul subdural compresiv şi hemoragia şi contuzia meningo cerebrală consecutive unui traumatism cranio facial, traumatism care a fost grav de la început, victima fiind adusă în stare de comă profundă.
Deci între traumatismul cranio facial şi deces există o legătură cauzală directă, logică, (inevitabilă).
S-a reţinut că un traumatism cranio - facial de gravitatea celui prezentat de victimă dar fără fractura cutiei craniene, se putea produce mai probabil prin căderea victimei, cu lovirea capului de planul dur al solului, cădere ce s-a putut produce fie urmare a unei heteropropulsii, fie a unei lovituri directe la nivelul feţei, mai ales că victima prezenta leziuni specifice de lovire activă în regiunea periorbitară stg.
între traumatismul suferit de victimă la data de 22 noiembrie 2005 şi deces, există raport de cauzalitate, fără a se putea face precizări cu referire la gradul în care loviturile aplicate de inculpatul S.T.A. au concurat la producerea decesului.
Având în vedere întregul material probator administrat în cauză, instanţa a apreciat că ambii inculpaţi se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte privind pe victima P.Ş. - care a decedat ca urmare a loviturilor primite de la aceştia, chiar dacă loviturile aplicate de inculpatul S.T.A. au fost anterioare loviturilor aplicate de inculpatul V.I..
Din relatările martorilor rezultă că victima s-a plâns de dureri de cap după loviturile primite de la inculpatul S.T.A., motiv pentru care a şi primit medicamente de la ceilalţi deţinuţi.
întrucât fapta astfel cum a fost săvârşită îndeplineşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte prev. şi ped. de art. 183 C. pen., instanţa în baza acestui text de lege şi cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. i-a condamnat pe inculpaţii:
1. V.I., la o pedeapsă de 12 ani închisoare în regim de detenţie cu aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
în baza art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen. raportat la art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedepsele complementare prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 8 ani după executarea pedepsei.
în baza art. 39 C. pen. cu referire la art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 C. pen. a contopit pedeapsa de mai sus, cu restul de 699 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani şi 2 luni închisoare aplicate aceluiaşi inculpat prin sentinţa penală nr. 1277 din 24 septembrie 2007 a Judecătoriei Oradea în Dosar nr. 6102/271/2007, acesta urmând să execute pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare în regim de detenţie cu aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
De precizat că acest rest de 699 zile închisoare reprezintă restul rămas neexecutat de la data pronunţării, considerent pentru care nu se va proceda la deducerea nici unei perioade din pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre.
În baza art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen. raportat la art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedepsele complementare prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 8 ani după executarea pedepsei.
A anulat mandatul de executare a pedepsei nr. 1967/2007 emis de Judecătoria Oradea şi a dispus emiterea unui nou mandat după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
La individualizarea pedepsei, instanţa a avut în vedere gravitatea faptei săvârşite, împrejurările concrete în care a avut loc şi persoana inculpatului - care a dat dovadă de nesinceritate şi totodată de o agresivitate ieşită din comun cu ocazia săvârşirii faptei.
2. S.T.A. la o pedeapsă de 8 ani închisoare în regim de detenţie cu aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen..
În baza art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen. raportat la art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedepsele complementare prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei.
în baza art. 39 C. pen. cu referire la art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 C. pen. a contopit pedeapsa de mai sus, cu restul de 7 ani, 6 luni şi 20 de zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 21 ani 3 luni şi 9 zile închisoare aplicată aceluiaşi inculpat prin sentinţa penală nr. 1 din 9 ianuarie 1995 a Tribunalului Bihor în Dosar nr. 3148/1994, acesta urmând să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare în regim de detenţie cu aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
De precizat că restul de 7 ani 6 luni şi 20 zile închisoare reprezintă restul de pedeapsă rămas neexecutat şi calculat la data pronunţării prezentei hotărâri, considerent pentru care nu se va proceda la deducerea nici unei perioade din pedeapsa aplicată prin prezenta.
în baza art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen. raportat la art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedepsele complementare prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei.
A anulat mandatul de executare a pedepsei nr. 1/1995 emis de Tribunalul Bihor şi a dispus emiterea unui nou mandat după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
La individualizarea pedepsei instanţa a avut în vedere împrejurările reale ale comiterii faptei, gravitatea acesteia, gradul de participare a inculpatului la săvârşirea ei precum şi atitudinea nesinceră a acestuia atât în faza de urmărire penală cât şi în faţa instanţei.
întrucât Spitalul Clinic Judeţean de urgenţă s-a constituit parte civilă în cauză (filele 46-48) instanţa în baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată prin OUG nr. 72/2006 şi art. 115 din Legea 210/2005, i-a obligat în solidar pe inculpaţi la plata sumei de 3864,32 lei pretenţii civile în favoarea părţii civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Oradea, cu majorări de întârziere calculate de la data de 11 septembrie 2007 şi până la data plăţii efective.
S-a constatat că partea vătămată P.I. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
împotriva acestei hotărâri, în termenul prevăzut de lege, a declarat apel inculpatul V.I., solicitând instanţei desfiinţarea ei ca fiind nelegală.
în motivarea apelului inculpatul arată că se impune desfiinţarea hotărârii atacate, în sensul de a se dispune, în principal, achitarea lui de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii reţinută în sarcina sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât nu există raport de cauzalitate între leziunile provocate de inculpat şi decesul victimei. În subsidiar a solicitat să i se reducă pedeapsa aplicată.
Curtea de Apel Oradea prin Decizia penală nr. 14/R din 10 februarie 2009 a admis apelul declarat de inculpatul V.I. şi în baza art. 373 C. proc. pen., cu efect extensiv şi pentru inculpatul S.T.A., împotriva sentinţei penale nr. 160/P din 18 aprilie 2008, pronunţată de Tribunalul Bihor, pe care a desfiinţat-o în sensul că:
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedepsele aplicate celor doi inculpaţi durata efectuată, respectiv de la data de 29 noiembrie 2005, la zi, pentru fiecare inculpat.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate.
În baza art. 160b Cod de procedură penală a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului Varga Ioan şi a dedus din pedeapsă arestul preventiv până la zi.
După pronunţarea acestei decizii, Curtea de Apel Oradea, a luat în examinare, din oficiu, în baza art. 195 C. proc. pen. şi pronunţă încheierea din 18 februarie 2009, de îndreptarea erorii materiale, strecurate în dispozitivul şi minuta Deciziei de mai sus cu nr. 14 A şi nu R din 10 februarie 2009, referitoare la dispoziţia de „menţinere a arestării preventive şi deducerea arestului preventiv la zi în ceea ce îl priveşte pe inculpatul V.I. în sensul că, înlătură această dispoziţie.
Împotriva Deciziei nr. 14 A dar şi împotriva încheierii de îndreptare din 18 februarie 2009, inculpatul V.I., nemulţumit, în termenul legal, a declarat recursul de faţă, solicitând a se casa cu trimitere la apel, pentru a se rejudeca această cauză, a se reţine că şi un alt deţinut a participat la comiterea faptei, să se corecteze greşeala deducerii arestului său sau să i se reducă pedeapsa.
Recursul este fondat, doar în limita celor ce se vor analiza, după examinarea şi din oficiu.
Astfel, Curtea, verificând probatoriul cauzei reţine că, instanţa de fond, l-a evaluat complet şi corect, dând şi încadrarea juridică legală faptei comise de inculpatul recurent.
De fapt, inculpatul recurent şi-a recunoscut fapta, iar vinovăţia sa penală, a fost stabilită fără dubii.
Pedeapsa, stabilită de către instanţa fondului, de 12 ani închisoare, este în limitele legale şi corespunzătoare gravităţii infracţiunii comise dar şi în raport de pericolul social al făptuitorului şi care deşi recidivist şi în executarea unei pedepse fiind, la locul de detenţie, a ajuns să aplice unui alt deţinut, lovituri ce au cauzat direct moartea victimei, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 183 C. pen.
În raport de toate aceste elemente de fapt şi de drept, se constată că hotărârea instanţei de fond, este temeinică şi legală, în timp ce hotărârea atacată, respectiv Decizia instanţei de apel, ca de altfel şi încheierea ulterioară a acesteia, de îndreptarea erorii materiale, să se constate că sunt nelegale.
Astfel, prin Decizia instanţei de apel, formal e admis apelul inculpatului, pentru că dispune doar, cu privire la starea sa de arest şi cu totul eronat, el aflându-se, în realitate arestat, în executarea unei alte pedepse definitive şi anterioare.
Apoi, prin încheiere de îndreptare, a pretinsei erori materiale, se anulează Decizia instanţei de apel, procedură cu totul nelegală, în raport cu prevederile art. 195 C. proc. pen.
În consecinţă, recursul declarat de inculpat, urmează a fi admis potrivit art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., casată Decizia atacată precum şi încheierea de îndreptare a pretinsei erori materiale pentru cele analizate şi menţinută, sentinţa instanţei de fond, ca temeinică şi legală sub toate aspectele.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. admite recursul declarat de inculpatul V.I. împotriva Deciziei penale nr. 14/A din 10 februarie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează Decizia atacată precum şi încheierea din 18 februarie 2009 ce face parte integrantă din aceeaşi decizie a Curţii de Apel.
Menţine sentinţa penală nr. 160/P din 18 aprilie 2008 a Tribunalului Bihor.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1500/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1516/2009. Penal → |
|---|
