ICCJ. Decizia nr. 1556/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1556/2009
Dosar nr. 6076/2/2008
Şedinţa publică din 28 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele;
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin sentinţa nr. 342 din 22 decembrie 2008, în temeiul art. 278 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul G.C.D. împotriva ordonanţei din 6 august 2008 dată în Dosarul nr. 1015/P al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, pe care a menţinut-o.
Pentru a hotărî astfel a reţinut următoarele:
La 9 iulie 2007 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a fost înregistrată cauza cu nr. 1015/P/2007, având ca obiect efectuarea de cercetări faţă de numiţii A.M., A.N.C. avocată şi G.D.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 290 C. pen., constând în falsificarea convenţiei încheiate la data de 11 februarie 2004 între SC P. SA Galaţi reprezentată de A.M., SC R.I. SA (reprezentată de numitul G.D.C.) şi numitul G.D.C., în nume personal, act ce a fost folosit în faţa instanţelor de judecată.
Prin ordonanţa din 6 august 2008 dată în Dosarul nr. 1015/P/2007 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a dispus în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. c) şi d) C. proc. pen., art. 209 alin. (3) şi art. 34 lit. d), art. 35 alin. (1) raportat la art. 45 C. proc. pen.,art. 38 raportat la art. 45 alin. (1) C. proc. pen., art. 30 lit. d) şi art. 42 alin. (1) raportat la art. 45 alin. (1) C. proc. pen.:
- neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii A.M., A.N.C. avocată şi G.D.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 290 C. pen., art. 291 C. pen. şi art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. şi;
- disjungerea cauzei şi declinarea competenţei de soluţionare a dosarului nou format în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, organ prim sesizat şi competent să continue cercetările sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 288 C. pen. şi art. 291 C. pen., constând în falsificarea OP nr. 1411 din 31 octombrie 2003, prin care SC P. SA făcea o plată către SC R.I. SA de 4.438.598.400 rol, prin adăugarea la rubrica „reprezentând" a menţiunii „conform contractul nr. 2035 din 19 noiembrie 2003".
Procurorul de caz evaluând probatoriul administrat în cauză a reţinut cu privire la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., că deşi există indicii temeinice referitoare la falsificarea convenţiei încheiate la 11 februarie 2004 între SC P. SA reprezentată de A.M., SC R.I. SA (reprezentată de G.D.C.) şi G.D.C., în nume personal, nu se poate stabili cu certitudine care din cele două variante ale actului, prezentate de părţi este falsă, cu atât mai mult cu cât singurul martor la încheierea convenţiei – I.B. – a declarat că nu-şi aminteşte nimic, iar prin expertizarea documentului presupus a fi falsificat nu pate fi identificat autorul, întrucât nu conţine grafisiuni umane.
În consecinţă a dat eficienţă principiului „ in dubio pro reo" în favoarea fiecăruia din posibilii făptuitori şi constatând că există unul din cazurile care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale respectiv cel prevăzut de art. 10 lit. c) C. pen. a dispus neînceperea urmării penale.
Din aceleaşi considerente procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale şi sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., constând în inducerea în eroare a cocontractantului, prin folosirea convenţiei încheiate la data de 11 februarie 2004, într-o formă neadevărată, falsificată, cu prilejul punerii în executare a clauzelor acelei convenţii.
Referitor la infracţiunea de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen. a motivat neînceperea urmăririi penale pentru existenţa cazului prevăzut de art. 10 lit. d) C. proc. pen., conţinutul constitutiv al infracţiunii de uz de fals fiind absorbit de conţinutul infracţiunii prevăzută de art. 290 C. pen.
Împotriva acestei soluţii, în temeiul art. 275 alin. (1) C. proc. pen. combinat cu art. 278 alin. (3) C. proc. pen. petentul G.D.C. s-a adresat cu plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, care prin rezoluţia nr. 1537/II/2/2008 din 17 septembrie 2008 a respins plângerea şi a menţinut ca fiind legală şi temeinică soluţia de neîncepere a urmăririi penale disjungerea şi declinarea competenţei de soluţionare a dosarului nou format.
În temeiul art. 2781 C. proc. pen., petentul G.D.C. s-a adresat cu plângere în faţa judecătorului de la Curtea de Apel Bucureşti ţinând seama de calitatea de avocat a făptuitoarei A.N.C. şi de dispoziţiile art. 2781 lit. b) C. proc. pen., criticând soluţia de neîncepere a urmăririi penale. A susţinut, în esenţă că soluţia este rezultatul unei cercetări superficiale, că pentru lămurirea tuturor aspectelor s-ar fi impus efectuarea unei expertize contabile (relevantă pentru relaţiile comerciale dintre părţi), efectuarea unei noi expertize criminalistice care să elucideze care dintre paginile documentelor sunt falsificate şi cine este autorul, precum şi audierea „completă a intimaţilor".
Procedând conform art. 2781 alin. (7) C. proc. pen. Curtea a verificat ordonanţa atacată, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, şi a motivat că în raport de probatoriul administrat nu poate fi primită critica petentului referitoare la „superficialitatea" cercetărilor efectuate de procuror. Astfel în cadrul actelor premergătoare a fost efectuată o constatare tehnico-ştiinţifică la 2 septembrie 2004 şi o expertiză criminalistică la 31 ianuarie 2006 iar rapoartele ambelor lucrări confirmă de fapt susţinerile atât ale petentului cât şi ale intimaţilor în sensul că numai pagina a treia a documentului intitulat „Convenţie" şi încheiat de ei la 11 februarie 2004 este neschimbat, semnăturile părţilor fiind originale şi confirmate de experţi. Paginile 1 şi 2 au fost schimbate iar expertul I.I. exprimă probabilitatea ca modificat să fi fost exemplarul prezentat de petent. În cadrul actelor premergătoare au fost audiaţi intimaţii în legătură cu evoluţia relaţiilor comerciale cu petentul şi cu privire la împrejurările negocierii şi încheierii actului din 11 februarie 2004. În fine la dosar au fost depuse de către petent şi intimaţi o serie de înscrisuri care reflectă relaţiile comerciale între cele două societăţi înainte de declanşarea neînţelegerilor financiare.
Împotriva hotărârii, în termen legal, a declarat recurs petentul G.D.C.
Prin motivele de recurs scrise a criticat sentinţa ca nelegală şi netemeinică constatând în esenţă următoarele:
- din moment ce, în cauză, nu a fost începută urmărirea penală, procurorul nu putea să soluţioneze cauza prin ordonanţă, ci printr-o rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale, cu atât mai mult că a invocat dispoziţiile art. 228 alin. (6) C. pen.;
-nu a fost reclamat pentru infracţiunea de înşelăciune aşa că soluţia din ordonanţă în cea ce-l priveşte cu referire la această infracţiune este greşită;
- nu este corectă opinia instanţei referitoare la inutilitatea administrării probei expertizei contabile a care a făcut referire;
- deşi la Dosarul 1015/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti este ataşat şi Dosarul penal nr. 920/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti(vol. 9) – referitor la acest dosar nu se face nici o discuţie.
Recursul este nefondat.
Procurorul sesizat cu plângerile în urma actelor premergătoare a adoptat două soluţii, prima de neîncepere a urmăririi penale şi a doua de declinare a competenţei de soluţionare a cauzei sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 288 şi art. 291 C. pen., constând în falsificarea şi folosirea OP nr. 1411 din 31 octombrie 2003, prin adăugarea la rubrica reprezentând (..) a menţiunii Conform contract nr. 2035 din 19 noiembrie 2003 – atestarea falsă că plata sumei de 9.438.598.400 lei este făcută în contul acelui contract.
În aceste condiţii în mod corect soluţia a fost adoptată prin ordonanţă şi nu prin rezoluţie iar referirea la dispoziţiile art. 226 alin. (6) C. proc. pen. nu este de natură a duce la constatarea nelegalităţii rezoluţiei.
Nici critica privind greşita dispoziţie de neîncepere a urmăririi penale, în ce-l priveşte pe petent sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.,faptă pentru care nu a fost reclamat şi nu s-au făcut cercetări, nu este fondată. Din cuprinsul actelor şi lucrărilor de la dosar şi din motivarea ordonanţei rezultă că intimaţii făptuitori sunt cei acuzaţi de săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.
În mod temeinic şi legal curtea nu a luat în verificare soluţia de declinare a cauzei în vederea efectuării de cercetări sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 288 şi art. 291 C. pen. de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti – câtă vreme nu este o soluţie de neurmărire sau de scoatere de sub urmărire ori de încetare a urmăririi penale aspect care a şi fost motivat.
Prima instanţă verificând actele şi lucrările aflate la Dosarul nr. 1015/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a motivat convingător că soluţia de neîncepere a urmăririi penale este legală şi temeinică ca şi inutilitatea efectuării unei expertize contabile care să stabilească o eventuală evaziune fiscală săvârşită de intimaţii făptuitori – obiectul cercetării aşa cum a considerat şi instanţa civilă constituindu-l falsificarea actului intitulat „Convenţie" – act folosit de părţi, în litigiul comercial.
Aşa fiind, constatând că hotărârea recurată este legală şi temeinică Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul G.D.C. împotriva sentinţei penale nr. 342 din 22 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2118/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1575/2009. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
